Feeds:
Posts
Comments

*

Ferice de cei cu inima curată,
De cei ce au credinţa adevărată,
Ferice de cei ce trăiesc în lumină,
De cei ce sunt grâu, nu neghină!

*

Ferice de omul împăciuitor,
De cel ce nu este răzbunător,
De cel ce nu-l bârfeşte pe fratele său,
De cel ce se fereşte continuu de rău!

*

Ferice de omul cel blând şi milos,
De cel ce iubeşte pe păcătos,
Ferice de omul însetat de neprihănire,
De cel ce fuge de nelegiuire!

*

Ferice de omul ce e prigonit,
Căci cel ce vrea
Să trăiască-n evlavie,
Nu este iubit!

*

Ferice de cel ce  nu se bucură de rău,
Şi are iubire în sufletul său,
De cel ce nu-şi trage  cuvântul ’napoi,
Chiar dacă e-ncercat de nevoi!

*

Ferice de omul cu mâinile curate,
De cel ce trăieşte-n dreptate,
Ferice de omul ce se-ngrijeşte şi de orfan,
Şi nu se închină la ban!

*

Ferice de cei care ce spun şi trăiesc,
Ferice de cei ce pe oameni îi iubesc,
Ferice de omul ce umblă smerit,
Căci el va fi mântuit!

*

Ferice de omul ce le rabdă pe toate,
Ferice de cel însetat de dreptate,
Ferice de cel ce trăieşte frumos,
Avându-L model pe Domnul Hristos!

27/04/2013 Socodor

Cornel Jigau

*

*

Ferice de cei milostivi

*

În lumea noastră-atât de seculară,
Cu oameni reci, cu inimi de bazalt,
Există o virtute foarte rară
Prin jungla de oțel și de asfalt.

*

Căci cei ce-o au sunt socotiți fanatici
Sau retrograzi, fricoși și demodați,
Pe când cei duri, răzbunători, sălbateci,
Se-nscriu în rândul celor „adaptaţi”.

*

Ferice, mai spunea Isus pe munte,
De cei ce-n lume milă răspândesc.
Cununa vieţii-o vor purta pe frunte,
Căci milă dau şi milă ei găsesc.

*

Atunci când vor veni la judecată
În faţa tronului cel alb şi sfânt,
Vor auzi: ”Am fost bolnav o dată
În lumea cu dureri de pe pământ,

*

Dar voi M-aţi mângâiat cu-a voastră milă
Şi-n casa voastră-atuncea M-aţi primit.
La ale Mele bube n-aţi privit cu silă,
Ci-n inimă şi-n suflet le-aţi simţit

*

De aceea azi vă dau Împărăţia,
Vă mântuiesc de-a iadului văpăi.
Pe veci vă fie parte bucuria,
Voi, milostivii, în lumea celor răi.”

*

Petru Dugulescu

*

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi

*

Ferice de cel ce se-ncrede în Domnul
Căci El moşteneşte viaţa;
El nu însetează că-n El e Izvorul
Ce-ades’ răcoreşte fiinţa.

*

El este ca pomul sădit lângă apă
Cu-a Lui rădăcini înspre râu
Când vine sezonul, căldura să-nceapă
Rămâne tot verde şi viu.

*

El stă ca un pui, mereu lângă mamă,
Să prindă putere de viaţă
Aşa  e creştinul ce-i plin de aromă
Ş-ascultă de sfânta povaţă.

*

El creşte în Duh şi prinde putere
Fiind  tot mereu lângă Domnul
Ascultă de vocea ce zilnic îi cere
Să nu mai privească trecutul.

*

Ascultă dar şi tu prietene drag
Să ştii căci cu Domnul ai totul.
Binecuvântările vin, aşteaptă în prag,
Ferice de-L ai tu pe Domnul.

*

4/23/2008gl

George Lupsea

 

Ferice de cei blânzi

BLÂNDEŢEA

*

Blândeţea lui Isus ne-ajută
Să stăpânim orice impuls
Şi nicidecum mâniei oarbe
Să nu-i mai dăm vreodată curs.

