29 Noiembrie

Geneza 39:21-40:23

Geneza 39:21-23: ,,Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei. Şi mai marele temniţei a pus sub supravegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif pe mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.”

Dumnezeu îi ajută pe copiii Lui oriunde ar fi, în libertate sau în închisoare, în bogăţie sau în sărăcie, în sănătate sau în boală, în bine sau în rău, în tărie sau în slăbiciune, în bucurie sau în necaz, pe munte sau în vale, stăpâni sau sclavi, iubiţi sau respinşi, tineri sau bătrâni, orfani sau săraci, acasă sau la lucru, pe câmp sau în călătorie, în groapă sau pe stâncă, în belşug sau în lipsă, în singurătate sau înconjuraţi de prieteni etc.

Iosif s-a încrezut în ajutorul lui Dumnezeu. Suntem impresionaţi de atitudinea şi de caracterul lui. Ne punem întrebarea: Ce aş fi făcut eu în locul lui? Cum aş fi reacţionat? L-aş fi recunoscut pe Dumnezeu, aş fi avut încredere că El ştie ce face prin suferinţă? Oare cum ar reacţiona copilul meu? Cum l-am pregătit pentru viaţă? Ce imagine are el despre Dumnezeu şi despre suferinţă?

Noi nu putem să dăm copiilor noştri o inimă recunoscătoare şi nici nu putem să-i obligăm să aprecieze faptele altora. Totuşi, sunt câteva lucruri pe care putem să le dăm copiilor noştri. Mulţumirea şi aprecierea se învaţă din frageda copilărie, chiar dacă vocabularul copilului este limitat. Pentru orice lucru bun, un copil mic trebuie să spună ,,mulţumesc”.

Îl înveţi pe copilul tău să recunoască oportunităţile pe care le are pentru a fi generos faţă de semeni? Viaţa este plină de situaţii prin care poţi să-l înveţi pe copilul tău, sau al altora, cum să aprecieze creaţia și caracterul lui Dumnezeu, muzica și poezia, bucuria şi râsul, lucrul şi odihna, oamenii şi activităţile, valorile şi priorităţile, prietenii şi jocurile etc.

Momentele de tristeţe şi provocările vieții sunt şi ele oportunităţi ca să învăţăm să ne încredem în Dumnezeu. Când trebuie să ne mutăm în alt oraş, putem să întâlnim prieteni noi. Când tata îşi pierde locul de muncă, ne rugăm să experimentăm purtarea de grijă a Tatălui ceresc. Dumnezeu este cu noi întotdeauna, chiar dacă pierdem pe cineva drag.

Învaţă-l pe copilul tău anumite trăsături de caracter din povestirile biblice. Încearcă să faci un joc prin care să fixezi în mintea copilului un adevăr biblic. Învaţă-l pe copilul tău să nu facă nimic fără rugăciune, căci Dumnezeu ascultă rugăciunea. Dumnezeu poate dezvolta în copilul tău calităţi ca: mulţumirea, respectul, bunătatea, compasiunea, umilinţa, bucuria etc. Dar el are nevoie de ajutorul tău şi de rugăciunile tale. Dă-i mai multă dragoste decât: bani, lucruri şi jucării. Niciodată dragostea nu este prea multă. Sunt multe lucruri care pot opri dezvoltarea atitudinilor bune. Nu uita că tu trebuie să împlineşti nevoile de bază ale copilului, nu mofturile lui. Adevărata mulţumire vine din umilinţa faţă de Dumnezeu şi din bunătatea faţă de alţii. O inimă mulţumită este o comoară şi un dar de la Domnul!

Cere-i copilului tău să scrie o mulţumire în fiecare zi şi păstrează-le ca amintire. De ziua lui de naştere, poţi face un joc care ar putea cuprinde cinci aprecieri la adresa altora. Acest lucru îl va ajuta pe copilul tău să gândească pozitiv despre alţii. Să nu laşi descurajarea în inima ta atunci când copilul uită să fie mulţumitor, ci roagă-te Domnului să ai răbdare. Să nu-ţi fie ruşine când copilul nu vrea să mulţumească, ci continuă să-l ajuţi să înveţe lecţia. Pregăteşte-ţi copilul să primească darul salvării şi să fie mulţumitor lui Dumnezeu.

Roagă-te Domnului să-ţi dea o inimă mulţumitoare!