About

Deviza mea:

Galateni 5:16: ,,Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”

*

14 Septembrie 2014, la Cluj, prezentarea  cartilor la biserica de pe strada Carpati.

*

Interviu cu Ana Tatar Andras, la RVE Cluj la emisiunea ,,Drumul spre casa”, (septembrie 2012) realizat de Anca Bordea (A)

*

Interviu cu Ana Tatar Andras, la RVE Cluj la emisiunea ,,Drumul spre casă”, (septembrie 2012) realizat de Anca Bordea (B)

*

Interviu cu Ana Tatar Andras, la RVE, (septembrie 2012) realizat de Daniela Delibaş

*

Întâlnirea surorilor din Charlotte, 6 Aprilie 2013

Tema: Intelepciune prin incercarile vietii

*

*

*

“Domnul meu iubit mi-a spus… in inima mea… să scriu…

Am scris o mulţumire Domnului meu iubit…

Aveam o aşa mare bucurie să scriu. M-am rugat Domnului şi L-am intrebat ce să fac cu ce am scris.

Am avut incredinţarea din partea Lui să scriu meditaţii bazate pe Scriptură şi rugăciuni biblice.

Să pătrundem dar in SFÂNTA SFINTELOR impreună mai mult ca niciodată.” 

*

I am writing for God’s glory!

*

Dumnezeu m-a chemat…

Tuturor ne plac veştile bune. Mă bucur să duc mai departe Vestea cea Bună. De fapt noi toţi suntem chemaţi să ducem Vestea cea Bună în lumea noastră, o lume care este frământată şi chinuită de veşti rele.

Mă bucur să ştiu că Cel ce m-a creat „Creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute” are autoritate în viaţa mea şi m-a chemat să slujesc pentru gloria Lui. Mă bucur să depind de El în tot ce fac şi mă bucur să-I aparţin. Mă uit la El şi păşesc curajoasă pe calea credinţei.

Dar mă uit şi la mine şi văd că păcatul mă separă de Dumnezeu. Am nevoie de împăcare cu El, am nevoie de pocăinţă şi iertare în fiecare zi.

Domnul Isus Cristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat m-a împăcat cu Tatăl prin venirea Lui pe pământ. S-a făcut om ca să mă salveze. Viaţa Lui, cuvintele Lui au arătat natura Lui dumnezeiască. A trăit o viaţă perfectă în ascultare de Tatăl Dumnezeu. A trăit ca şi om, ca să moară ca şi om. A luat vinovăţia mea asupra Lui, a îndurat judecata lui Dumnezeu şi a murit pe cruce pentru mine. Prin moartea Lui mi-a arătat harul şi dragostea Lui. A înviat din morţi, dovedind că a biruit păcatul şi moartea. S-a înălţat la dreapta lui Dumnezeu unde domneşte cu putere ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor. Într-un mod suveran îi socoteşte neprihăniţi pe cei păcătoşi care aleg să-L primească în inima lor ca Salvator şi Domn. Mă bucur că El este Domnul şi Mântuitorul meu.

Suveranitatea lui Dumnezeu nu neagă responsabilitatea mea. Am ales să cred în promisiunile Lui: iertarea păcatelor, siguranţa mântuirii, speranţa şi viaţa nouă care este pe placul Lui şi viaţa veşnică. Pocăinţa mea este evidenţa adevăratei credinţe. Dumnezeu mi-a schimbat inima şi mintea şi mă învaţă zilnic să renunţ la mine, trăind o viaţă nouă, slujindu-L pe El.

După multă rugăciune am înţeles că Domnul mă cheamă să scriu. Mă bucur că Domnul a ales să mă folosească într-un mod pe care nu l-am visat vreodată. Această lucrare este deasupra puterilor mele, dar mă bucur să ştiu că lucrarea lui Dumnezeu este deasupra puterii omeneşti, ca să se vadă că este lucrarea Lui nu a omului. Mă bucur să ştiu că numai ceea ce face El are valoare veşnică. Şi mă rog ca tot ceea ce scriu să fie spre slava Lui și o binecuvântare pentru alţii.

Iată cum a început pasiunea mea pentru scris: în toamna anului 2009, înainte de sărbătoarea mulţumirii, „Thanksgiving”, m-am rugat Domnului cerând lumina Lui pentru a-I mulţumi altfel decât înainte. Am avut îndemn în inima mea să scriu o mulţumire din Evanghelia după Ioan. Am mai scris… şi am mai scris… şi am început să mă bucur să scriu. Pas cu pas Domnul mi-a descoperit şi mi-a confirmat că El mă cheamă să scriu. Bucuria mea este să ştiu că Dumnezeu este cu mine în tot ce fac.

