Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile

1Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

Ultimul capitol începe cu o declaraţie că Domnul este suveran peste întreg pământul. Toată creaţia este sub stăpânirea Lui. El nu are nevoie de o casă zidită de mâini omeneşti pentru că El a făcut toate lucrurile. El ne spune cum să ne închinăm Lui şi cum să lucrăm pentru El. În trecut, poporul Israel se închina la Templu, astăzi noi ducem vestea cea bună şi plantăm biserici. Ca să nu fim preocupaţi de proiectele noastre, Domnul ne dă regulile Lui ca să ne înveţe cum să lucrăm, în aşa fel încât El să primească închinarea noastră. Pocăinţa şi ascultarea de Cuvânt sunt poruncile Domnului.

Domnul vede activităţile religioase. Eşti tu mulţumită cu prezenţa ta la biserică?

Este o anumită indiferenţă faţă de Dumnezeu în închinarea ta?

Cei ce sunt reverenţi faţă de Cuvântul Domnului vor fi salvaţi. Cei ce se bazează numai pe credinţă, pe ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos, sunt mântuiţi. Cei ce cred, vor prinde putere, vor creşte ca iarba (66:14).

Mângâierea şi pacea ne sunt oferite şi astăzi prin prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră. Nu trebuie să trăim în anxietate, în îngrijorare, ci să credem în puterea şi harul Lui exprimat în Cuvântul Lui.

Eşti tu încrezătoare în promisiunea lui Dumnezeu că are grijă de tine şi nevoile tale?

Te-ai bucurat că ai oportunitatea ca în mijlocul binecuvântărilor să-L lauzi pe Domnul?

A fost Domnul un loc de odihnă pentru tine când ai trecut prin valea durerii?

În care situaţie din viaţa ta ai nevoie de pacea Lui (ca un râu)?

Doamne, vreau să mă sfinţesc şi să mă curăţesc aşa cum ceri Tu ca să nu pier, ca să nu mă pedepseşti pentru faptele şi gândurile mele. Vreau să văd slava Ta. Tată, vreau să merg unde Tu mă trimiţi cu vestea cea bună, ca şi alţii să Te cunoască şi să fie mântuiţi.

 Doamne, inima îmi spune din partea Ta:

„Du vestea cea bună” şi vestea cea bună o duc!

Advertisements

Cel ce se teme de Cuvântul Meu

isaia 66,2*

Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

*

Care este adevărul pe care putem să-l vedem în versetul 1?

Domnul vorbeşte, toate lucrurile sunt ale Lui, totul Îi aparţine, El domneşte peste tot şi peste toate, El este prezent peste tot; nu are nevoie de nimic, mărimea Lui nu poate fi cuprinsă (scaunul Lui de domnie e în cer, iar pământul este aşternutul picioarelor Lui).

Ce înseamnă să fii smerit şi să ai un duh mâhnit? Când recunoaştem că talentele, darurile, averile etc., vin de la Domnul, recunoaştem cine este în control. Ne uităm la El pentru călăuzire în fiecare lucru din viaţa noastră. Suferinţa aduce durere şi mâhnire în viaţa noastră, dar Domnul ne spune să nădăjduim în El când ne este duhul mâhnit. Cum recunoşti tu că totul vine de la Domnul în viaţa ta? Ce faci când îţi este duhul mâhnit şi inima zdrobită? Cum Îl laşi pe Domnul să te mângâie în suferinţa ta? Este inima ta deschisă spre El ca să-L asculţi chiar şi în cea mai grea suferinţă?

Ce înseamnă să te temi (să tremuri) la Cuvântul Domnului? Recunoşti tu când eşti greşită?

Care este respectul pe care-l dai Cuvântului lui Dumnezeu? Este reverenţă faţă de Cuvântul Domnului în inima ta? În casa ta? În biserica ta?

Cum respectăm poruncile Domnului? Cu o teamă sfântă? Faptul că avem biblii peste tot, oare ne împinge la uşurătate faţă de Cuvântul Domnului? Cât de important este Cuvântul Domnului pentru cel smerit care se teme de Domnul? Cum ţi s-a cutremurat inima la citirea cărţii Isaia?

Cum arată omul care se cutremură la Cuvântul Domnului?

Dumnezeu îi binecuvântează pe cei smeriţi, pe cei cu duhul mâhnit care se tem de Domnul!