*

Noi nu putem face dreptate
Când suntem agresivi sau răi.
Vrăjmaşu-l dezarmăm c-un zâmbet
Mergând pe-ale iubirii căi.

*

Când nu răspundem la ocară
Sau clevetirilor ce vin
Blândeţea ne va fi podoaba
Iar răul ne va fi străin.

*

Ca Moise vom fi blânzi tot timpul
Sub tirul criticilor tari.
Şi Domnul ne va da răbdarea
Atâtor oameni sfinţi şi mari.

*

Mărimea ni-i determinată
De cât de mult suntem smeriţi.
Pe câţi din jurul nostru oare
Noi i-am făcut mai fericiţi?

*

A învăţa mereu blândeţea
De la Isus, divinul Miel,
Înseamnă să trăieşti în lume
Smerit şi blând cum a fost El.

*

Blândeţea nu-i o opţiune
Ce-o preferăm din când în când.
Ci-i un secret al biruinţei
Când lupţi cu-al răzbunării gând.

*

Blândeţea e recunoscută
Când nu-i din fire, ci-i din Duh,
Aşa cum pasărea ce zboară
Se-nalţă zilnic în văzduh.

*

Cei ce cultivă des blândeţea
Cu-ntregul ei farmec divin
Vor înţelege frumuseţea
Parfumului de proaspăt crin.

*

Nu renunţa la viaţa sfântă
Şi la blândeţea lui Cristos
Chiar dacă într-o încercare
Te-ai prăbuşit sub cruce jos.

*

El vine grabnic, te ridică
Şi pune-n tine noi puteri
Să fii ca Mielul blând în toate
Şi mult mai bun astăzi ca ieri.

*

Corneliu Livanu

FERICE  DE  OMUL

Psalmul 41

Ferice de omul cel care-ngrijeşte
cu milă de rana oricărui sărac!
Isus pe acela în cer îl primeşte
şi-i dă o cunună ce ţine în veac.

*

Ferice de omul ce-i plin de credinţă
atunci când veghează cu cel suferind!
Isus îi oferă prin har biruinţă,
şi-n suflet deodată făclii i se-aprind.

*

Ferice de omul ce-l poartă iubirea
spre cel care zace sub negrul păcat,
ce-aşterne spre alţii cu drag fericirea
prin fapte smerite din gândul curat!

*

Ferice de omul ce-mparte dreptate
şi nici nu se uită la faţa cuiva,
atunci când ispita în poartă îi bate
s-accepte minciuna cu tot ce e-n ea!

*

Ferice de omul ce sprijin se face
celui care cade sub grele poveri!
Isus îl îmbracă tot timpul cu pace
şi-n boală-i alină cumplite dureri.
Corneliu Livanu

*

Ferice de cei fără prihană!
Acei, care umblă -ntotdeauna,
După Legea Domnului ca hrană;
Păzesc poruncile ca pe-o cunună!

*

Ferice de cei care Îl caută!
Nici o nelegiuire ei nu săvârşesc;
Din toată inima  Îi aduc laudă
Şi Numele cel sfânt Îl preamăresc.

*

Ferice de cei ce se desfată
În toate ale Tale-orânduiri;
Nu uită, poruncile nu-Ţi calcă
Ţi-aduce laudă şi mulţumiri!

*

Ferice de-acei ce nu se-abat
De la-ale Tale, mari legi şi porunci;
Sunt fericiţi cu tot ce Tu le-ai dat
Şi lângă Tine au rămas de-atunci.

*

Doamne!….de ar ţinti căile mele
La păzirea poruncilor Tale;
Lângă Tine aş sta ferit de rele
Şi n-aş mai coborî în vale.

*

Îmi ridic cu drag faţa spre Tine
Pentru că mie, îmi eşti desfătare;
Te iubesc! Nu mi-e ruşine a spune,
Că eşti Iubirea mea cea mare.

*

Curată eu vreau să-mi ţin cărarea
Să mă îndrept după Cuvântul Tău;
A Ta-i mărirea şi binecuvântarea
Preaputernic Tată şi Dumnezeu!

A.N
24.09.2012   Firenze

Nănău Adinuţa

 

 

Ferice de…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 80 other followers

%d bloggers like this: