ANA TATAR ANDRAS

Luca 2:46-55

,,Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este Sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.  A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”

Poţi să spui şi tu ceea ce a spus Maria, mama Domnului?

Ce simte inima ta când rosteşti această cântare a Mariei?

Maria niciodată nu s-a pus deasupra Domnului şi nici deasupra altora. Smerenia a fost o calitate importantă pentru ea. Ultimele ei cuvinte,  rămase scrise în Evanghelia după Ioan capitolul 4:5b, la nunta din Cana din Galilea au fost: „Să faceţi orice vă va zice El”. Ea ne-a lăsat scris ce trebuie să facem. Atenţia noastră să fie la Domnul şi să facem ce zice El.

Avea Maria, mama Domnului, nevoie de Mântuitor?

De ce zice ea: ,,Mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu”?

Adevărata închinare vine dinlăuntru: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu.”

Ce face sufletul tău?

Închinarea nu se bazează pe circumstanţe, nu depinde de calitatea vieţii ci numai de relaţia omului cu Dumnezeu. Ai o relaţie vie cu Domnul?

Nimeni nu înţelege naşterea, întruparea Domnului până nu ajunge la o închinare în Duh şi Adevăr. Adevăraţii închinători se închină în Duh şi Adevăr (Ioan 4). Bucuria vine dinlăuntru. Este roada Duhului Sfânt.

Este pasiune pentru închinare înlăuntrul tău?

Ce te determină să te bucuri? Ce pasiune ai?

Ne răcim cu vremea? Ne pierdem pasiunea?

Când ultima dată a explodat bucuria dinlăuntrul tău în prezenţa Domnului?

Poţi spune ,,Paharul meu este plin de dă peste el”?!

Poţi să te bucuri chiar dacă nu primeşti nimic (nici un dar pământesc)?

Firea bate sufletul. Bucuriile fireşti sunt scurte dar cele duhovniceşti dau sens şi valoare vieţii.

Numai cine se smereşte ajunge la închinare

Domnul are o companie unde sunt primiţi numai cei smeriţi. Faci parte dintre ei? Mândria este închinare la ,,eu”. Cei egoişti nu ajung la o închinare în Duh şi Adevăr. Smerenia este închinare la Dumnezeu.

Maria a spus despre ea că este roaba Domnului. Ce spui tu despre tine?

Domnul Isus ne-a spus să învăţăm de la El, căci El este blând şi smerit cu inima. Ai ales măcar o dată să posteşti pentru ca Domnul să te ajute să fii smerită? Ai experimentat vreodată că foamea trupului este hrana sufletului?

Cum măreşte sufletul tău pe Domnul?

Cum creşte pasiunea ta pentru închinarea în Duh şi Adevăr?

Să nu pierdem ce este mai important. Maria a zis: ,,Mântuitorul meu”. Laudele sunt în inima celor ce au Mântuitor şi închinarea adevărată în Duh şi Adevăr se naşte atunci când Mântuitorul se naşte în inimă.

Spune ca şi Maria: „Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale.”

Merry Christmas!

Crăciun fericit!

Read Full Post »