Doamne, mi s-a cutremurat inima la citirea acestei cărţi când am înţeles sfinţenia şi suveranitatea Ta. Îţi mulţumesc pentru că încă îmi vorbeşti, deşi eu sunt o păcătoasă şi de multe ori nu recunosc că totul vine de la Tine, că totul Îţi aparţine Ţie.

Cred că Tu nu ai nevoie de nimic. Tu eşti nemărginit de mare. Nu Te pot cuprinde cu mintea mea. Mă smeresc înaintea Ta şi vreau să tremur la Cuvântul Tău, recunoscând puterea Ta. Am un respect deosebit faţă de Cuvântul Tău care este puterea şi viaţa mea.

 Cuvântul Tău este bucuria inimii mele!

 

Lumina

1*

Isaia 60:19-22

Isaia 60:19b „Domnul va fi Lumina ta pe vecie,

şi Dumnezeul tău va fi slava ta.”

*

Cum arată viaţa descrisă în aceste versete ?

Este o viaţă perfectă, o viaţă ca-n cer, în gloria lui Dumnezeu, în lumina Lui.

Cum compari Isaia 60 cu Apocalipsa 21:22-27 ?

Dumnezeu este lumină şi nu are nevoie de soare sau lună ca să lumineze. Lumina care vine de la soare în timpul zilei şi de la lună în timpul nopţii, va fi înlocuită cu o lumină veşnică care este Domnul (Isaia 60:19). Dumnezeu şi Mielul sunt lumina veşnică şi sursa bucuriei şi a mântuirii (în Apocalipsa). Nimic necurat nu poate locui în prezenţa Lui.

Pentru lumina (curentul) din casele noastre trebuie să plătim. Cum ar fi dacă Dumnezeu ne-ar cere să plătim pentru lumina pe care ne-o dă în fiecare dimineaţă ? Am avea bani să plătim ? Tot ce este mai valoros şi vine de la Dumnezeu, nu se poate cumpăra, nici plăti. Este cadoul Lui pentru noi. Cum mulţumeşti în fiecare dimineaţă pentru lumină, pentru soare, lună şi stele ?

Ce asigurare ai că aceste evenimente descrise în Isaia 60, se vor întâmpla ?

Eu cred Cuvântul lui Dumnezeu care ne spune ce va fi şi cum va fi. Dumnezeu este credincios şi va face ce a promis. Cum te încurajează astăzi promisiunile în ce priveşte vremea sfârşitului ?

Când este greu în viaţă, mă gândesc că am un viitor şi o nădejde. Ceea ce trăiesc astăzi nu este sfârşitul istoriei mele. Mă gândesc cu bucurie la timpul când vom trăi totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu şi a Fiului Său, Isus Hristos. Nici nu pot să-mi inaginez cât va fi de minunat. Totul este aşa de nesemnificativ în comparaţie cu planul şi perspectiva lui Dumnezeu. Mare este răsplata celor credincioşi !

Zilele necazului vor trece. Nu va mai fi durere, nici suferinţă. Toţi oamenii vor fi neprihăniţi pentru că neprihănirea vine de la Dumnezeu, este lucrarea Lui. Toată gloria este a Lui. De unde ştiu ? Din versetul 21.

Ce mare transformare va fi ! Toţi oamenii neprihăniţi se vor bucura !

Slava lui Dumnezeu nu este dată oamenilor. Ea aparţine numai Domnului. Noi suntem neprihăniţi prin neprihănirea primită în dar prin Domnul Isus, nu datorită meritelor noastre.

Doamne, Tu eşti Lumina şi slava mea !

 Doamne, mulţumesc că ai trimis Lumina în inima mea !

 

De ce ?

1crown*

De ce ?

De ce-ai ales să mori Isus
Pe-o cruce rece-ntins
Şi trupul jertfă ţi-ai adus
C-un dor atât de-aprins?

De ce mai bine ai primit
Pe-obraz să fii scuipat
Iar pe vrăjmaşi Tu i-ai iubit
Pe toţi cu-adevărat?

De ce la Tatăl ai cerut
Iertarea lumii-ntregi
Şi de blestemul morţii-ai vrut
Pe veci să o dezlegi?

***

Ai răbdat vorbe mincinoase,
Ca praful Tu ai fost călcat,
Pe spate biciurile aspre
Urme de sânge ţi-au lăsat.

