Ferice de cei flămânzi şi însetaţi

*

Ferice de cel ce se-ncrede în Domnul
Căci El moşteneşte viaţa;
El nu însetează că-n El e Izvorul
Ce-ades’ răcoreşte fiinţa.

*

El este ca pomul sădit lângă apă
Cu-a Lui rădăcini înspre râu
Când vine sezonul, căldura să-nceapă
Rămâne tot verde şi viu.

*

El stă ca un pui, mereu lângă mamă,
Să prindă putere de viaţă
Aşa  e creştinul ce-i plin de aromă
Ş-ascultă de sfânta povaţă.

*

El creşte în Duh şi prinde putere
Fiind  tot mereu lângă Domnul
Ascultă de vocea ce zilnic îi cere
Să nu mai privească trecutul.

*

Ascultă dar şi tu prietene drag
Să ştii căci cu Domnul ai totul.
Binecuvântările vin, aşteaptă în prag,
Ferice de-L ai tu pe Domnul.

*

4/23/2008gl

George Lupsea