Prima mea carte este o carte de meditaţii biblice zilnice (pentru fiecare zi a anului), bazate pe Evanghelia după Ioan. Numele ei este „Deschide-mi ochii”, nume dat în urma rugăciunii care mi-a amintit de bucuria primului meu volum de cântări cu acest nume. Mă rog Domnului ca această carte să fie o binecuvântare pentru multe inimi căutătoare de Dumnezeu.

A doua carte se numeşte „Biruieşte”, o carte de rugăciuni biblice (pe subiecte: depresia, teama, mânia şi amărăciunea, neiertarea, lăcomia, idolatria, necredinţa, mândria, înşelăciunea, nesiguranţa) pentru mine şi pentru cei dragi, rugaciuni bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Această carte s-a născut dintr-o mare biruinţă pe care am avut-o în viaţa mea, în urma proclamării Cuvântului cu voce tare peste inima, mintea şi fiinţa mea întreagă.

Cartea ,,Schimbă-mi inima” este o carte de meditaţii biblice zilnice (pentru fiecare zi a anului), bazate pe cartea prorocului Isaia. Este asemănătoare primei cărţi.

Cartea ,,Inimi lângă inimi” este o carte de meditaţii biblice zilnice (pentru fiecare zi a anului), bazate pe cartea Faptele Apostolilor.

Cartea ,,La început, Dumnezeu…” este o carte de meditaţii biblice zilnice, bazate pe cartea Geneza. Pentru cei interesaţi de varianta electronică, daţi click pe imagine şi urmaţi paşii indicaţi.

Cartea ,,Pearls” este publicată în varianta electronică şi doar în limba engleză.

Cartea ,,In the beginning God” (traducerea cărții ,,La început, Dumnezeu”) va fi publicată în varianta electronică, în limba engleză.

Cartea ,,Fiul Meu”, este o carte de meditaţii biblice zilnice bazate pe Evanghelia după Matei.

Cartea ,,Revelație”, este o carte de meditații biblice bazate pe cartea Apocalipsa.

Acum lucrez la cartea ,,Tatăl nostru care ești în ceruri”.

A Lui să fie slava în veci,

Ana Tătar Andras

****************************************************************

Interviu Radio Vocea Evangheliei Oradea
21 Septembrie 2011
Nicoleta Burtic, RVE Oradea, emisiunea ,,Mai aproape de cei ce ne sunt aproape”.

Pace sora Ana,

1) Ascultătorii RVE vă cunosc în special prin intermediul melodiilor pe care le-aţi înregistrat cu ani în urmă în România. Sunteţi originară din Cluj şi acum locuiţi în America. Povestiţi-ne în câteva cuvinte despre dumneavoastră şi parcursul vieţii şi a lucrării dumneavoastră!
ANA: Vă mulţumesc mult pentru ocazia pe care mi-o oferiţi ca să împărtăşesc câteva din învăţăturile şi experienţele din viaţa mea. Mă bucur să îmi număr câteva din binecuvântări. Psalmul 103:1-3 ne spune: „Binecuvântează suflete pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt. Binecuvântează suflete pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui.” Biblia nu ne spune să ne numărăm necazurile dar ne spune să ne numărăm binecuvântările. Biblia în engleză spune să ne numărăm binecuvântările una câte una.
Prima binecuvântare  este că m-am născut într-o familie de credincioşi, creştini penticostali, în comuna Panticeu, jud. Cluj. Părinţii noştri ne-au crescut în frica Domnului pe cei patru copii. Tata a plecat la Domnul de aproximativ şasesprezece ani. Sora mea Lidia a plecat la Domnul cu doi ani în urmă, după o lungă şi grea suferinţă. Fraţii mei Dan şi Beni locuiesc aproape de mama, în Cluj şi Gherla. Mulţumesc Domnului că fraţii mei sunt în ţară aproape de măicuţa mea. Mă pot baza pe ei că au grijă de scumpa mea măicuţă. O admir foarte mult pe mama Viro. O sun de câteva ori pe săptămână. Este cea mai mulţumitoare persoană pe care o cunosc eu. Deşi locuieşte la ţară fără apă în casă şi fără baie, cu o pensie mică, nu se plânge niciodată că nu ar avea ceva. Dimpotrivă este cu mulţumirea pe buze spunând: niciodată nu am avut aşa de multe lucruri, niciodată nu am fost mai binecuvântată, niciodată nu s-a auzit ca şi ţiganii să mănânce pâine albă. Este văduva care dă şi altora. Slujeşte cu bucurie primind în casa ei misionari pe care îi hrăneşte şi îi binecuvântează. Mama mea este un zâmbet şi o floare, o rază de soare. Biserica din Panticeu a fost o binecuvântare pentru mine. Acolo am înţeles dragostea Domnului faţă de  mine. Toată viaţa mea am fost în biserică, ceea ce mă bucură nespus de mult. Biserica a fost o protecţie pentru mine. Am fost implicată in cântare, studiu şi rugăciune toată viaţa mea. La şaptesprezece ani am mărturisit credinţa mea prin botez la biserica penticostală din strada Carpaţi, Cluj, Acolo am petrecut nouă ani de bucurie într-o caldă părtăşie frătească. Dumnezeu printr-o ciudată împrejurare mi-a deschis o altă biserică, biserica baptistă din Iris, unde m-a copleşit cu dragostea Cuvântului Său timp de şasesprezece ani. Am iubit mult studiile de la biserca din Iris şi închinarea prin cântare. Mulţumesc Domnului pentru fratele Beniamin Fărăgău şi fratele Nelu Cartiş care m-au susţinut nu numai în lucrarea din biserică (muzică) dar şi în lucrarea pe care mi-a dat-o Domnul în câteva din şcolile publice din Cluj. Am predat Biblia la liceul de muzică din Cluj, la şcoala gen. din Iris, unde locuiam, şi la şcoala generală nr.21 din Mănăştur. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o mare favoare să am timp de nouă ani, aproximativ trei sute de elevi pe an, în jurul meu ca să-i învăţ Cuvântul, rugăciunea şi cântarea. Sunt nespus de recunoscătoare Domnului că mi-a dat ocazia să spun celor mici despre Împărăţia Lui, mai ales că eu nu am copii. De zece ani sunt plecată din ţară, de aproape nouă ani sunt căsătorită cu John Andras, român din Arad, om harnic şi priceput, cântăreţ şi el în biserică. Acum suntem membri la biserica baptistă din Charlotte având ca păstor pe fratele Livius Percy care este o mare binecuvântare pentru mine şi pentru mulţi alţii.

