Aceasta a fost tema întâlnirii surorilor din Charlotte, N.C., (bisericile baptiste şi penticostale din zonă) din 6 Aprilie 2013.
Textul citit a fost Iacov 1
Eu (Ana), roaba lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Hristos, către voi, surorile mele, roabele Domnului, care sunteţi împrăştiate în mai multe biserici:
sănătate! Domnul să vă dea sănătate fizică şi sănătate duhovnicească!
Cineva suferă chiar acum. Cineva trece prin încercare chiar acum.
Unde este atenţia ta când treci prin încercare: la încercare sau la Dumnezeu?
Surorile mele, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unele care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşite, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. Dacă vreuneia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc.
Ai fi gata să treci biruitoare prin încercări dacă ai şti că Domnul are un plan şi un scop în viaţa ta prin tot ce ţi se întâmplă? Crezi tu că abosolut tot ceea ce ni se întâmplă este în atenţia lui Dumnezeu?
Te întrebi de ce unele încercări sunt aşa de grele?
Cum adică să privesc ca o mare bucurie când trec prin felurite încercări?
Bucuria nu este fericire. Dumnezeu nu aşteaptă să mă bucur că sufăr!!!
Bucuria despre care se vorbeşte aici este roada Duhului Sfânt pe care Duhul Sfânt o formează în noi şi ne ajută să acceptăm încercările cu pace şi linişte, încredere şi perseverenţă, când trecem prin greu, căci Dumnezeu este în control.
Răspunsul pentru orice lucru este în Biblie! Ce spune Biblia despre încercările prin care trecem?
Atitudinea contează. Cum înfruntăm încercarea? Care este atitudinea bună când trecem prin încercare? Nu putem avea atitudine bună dacă nu înţelegem încercarea.
Trebuie să evităm atitudinea greşită!
Atitudini greşite:
-credem că încercarea nu are rost sau nu este necesară.
-ne credem victime: (uite ce mi-a făcut…)
- învinovăţim pe alţii
- ne plângem de milă
-ne simţim învinse şi neajutorate
-căutăm ajutor în locuri greşite
Toate încercările sunt evidenţe ale lucrării lui Dumnezeu în viaţa noastră indiferent de sursa lor.
Trebuie să înţeleg sursa încercărilor:
- decizii greşite
- alţii ne fac rău
- trăim într-o lume căzută
- de la cel rău
- de la Domnul
Dumnezeu trimite sau permite unele încercări.
Dacă vreuneia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc.
Cu alte cuvinte am nevoie de înţelepciune ca să înţeleg încercarea.
Înţelepciunea începe cu reverenţa faţă de Domnul. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul.
A avea înţelepciune înseamnă:
1. a avea viziunea lui Dumnezeu despre încercare şi
2. a răspunde pe baza principiilor biblice.
Ce înseamnă să vedem încercarea din punctul de vedere a lui Dumnezeu
Ce înseamnă să răspundem în acord cu ceea ce spune Dumnezeu?
Dacă înţelegem scopul lui Dumnezeu prin încercări vom vedea în ele ocazia pe care ne-o dă Dumnezeu ca să lucreze în noi maturitatea în credinţă şi bucurie pentru ceea ce face El.
Rugăciunea este prima atitudine bună. Cere înţelepciune, Dumnezeu vrea să avem înţelepciune.
Care este scopul lui Dumnezeu?
- Credinţa noastră este testată ca să se vadă dacă este autentică.
1 Petru 1:6-7 ,,În ea (mântuirea) voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”
Se merită să treci prin încercare ca Dumnezeu să-ţi mărească, să-ţi întărească, să-ţi solidifice credinţa?
Credinţa nestestată nu este statornică, nu este autentică. Este numai teorie, nu te poţi baza pe ea.
Încercarea ne formează credinţa.
Dacă ne rugăm pentru înţelepciune, Dumnezeu ne trimite teste ale credinţei ca să vedem dacă suntem sau nu înţelepţi.
Exemplu: Matei 15:21-28 (explică).
- Devotamentul (ascultarea) nostru faţă de Domnul este testat.
Noi spunem Domnului că Îl iubim, aşa de uşor. Dar iubirea se dovedeşte la cruce. Unde sunt în ceea ce priveşte ascultarea mea de Domnul? Cât de mult umblu eu în ascultare de Domnul şi cât mă jertfesc?
Exemplu: Avraam (Geneza 22 ,,dă-mi Mie ce ai tu mai scump”).
- Curăţia noastră este testată (ca să fim curaţi, curăţiţi).
Testul aduce la suprafaţă atitudini pe care nu ştiam că le avem (prejudecăţi, răutate, mânie, resentimente, necinste, lipsă de respect, lăcomie, dispreţ, minciună etc.
Ce nu ar trebui să aparţină vieţii mele? Testul va scoate la iveală răul.
Exemplu: Isaac şi Rebeca (Rebeca nu l-a respectat pe soţul ei, căci nu i-a vorbit cu privire la binecuvântarea pe care voia să i-o dea lui Esau pe ascuns). A vrut un lucru bun dar metoda a fost greşită. Cum obţinem noi lucrurile bune? Ce metode folosim?
* Testul produce imaginea lui Cristos în noi. El are un scop divin în fiecare încercare. Ştie unde suntem, unde trebuie să ajungem şi ne asistă pe drum.