Când m-ai aveai doar o suflare,
Cu ultima putere-n glas,
Tu te-ai rugat pentru iertare,
Atunci în cel mai groaznic ceas!

***

Şi totuşi, Tată l-ai lăsat
Să simtă chinul greu al morţii;
Pe haina Lui de in curat
Ostaşii lacomi pus-au sorţii.

Atât de mult Tu m-ai iubit
Încât pe singurul Tău Fiu
L-ai dat să moară răstignit
Ca să nu pier, ci să fiu viu.

Prin suferinţă şi ruşine
Mi-ai arătat cum pot avea
O viaţă veşnică cu Tine:
Crezând deplin în jertfa Ta.
Amin.
18 aprilie 2009

blog personal: http://pauladita.wordpress.com/

În aceste zile de sarbătoare, adevărul istoric al patimilor și al învierii Domnului Isus, ne obligă să ne gîndim, mai mult, la Jertfa Lui pentru păcatele noastre și la dragostea Tatălui pentru întreaga lume. Să petrecem aceste sărbători mișcîndu-ne privirea și inima dinspre Dumnezeu spre starea noastră, pentru a ne smeri înaintea Celui ce a venit să ne ducă în slava Tatălui. Să sărbătorim cu o inimă plină de mulțumire, cu dorință de a face voia Domnului și cu multă bucurie.

Hristos a înviat și e viu în vecii vecilor.

Bucură-te ! (2)

1Redeemer*

Isaia 54

Isaia 54:1a „Bucură-te!”

Ce legătură este între mânie, îndurare, iertare, dragoste şi bucurie?

Mânia lui Dumnezeu este provocată prin păcatul omului; totuşi, El este plin de îndurare şi răscumpără pe poporul Lui. Fiecare naţiune şi fiecare individ merită mustrare din partea Domnului în fiecare zi, totuşi, El a fost străpuns pentru păcatele noastre (Isaia 53:5) şi iertarea şi dragostea Lui nu pot fi mutate de la noi.

Cu Dumnezeu întotdeauna mai avem o şansă. Fiecare zi este o nouă ocazie ca să descoperim îndurarea lui Dumnezeu faţă de noi. Ce mare bucurie!

Femeia fără copii va ajunge roditoare.

Femeia părăsită va fi restaurată în căsătoria ei.

Cetatea distrusă va fi reconstruită.

Mai este har? Pentru cine?

Pentru mine şi pentru tine. Nu contează ce s-a întâmplat în viaţa noastră, mai este har. Mai este binecuvântare cât trăim.

Doamne, Tu eşti înălţat şi sfânt, dar eşti şi aproape şi foarte personal.

Tu vrei ca eu să fiu roditoare.

Tu vrei să binecuvântezi căsătoria mea.

Tu vrei să restaurezi viaţa mea.

Vreau să nu mă tem, ci să mă bucur. Îmi întorc ochii spre Tine. Chiar dacă acum sunt în suferinţă ştiu că suferinţa nu este veşnică, dar dragostea Ta este veşnică. Tu poţi să aduci lucruri noi în viaţa mea. Tu poţi să faci o mare schimbare.

Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi ochii mei Îl vor vedea! Iov 19:25-27

 

Inima mea se bucură pentru că Tu eşti Răscumpărătorul meu!

Noi rătăcim

53,6Isaia 53:1-12

Isaia 53:6

„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,

fiecare îşi vedea de drumul lui;

dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

Recunoşti că uneori eşti ca o oaie care rătăceşte? Recunoşti că de multe ori mergi pe drumul tău, nu pe calea Domnului?

Vei alerga la Păstorul cel Bun după ajutor? Vei căuta voia Lui?

A fi în voia lui Dumnezeu înseamnă a fi mulţumit.

Nu este mai mare mulţumire în viaţă decât să fim în voia lui Dumnezeu. Când stăm aproape de Păstorul nostru suntem mulţumiţi.

Pentru că El m-a salvat, pot să stau înaintea Lui. Mă bucur să-I aud vocea. El vorbeşte limba victoriei.

Prin harul lui Dumnezeu, mântuirea a fost împlinită. Robul Domnului a dus la bun sfârşit lucrarea încredinţată Lui de Domnul Dumnezeu.

La ce lucrare te cheamă Domnul ca să o duci la bun sfârşit?