2) Unul dintre albumele muzicale poartă acelaşi nume pe care l-aţi dat cărţii de meditaţii: ,,Deschide-mi ochii”. De ce aţi ales această idee, această rugă practic pentru două din lucrările dumneavoastră? Ce poartă în sine acest mesaj şi ce intentionaţi dumneavoastră ca el să transmită?
ANA: Nu am visat niciodată că eu voi scrie cărţi. Am fost şi sunt şi acum o femeie simplă, ca multe altele, dar vreau să-L cunosc pe Dumnezeu şi să-L fac de cunoscut. Îmi doresc ca inima mea să bată pentru Împărăţia Lui, şi bucuria mea este să fiu în prezenţa şi lucrarea Lui cât mai mult timp posibil. Mulţumesc Domnului că îmi dă această bucurie şi prin scrierea cărţilor, pentru că socotesc că eu sunt cea mai câştigată. Eu simt cel mai bine ceea ce scriu, am ocazia să mă rog şi să fiu în Cuvânt multă vreme. Studiez Biblia foarte serios, şi notez ce îmi vorbeşte Domnul. Cu doi ani în urmă am început să scriu mulţumiri Domnului, apoi m-am rugat Domnului, întrebându-L ce să fac cu ceea ce am scris. Am înţeles în inima mea că Domnul mă cheamă să adun scrierile mele în cărţi. M-am gândit la titlul primei cărţi multă vreme, chiar am avut câteva titluri, dar m-am rugat Domnului ca să-mi dea El un titlu. Am ales o zi specială când m-am rugat pentru acest lucru. În dupămasa acelei zile de rugăciune mi-am amintit de bucuria primului meu volum de cântări cu numele ,,Deschide-mi ochii” şi am ştiut în inima mea că şi numele cărţii va fi ,,Deschide-mi ochii”. Volumul de cântări a fost înregistrat acum douăzeci de ani şi am cam uitat de el. Dar această amintire a adus multă bucurie în inima mea.
Aceasta este de fapt ruga mea: ,,Doamne, deschide-mi ochii. Vreau ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale. Am nevoie de ochi deschişi în fiecare clipă ca să văd clar ce se întâmplă în jurul meu”. Uneori ne uităm dar nu vedem. Prin ruga mea ,,Deschide-mi ochii”, recunosc că am nevoie de ajutorul Domnului. Nu ce mi se pare mie, ci, descoperirea Domnului, adevărul Lui care contează cel mai mult.