* Testul, încercarea este o oportunitate pentru Dumnezeu ca să ne binecuvânteze, să Îşi demonstreze dragostea, puterea şi grija Lui faţă de noi,
Dacă totul este în regulă ni se pare că ni se cuvine totul (aşa că vine experimentarea
* Încercarea ne echipează ca să fim o binecuvântare pentru alţii.
Dumnezeu vrea să ne echipeze pentru ceea ce avem de făcut. Vreau eu să fiu echipată să ajut pe cineva în încercare?
Fără încercare nu putem fi binecuvântări pentru alţii.
2 Corinteni 1:3-4 ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!”
Care este răspunsul corect? Eşti tentată să spui: las-o baltă!? Nu îmi place încercarea, nu pot să o duc.
Dacă treci prin încercare, ţi-ar place ca cineva să te mângâie?
Ca să mângâi pe cineva trebuie să înţelegi că ai fost pe-acolo.
Cum răspunzi?
Iată răspunsul meu:
Doamne, vreau să privesc ca o mare bucurie când trec prin felurlte încercări căci ştiu şi cred că nu există binecuvântare fără încercare.
Cred că Tu eşti în control în ceea ce priveşte timpul, durata şi intensitatea încercării prin care mă treci.
Doamne, cred că ai un scop precis, indiferent că trimiţi sau permiţi încercarea în viaţa mea.
Doamne, cred că eu sunt fiica Ta de care Tu ai grijă!
Tu împlineşti o nevoie specifică în viaţa mea, pentru că eu mă rog specific şi aştept în credinţă. Cred că încercarea îmi va face bine. Cred că dacă nu răspund în credinţă, sufăr degeaba şi nu câştig nimic.
Doamne, cred că încercarea îmi creşte credinţa, îmi defineşte ascultarea şi mă curăţeşte, şi dacă nu cred, pierd binecuvântarea.
Doamne, cred că mi se dezvoltă răbdarea când sunt sub presiune. Cred că alţii văd când trec prin greu cu încredere în Dumnezeu şi cu perseverenţă.
Doamne, cred că Tu faci ceva bun: formezi chipul lui Cristos în mine, faci o mare transformare şi aduci un mare triumf în viaţa mea.
Doamne, cred că mă ajuţi să cântăresc lucrurile, mă ajuţi să văd atitudinea mea şi creşterea mea duhovnicească (dacă mă plâng, dacă învinuiesc pe alţii sau dacă stau liniştită aşteptând cu răbdare ajutorul Tău).
Doamne, cred că Tu mă creşti, mă maturizezi, lucrezi în viaţa mea. Am încredere că Tu eşti cu mine prin orice încercare şi Tu mă vei ajuta să trec prin orice încercare oricât de greu ar fi.
Cred că vrei să mă binecuvântezi, să formezi şi să dezvolţi caracterul lui Cristos în mine şi mă echipezi ca să ajung să fiu o binecuvântare pentru alţii, o mângâiere pentru cei ce trec prin încercări.
Doamne, cred în harul Tău şi în puterea Ta care mă va ajuta să biruiesc răul prin bine.
Doamne, cred că Tu dai înţelepciune tuturor celor ce o cer cu credinţă.
Acest răspuns îmi aduce pace în inima mea. Credinţa în ceea ce face Dumnezeu este esenţială. Aşteptările mele pot fi greşite.
Mă predau total în mâna Domnului şi aştept ajutorul Lui la timpul Lui.
Unde este atenţia mea: la Domnul sau la încercare? La ce vreau eu sau la ce vrea El?
Cât de mult te gândeşti la ceea ce face Domnul în viaţa ta prin încercări? Cât de mult te gândeşti la ceea ce vrei tu?
Cine în viaţa ta este aşa? Cine are o credinţă autentică, ascultă de Domnul şi trăieşte în curăţie? Cine este o binecuvântare pentru tine şi în cine poţi să vezi caracterul lui Cristos?
Pentru cine eşti tu aşa? Cine în viaţa ta vede că tu ai o credinţă reală şi puternică, umbli în ascultare de Domnul şi cauţi curăţia? Pentru cine eşti o binecuvântare, o mângâiere şi cine vede caracterul lui Cristos în viaţa ta?
Cineva ne urmăreşte tot timpul căci oamenii caută modele de credincioşi reali.
Ferice de cea care rabdă ispita. Căci după ce a fost găsită bună, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
NORII ÎNCERCĂRILOR POT ADUCE PLOAIA BINECUVÂNTĂRILOR
Doamne, mulţumim pentru Duhul Tău cel Sfânt care ne ajută să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, ca unele care ştim că încercarea credinţei noastre lucrează răbdarea. Mulţumim pentru mângâierea pe care ne-o dă Duhul Sfânt, Mângâietorul ori de câte ori trecem prin greu.
Cerem de la Tine, înţelepciunea care se coboară de sus căci ea este curată, paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.
Cerem înţelepciune ca să înţelegem scopul pe care îl ai Tu prin fiecare încercare şi puterea Ta ca să răspundem înţelept.
Da, Doamne, nu ne-ndoim ci credem că după orice nor, e-un soare şi mai dulce şi mai strălucitor. Nu norul este veşnic, ci Soarele-I acel ce-vinge şi rămâne Stăpân în veci de veci!
Like this:
Like Loading...
Read Full Post »
Isaia 32:1-8