Care este atitudinea ta? Care sunt scuzele tale? Eşti prea ocupată? Este greu?

Crezi că tu nu trebuie să te jertfeşti pentru alţii? Sau numai pentru un om? Sau numai pentru doi oameni?

Dacă faci o lucrare, o faci cu bucurie sau cu nemulţumire?

Urmezi pe Hristos de bunăvoie? Cu bucurie? Cu credincioşie?

Cum vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să aibă un impact în viaţa ta în săptămâna aceasta?

Cât de des te opreşti din lucrările tale să-I mulţumeşti Salvatorului tău pentru moartea Lui pe cruce pentru păcatele tale?

Suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus este cea mai bună veste proclamată omului păcătos. Mulţumeşti des pentru Vestea cea Bună?

Doamne, mulţumesc pentru Vestea cea Bună, pentru Evanghelia Domnului Isus Hristos, Păstorul cel Bun. Mulţumesc pentru voia Ta cea bună, plăcută şi desăvârşită. Caut voia Ta, ca să nu mă rătăcesc. Mă bucur de harul Tău, de mântuirea pe care am primit-o şi vreau să duc la bun sfârşit tot ceea ce Tu mi-ai încredinţat. Mulţumesc că mă înveţi să am o atitudine bună, motivaţii corecte, bucurie în lucrare şi mulţumire în suflet. Te urmez cu credincioşie, căci Tu eşti Alesul inimii mele!

Doamne, inima mea Te urmează de bunăvoie!

Suferinţa şi durerea

53,5Isaia 53:4-6

Isaia 53:4a

„Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat

şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.”

Cât de grea este suferinţa ta? Cât de grea este durerea ta? Te-ai gândit vreodată cât de grea este suferinţa şi durerea lumii întregi? Pentru mine suferinţa este grea şi durerea mea uneori este aşa de mare că nu o pot purta; şi atunci mă rog şi cer ajutor Domnului. Nu ştiu dacă aş putea purta suferinţa altuia sau durerea lui, de aceea mă gândesc la greutatea poverilor şi suferinţelor lumii întregi pe care Domnul Isus le-a luat asupra Lui. Cred că a fost foarte greu şi numai Fiul lui Dumnezeu putea să facă acest lucru.

Cum explici faptul că Domnul Isus a murit în locul nostru?

Domnul ne-a spus încă din cartea Geneza, că plata pentru păcat este moartea. Cineva trebuia să moară pentru păcat. Intenţia lui Dumnezeu a fost ca datoria păcatelor noastre să fie pusă asupra Domnului Isus. El a plătit preţul pentru păcatele noastre.

Pentru cine a suferit Domnul Isus? Pentru întreaga omenire. Dumnezeu nu are favoriţi, ne iubeşte pe toţi. Era nevoie de jertfă ca să împace omenirea păcătoasă cu Dumnezeul cel Sfânt. Mânia lui Dumnezeu îndreptată spre omenirea păcătoasă a lovit în Domnul Isus, la cruce.

Ce beneficii are suferinţa (pedeapsa) Domnului în viaţa noastră? Pace şi vindecare.

El suferinţele mele le-a purtat, durerile mele le-a luat asupra Lui, a fost pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit, în locul meu. El a fost străpuns pentru păcatele mele, zdrobit pentru fărădelegile mele. Pedeapsa care îmi dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui sunt tămăduită.

Eu rătăcesc de multe ori (am o natură păcătoasă, dar poate fi şi alegere păcătoasă) şi mă duc pe drumul meu, totuşi, El a plătit pentru neascultarea mea. El a suferit de bună voie pentru mine (1 Petru 2.24). Domnul Isus nu a avut păcat, ci a fost făcut păcat pentru mine (2 Corinteni 5:18, 19, 21). Cred acest lucru şi mă bucur că prin credinţa mea voi scăpa de suferinţa veşnică care va fi în absenţa lui Dumnezeu. Într-o zi, când voi muri, voi fi în Împărăţia Lui. Sufletul meu va trăi veşnic.

Care este mărturisirea ta?

Crezi că Domnul Isus a murit pe cruce pentru păcatul tău ca să te împace cu Dumnezeu?

Dacă şi tu L-ai acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor al vieţii tale, cui ar trebui să-i spui vestea bună că Domnul este Salvatorul? Când îi vei spune?

Inima mea este plină de pace şi vindecare!