3) Aşa cum spune fratele Livius Percy, suntem surprinşi să găsim în această carte mai multe întrebări decât răspunsuri. Practic ne provocaţi cu o serie de întrebări? Cum s-au născut aceste întrebări şi care ar fi menirea lor? Şi de ce preferaţi mai mult întrebările în locul răspunsurilor?
ANA: Văd în bisericile noastre multă uşurătate, văd o mare confuzie în ce priveşte pocăinţa şi viaţa de fiecare zi. Nu auzim vocea Duhului Sfânt şi nu ştim cum să trăim. Da, mă gândesc ca întrebările din cărţile mele să fie o provocare pentru cei ce citesc sau ascultă, o cercetare de sine, o diagnosticare a problemelor sufleteşti şi o dorinţă de vindecare sufletească. Convingerile personale sunt puternice. Noi trebuie să ajungem la convingerea că Dumnezeu ne vorbeşte şi ne descoperă adevărurile Lui. Duhul Sfânt în credincioşi are o misiune specială. Trebuie să auzim personal vocea Duhului Sfânt ca să ne deprindem mintea să facă deosebirea între ceea ce zice Domnul şi ceea ce ştim noi. În bisericile noastre am învăţat multe adevăruri şi de multe ori nu ştim cum să le aplicăm pentru că nu auzim şoapta Duhului, şi nu am ajuns la convingeri personale. Când am aflat un răspuns prin munca noastră (Cuvânt şi rugăciune) putem să-l aplicăm, nu este numai o teorie. Este o muncă să răspunzi corect la întrebări. Dar cine munceşte are o răsplată. În relaţia noastră cu Domnul trebuie să gândim mult, să medităm mult ca să ajungem la convigeri bazate pe adevărul Domnului. Când petrecem timp cu Domnul, El ni Se descoperă. Când Domnul ne descoperă ceva, ne dă şi puterea să aplicăm ceea ce ştim.

4) Sunt meditaţii scrise pentru femei; drept umare cunoaşteţi şi aţi studiat sufletul femeii, provocările şi presiunile din viaţa ei. Care sunt cele mai mari temeri şi cele mai mari aşteptări din viaţa ei?
ANA: Cele mai mari temeri şi cele mai mari aşteptări! Sunt multe temeri in viaţa unei femei: teama că ceva rău o să se întâmple, pierderea sănătăţii, a partenerului de viaţă, a copiilor, teama că o să fie părăsită, că o să piardă casa, frica de singurătate, teama de nereuşită, frica de lucruri noi, oameni noi, locuri noi pe care Dumnezeu le-a plănuit pentru noi. Tendinţa noastră este să avem aşteptări mari de la alţii. Pentru noi femeile, relaţiile sunt foarte importante, de aceea ne temem ca să nu fim respinse în familie (soţii, copiii sau alţi membri) sau de prieteni, ne temem că nu vom fi iubite aşa cum aşteptăm. Temerile noastre sunt legate de aşteptările noastre. Noi vrem să fim iubite necondiţionat. Aşteptările duc la dezamăgire pentru că toţi ne dezamăgim unii pe alţii. Nu suntem realişti de multe ori.
Ştiu ce mă ajută pe mine: să am aşteptări de la mine, ca să ajung să trăiesc adevărurile pe care le ştiu şi să-i iubesc pe alţii aşa cum sunt, adică necondiţionat,  pentru că eu nu pot să-i schimb numai Tatăl ceresc. Nu putem birui numai dacă iubim. Totul se învârte in jurul acestui cuvânt: dragoste. I Ioan 4:18 ne spune: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Dumnezeu, dragostea desăvârşită, alungă temerile noastre şi ne ajută să renunţăm la aşteptările noastre dacă alegem să credem că absolut tot ce se întâmplă în viaţa noastră este sub controlul Lui. El ştie tot. Numai El poate linişti inima noastră.

5) Care e diferenţa dintre trăirile femeii din America (româncă şi nu numai) şi a celei din România?
ANA:
a)
În ce priveşte partea materială şi socială, este o anume diferenţă. Eu cred că femeile în America trăiesc mai uşor pentru că sistemul funcţionează foarte bine. Totul este la îndemână. Cu un telefon putem rezolva multe probleme. Este mai mult respect în relaţii. nu se vorbeşte urât, toată lumea zâmbeşte. Totuşi relaţiile sunt mai de suprafaţă. Cred că în Romania relaţiile sunt mai adânci şi mai semnificative.
Cred că femeile în America lucrează mai mult decât cele din Romania dar nu gătesc aşa de mult ca femeile din Romania pentrucă mai mănâncă în oraş. Cred că femeia creştină în America trăiaşte mai simplu şi mai smerit.
b)
În ce priveşte partea sufletească nu cred că sunt diferenţe. Femeia are aceleaşi nevoi oriunde ar trăi. Ea visează să fie iubită, preţuită şi ocrotită. Când o femeie este iubită devine frumoasă. Ea dăruieşte mult. Ea dă viaţă în casă  şi în relaţii. Totuşi ea are o problemă pe care dacă nu ştie să o rezolve nu este biruitoare în viaţă. Problema femeii este că ea are nevoi şi aşteptări pe care numai Dumnezeu le poate împlini. Numai Dumnezeu o poate iubi aşa cum ea are nevoie. Deci totul se învârte în jurul relaţiei ei cu Domnul. Domnul o face biruitoare fie că trăieşte în America fie că trăieşte în Romania sau în alt loc pe pământ. Este o mare bucurie când femeia înţelege cine este ea. Femeia creştină este  Fiica, Prinţesa Tatălui Ceresc, chiar dacă acum, aici sub soare (cum ar spune împăratul Solomon) mai calcă prin noroaiele lumii.

6) La un moment dat în carte întrebaţi “Vrei să fii o femeie sănătoasă?”. Şi răspundeţi oferind întrebări ca pondere. Ce-i dă unei femei împlinire şi rost în viaţă?
ANA: Numai relaţia cu Domnul (Cuvânt, cântare şi rugăciune) dă echilibru vieţii mele. Sunt împlinită şi am un rost când ştiu cine sunt în Cristos, când sunt în voia Lui, când trăiesc adevărurile pe care le ştiu din Scriptură, când accept cu respect şi încredere în Domnul, tot ceea ce El trimite în viaţa mea.

7) Care este lecţia cea mai frumoasă din viaţa dumneavoastră?
ANA: Am învăţat că trebuie să mă rog mai mult căci prin rugăciune primesc o inimă liniştită, câştig înţelepciune, învăţ să aştept, îmi păzesc inima, am pace cu Dumnezeu, cunosc voia Lui, iau decizii bune în viaţă.

8) La final vă rog să aveţi un gând pentru ascultători şi pentru cititori.
ANA: Mă bucur că am reuşit să stăm de vorbă pe calea undelor. Vreau să vă salut, să vă binecuvântez cu versetul 13 din cartea Romani capitolul 15: ,,Dumnezeul nădejdii noastre să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa ca prin puterea Duhului Sfânt să fiţi tari în nădejde!”
Domnul să vă dea binecuvântarea Lui în fiecare zi!
Domnul să vă dea har ca să fiţi o binecuvântare!

******************************************************

Cum arată o zi din viaţa ta?

26 mai 2011 (O zi din viaţa mea)

Cu tragere de inimă

M-am trezit puţin înainte de răsăritul soarelui, am luat cafeaua pregătită de soţul meu şi m-am dus afară să mă bucur de primele raze de soare (vitamina D, de care am mare nevoie). I-am mulţumit Domnului pentru mine, pentru familia mea şi pentru prietenele mele (după modelul din rugăciunea de dimineaţă din cartea mea: „Biruieşte”). Soţul meu săpa în grădină şi l-am binecuvântat ca să poată să lucreze cu bucurie toată ziua.

Binecuvântez grădina şi le salut pe toate florile. Ud florile din jurul casei.

Ne-am întors în casă. În timp ce soţul meu a făcut un duş, am udat florile din casă, am făcut paturile şi am pregătit micul dejun: lapte de capră (caprele noastre) şi cozonac cu nucă. Am citit  împreună Exod 25 din care un verset mi-a rămas în minte toată ziua. Ne-am rugat Domnului şi soţul meu a plecat la lucru.

M-am gândit la versetul de dimineaţă din Exod 25:2 (versetul care mi-a rămas în minte şi în inimă) ca să am o atitudine corectă înaintea Domnului. „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar. Să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.”

Mi-am luat pălăria de soare pe cap, furca în mână şi cântând m-am dus să adun fânul rămas de ieri pe câmp. Am continuat să cânt la gândul că furca va fi mai uşoară şi voi termina lucru mai repede. Caprele noastre de dincolo de gard erau de acord cu lauda mea şi din când în când imi confirmau acest lucru printr-un me-he-he, me-he-he, me-he-he. Cred că sunt tare binecuvântate caprele noastre să mănânce ascultând laudele Domnului.

M-am întors acasă cântând, admirând natura, pomii şi florile de pe marginea drumului. L-am lăudat pe Domnul pentru că am sănătate şi pot să lucrez (ca să nu-mi plâng de milă că sunt cu furca în mână) şi am cerut Domnului îndurare şi mângâiere pentru cei ce nu pot să lucreze, care sunt bolnavi sau neputincioşi.

Am început să mă gândesc la viaţa mea:

Ce fac eu cu tragere de inimă şi ce fac eu fără tragere de inimă?

Ce este un dar adus Domnului?

Nu primeşte El toate darurile?

Aduc eu un dar pe care Domnul nu-l primeşte?

Este aproape ora 10am şi se încălzeşte afară. M-am dus în casă. Ce mare binecuvântare să fiu în casă unde am A/C şi pot să stau la răcoare. Cu bucurie mă apuc de scris (pasiunea recentă a vieţii mele), lucrul pe care-l fac cu cea mai mare tragere de inimă. Am mai puţin de o oră să lucrez la cartea mea „Schimbă-mi inima”. La ora 11am îmi pregătesc mâncarea de amiază: 3 ouă de la găinile noastre, o felie de pâine prăjită şi salată, mănânc şi spăl vasele (15 minute) şi apoi mă pregătesc (10 minute- duş, spălat pe dinţi şi îmbrăcat) să merg la lucru în oraş pentru câteva ore (3).

Mă gândesc că trebuie să fac totul cu tragere de inimă ca să fiu plăcută Domnului.

Pe drum către lucru mă mai rog, o sun pe mama ca să ştiu că este ok.

Trei ore la lucru imi pun gândurile în rânduială. Muncă de birou. Nu e greu. Îmi place. Răspund la telefon, fac ordine în hârtii, scriu bills. La ora 3pm. mă duc la bancă şi la poştă. Am greşit drumul şi am ajuns la Mall aşa că mă gândesc că nu am fost demult la Mall şi intru pentru 15 minute să-mi clătesc ochii. Mă mai gândesc că trebuie să fac totul cu tragere de inimă ca să fiu plăcută Domnului. Am câteva lucruri cumpărate de la Home Depot ca să le înapoiez. Mă duc la Goodwill să duc un tv. vechi. Mă îndrept spre casă. Pe drum mă opresc la o altă bancă, apoi la sora Lenuţa ca să-mi dea CD-uri pentru drum, căci mâine vom pleca la Atlanta să avem o sărbătoare în cinstea Domnului cu grupul „Desculţi”. Mă odihnesc 10 minute stând de vorbă cu sora Lenuţa. Mă îndrept din nou spre casă cântând şi rugându-mă. Mă opresc la o vecină să o rog să dea apă la animale sâmbătă, când o să fim plecaţi la Atlanta. Am ajuns acasă la ora 5pm. Mi-e foame. Mă mai gândesc că trebuie să fac totul cu tragere de inimă ca să fiu plăcută Domnului. Îmi pregătesc repede un sanwici şi mă grăbesc să văd ce fac cloştele: dacă mai au mâncare şi apă. Mă duc după ouă la găini şi vin cu bucurie în casă la gândul că voi mai scrie puţin până vine soţul meu acasă. Dar sună telefonul. Trebuie să plec să deschid poarta. Cineva a venit ca să-l ajute pe soţul meu să taie doi iezi.  Rămân afară că trebuie să spăl vasele de apă de la capre şi să le dau apă. Este trecut de ora şase şi este cald, peste 86 de grade. Mă topesc. Mă mai gândesc că trebuie să fac totul cu tragere de inimă ca să fiu plăcută Domnului. Trebuie să pregătesc containere pentru carne. Le spăl şi le duc la spânzurătoarea lui Haman. Mă mai gândesc că trebuie să fac totul cu tragere de inimă ca să fiu plăcută Domnului. Mă mai rog Domnului pentru ajutor.

Cu ajutorul Domnului şi cu gândul la versetul zilei, voi lucra cu bucurie ca Domnul să primescă toate darurile mele.

Mă mai rog: Doamne, ajută-mă ca fiecare lucru să îl aduc înaintea Ta ca un dar, cu tragere de inimă, nu de silă, chiar dacă am de făcut lucruri pe care nu le iubesc (furca, lucru la fermă, hainele şi cizmele de lucru, mizeria şi mirosul de la animale etc.). Şi mai cânt o cântare, două…

Vin din nou în casă. Este ora 7pm. Pun un cârnaţ la cuptor şi mă gândesc să fac o mămăliguţă cu brânză. Este bine la răcoare în casă. Afară este tot cald.

Soţul meu a venit acasă puţin înainte de ora 7pm. Nici nu a intrat în casă ci s-a apucat de lucru pe afară. Cei doi iezi trebuie tăiaţi, împachetaţi şi puşi în congelator.

Este ora 8pm, am făcut o mămăliguţă şi cârnaţul este gata. Mă duc afară la capre să le duc în pădure.

Este ora 9pm. Am fost cu caprele în pădure, le-am cântat câteva cântări să ştie că sunt pe aproape. Am 10 minute să mă rog pentru soţul meu după modelul din „Rugăciune pentru soţul meu” din cartea mea „Biruieşte”. Mă duc să fac puţină ordine în frizer ca să pun iezii la îngheţat.

Mai am puţin timp până vin băieţii la mâncare aşa că citesc din Biblie, Proverbe 26.

Mai lucrez puţin la cartea „Schimbă-mi inima”.

Este ora 10:30pm. Le-am dat de mâncare la băieţi. Soţul meu a plecat să mulgă caprele. Sunt obosită. Câteva minute stau pe pat să mă odihnesc şi mă rog Domnului să mai îmi dea putere să împachetăm iezii şi să-i punem în frizer. Mă mai gândesc că trebuie să fac totul cu tragere de inimă ca să fiu plăcută Domnului.

Mai citesc şi corectez cartea „Schimbă-mi inima” cu multă tragere de inimă.

Apoi împreună cu soţul meu am împachetat iezii şi am mers la culcare. Este aproape ora 12am. Sunt ostenită de tot. În pat voi mulţumi Domnului că am sfârşit ziua cu bine şi El m-a ajutat să fac totul, astăzi, cu tragere de inimă. Până voi adormi mă voi ruga şi mă voi gândi la bunătatea Domnului faţă de mine.

Astăzi am avut o zi binecuvântată!

Ana Andras

*

Seara dacă spun soţului meu că sunt obosită, mă întreabă ce am făcut toată ziua, ca şi cum eu nu am mai nimic de făcut (Fetelor să știți că bărbații nu înțeleg lucrul femeii).

Uneori când mă sună cineva sau dacă stau de vorbă cu unii, mă întreabă dacă nu mă plictisesc singură (unii cred că dacă nu ai copii, nu ai nimic de lucru) şi mă mai întreabă ce fac toată ziua. Nu am copii, nu am un full time job, dar am un milion de alte lucruri de făcut. Multe nu sunt alegerea mea.

Oare de ce cred unii oameni despre alţii că nu fac mai nimic?

Oare de ce nu vedem ce fac alţii şi ni se pare că alţii o duc mai bine şi mai uşor ca noi? Şi eu gândesc la fel ca alţii!

M-am gândit să scriu ce fac eu într-o zi, dar credeam că îmi trebuie câteva ore numai să scriu ceea ce fac. Numai eu ştiu cât sunt de ocupată (cred că toate femeile sunt foarte ocupate) şi cât sunt de istovită câteodată. Şi totuşi într-o zi am hotărât să scriu. Nu ştiam cum va fi ziua, dar cu ajutorul Domnului am reuşit să rămână în scris. Poate îmi va fi de folos mai târziu. Nu toate zilele sunt aşa, dar nu sunt nici puţine.

Doamne, Te rog să ne ajuţi pe toate femeile să facem totul

cu tragere de inimă

ca să fim plăcute înaintea Ta,

şi Tu să primeşti toate darurile noastre!

**************************************************************

6 Decembrie 2011

Să faceţi toate lucrurile fără cârtire şi fără şovăieli! Filipeni 2:14

Este aceasta o poruncă?

Chiar toate lucrurile fără cârtire şi fără şovăieli?

Ce înseamnă fără cârtire?

Ce înseamnă fără şovăieli?

De două săptămâni, la biserici diferite, Domnul îmi vorbeşte din aceste versete. Oare de ce? Cred că am o problemă: nu fac toate lucrurile fără cârtire şi fără şovăieli. Chiar am vorbit cu soţul meu să punem acest verset pe frigider la vedere ca să ne amintim ce avem de făcut.

Azi dimineaţă m-am trezit în jurul orei şapte. Soţul meu mă aştepta cu o cafea pregătită pentru mine. După câteva poveşti, el a plecat să dea de mâncare la animale iar eu am rămas la rugăciune (după modelul meu din rugăciunea de dimineaţă din cartea Biruieşte). Mă bucur mult pentru acest timp, când mă rog înaintea Domnului pentru toate prietenele mele (multe) şi familiile lor.

Cam după o oră vine soţul meu în casă ca să facă un duş şi să plece la lucru. Îmi spune că o găină este bătută de celelalte şi trebuie tăiată, dar el nu mai are timp şi eu trebuie să mă ocup de ea. I-am spus că nu mă ocup de găină, că mie nu îmi place să fac acest lucru şi nu vreau să îl fac. El a plecat la baie şi eu mi-am adus aminte de versetul … fără cârtire şi fără şovăieli. M-am rugat Domnului să pot să trăiesc acest verset şi să tac, să nu mai spun nimic. M-am îmbrăcat bine că afară este frig (6 decembrie 2011) şi eu nu suport mirosul de găină în casă.

Nu pot să înţeleg cum a venit atâta pace în inima mea mai ales că sunt puţin răzvrătită în ce priveşte munca la fermă. Deşi am crescut la ţară, nu iubesc munca pământului şi nici animalele. Părinţii mei au trăit la ţară, au lucrat pământul şi au crescut animale pe vremea comuniştilor. Când am văzut ce greu este la ţară (părinţii mei munceau aşa de mult dar comuniştii luau aproape tot) am zis că eu niciodată nu o să stau la ţară, niciodată nu o să tai animale, niciodată nu o să pun pe iarnă, niciodată nu o să fac pâine în cuptor…totuşi acum am ajuns la fermă şi le fac pe toate. Never say never!

Am terminat găina căci aveam eu habar cum se face acest lucru, dar am refuzat până acum. În acest proces din greşeală m-am stropit cu sânge pe cap, pe haine, pe ochelari aşa că după ce am terminat mi-am pus hainele la spălat şi m-am dus la baie să mă spăl din cap până în picioare. După ce m-am îmbrăcat frumos, gata să plec la lucru (la amiază, doar pentru trei ore), am văzut că unul dintre câini s-a dezlegat şi a atacat o găină. Am fugit repede să-l leg şi am luat găina să o tai. M-am rugat din nou Domnului ca să fac totul fără cârtire şi fără şovăire. A mai trecut o oră jumate şi apoi am plecat la lucru. După câteva ore m-am întors acasă, am pregătit cina pentru mine şi soţul meu apoi am început să scriu felicitări de Crăciun. Soţul meu a venit acasă după ora opt. A mâncat apoi a plecat să aibă grijă de animale. Nu a stat mult şi a venit în casă. A citit revista ,,Strigătul de la miezul nopţii” şi foarte cercetat de ceea ce citise a venit şi mi-a împărtăşit şi mie. Mă bucur să-l aud vorbindu-mi din Biblie. Mă rog mult pentru soţul meu ca să fie preocupat de cele spirituale.

Este aproape ora 11, aşa că mă duc la culcare.

Mulţumesc Domnului că astăzi m-a ajutat să fac lucruri grele pentru mine, aproape fără cârtire şi fără şovăieli.

A Lui să fie gloria în veci de veci!

*****************************************************

ANA TATAR ANDRAS

– autor crestin care locuieste in Hickory, NC –

 

CONTACT ME:

Advertisements

11 thoughts on “About

  1. Am citit in gandurile de mai sus despre cartile scrise de Dv.! Sunt minunate! Mi-ar placea sa le citesc dar se pare k se afla o maare distanta intre noi:) Dumnezeu sa va foloseasca in continuare in slujba LUi!!Poate voi veni in America ca sa-mi prezint cartea si ne vom intalni!:) Domnul sa poarte de grija in toate!!

  2. Pingback: Pasiune pentru Dumnezeu si compasiune pentru semeni-Ana Tatar Andras «

  3. Am ramas profund impresionata dupa cele citite mai sus ,si nu doar impresionata ,motivata sa nu ramanem infrante sub greutatile zilei ci sa ne hranim de dimineata ,ne sa ne luam vitaminele din cuvantul lui Dumnezeu,din partasia cu El….sunteti un model care desi are atatea treburi de facut ,le face cu daruire ca pentru Cristos .Femeia care doreste ca Isus sa-i schimbe inima isi va gasi mereu loc in gandul ei sau in activitatille ce le are de facut pentru iubitul inimii ei ,adica pentru Isus.Asa este cand ne mentalizam ca tot ce facem ,facem pentru Imparatul nostru o sa avem o inima buna ,plina de bucurie si o sa avem si puterea necesara ca tot ce incepem sa ducem la un bun sfarsit.
    Fiti binecuvantata!

  4. Comment: Draga Ana,
    N-am crezut ca te voi regasi pe aceasta cale… Nu stiu daca iti mai amintesti de mine, am fost colege la Liceul de muzica Cluj. Am dat de numele tau in caietul de diriginta, acum cand am avut intalnirea de 10 ani cu prima mea clasa! Poate ti-o amintesti pe Daniela Suciu? De multe ori te pomenesc si eu si soacra mea, care mai asculta si azi o caseta cu cantari rpimita de la tine, lipita, rupta, dar ii e draga… Ma bucur pentru realizarile tale si ma alutur binecuvantarilor tuturor celor care te apreciaza!

  5. draga HIlda,
    as vrea sa imi amintesc de tine, dar imi este tare greu. Erau asa de multi profesori la Liceul de muzica si eu am avut asa de multi elevi ca nu mai imi amintesc. Cu trecerea anilor ne schimbam si noi dar elevii nostri se transforma in oameni mari pe care este greu sa-i recunosti chiar daca ii vezi.
    Îti multumesc ca mi-ai scris. Fii binecuvantata!
    ana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s