Contează Credința

,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11:1

Ce frumoasă definiție a credinței ne dă Biblia! Evrei 11: 3 ne spune că ,,Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” Ceea ce cred este important pentru că doar credința îmi dă pace în inimă și Dătătorul credinței și al păcii este Dumnezeu Însuși. Romani 5:1-2: ,,Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Credința este un lucru important în viața mea, deoarece fără credință, viața mea nu are sens. Credința este darul lui Dumnezeu care vine prin auzirea Cuvântului Lui și mă ajută la înțelegerea vieții, îmi dă un scop divin, mă ajută să văd ceea ce ochii nu văd, îmi dă tărie prin greutățile vieții, îmi dă putere să parcurg mai ușor prin circumstanțele grele ale vieții. Vreau să stau lângă oameni ai credinței care mă ajută să am o perspectivă clară asupra vieții. Pavel este un om al credinței și el spune în Romani 1:16-17:  ,,Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Părintele Avraam este considerat părintele tuturor celor ce cred. În Romani 4:3-25 citim: ,,Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fără de legi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, cu toate că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta; şi ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;  pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, dupăcum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Este important să știu cine este Hristos. Credința mea se bazează pe adevărul care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu

Image result for fiindca atat de mult a iubit dumnezeu lumea

Cuvântul lui Dumnezeu este o hrană zilnică care ne înviorează sufletele. Închinarea este o practică zilnică și nicidecum doar duminica sau o zi pe săptămână. Este închinarea ta rece și formală? Știi să încălzești timpul tău de părtășie cu Domnul? Lași Cuvântul viu să aducă viață în închinarea ta? Strângi Cuvântul Domnului în inima ta ca să nu păcătuiești împotriva Lui?

Dumnezeu vrea să ne răscumpere nu să ne condamne. El cunoaște totul despre noi: mâncare, îmbrăcăminte, timpul de somn sau alte activități, familia și prietenii, bunele și relele etc., totuși, alege să ne iubească. Domnul ne iubește și vrea să prețuim relația cu El.

Fiindcă așa de mult m-a iubit pe mine Dumnezeu, că a dat pe singurul lui Fiu ca să moară pentru mine, ca prin credința în El să nu pier, ci să am viață veșnică. Cum bate inima ta când versetul acesta (Ioan 3:16) îți vorbește ție?

Evanghelia Domnului Isus transformă și curățește. Prezența Lui înlăuntrul nostru ne schimbă. Cum se schimbă inima ta și cum se transformă viața ta prin Cuvântul Evangheliei?

Image result for fiindca atat de mult a iubit dumnezeu lumea

Forever better than money and fame is to have God’s joy and peace every day !!!

NOU ! Puteți acum găsi și varianta tipărită a acestor cărți:

Înalta chemare a femeii

Tată pentru totdeauna

Eu vin curând

Deschide-mi ochii

Schimbă-mi inima

Inimi lângă inimi

Biruiește

LA:

Biserica Creștină Baptistă Nr. 3 “Iris”
Str. Sobarilor Nr. 11-15
Cluj-Napoca

bisericairis@gmail.com
(0264) 432 506

La Librăria Isaharus,

https://www.isaharus.ro/index.php?route=product/search&search=ana%20tatar%20andras

Pentru comenzi în USA and Canada, vă rog să scrieți pe adresa: anatatar@yahoo.com

Pentru varianta electronică,

Click aici:

CĂRȚI CREȘTINE

Cuvântul care trezeşte inima

1p*

Isaia 51:1-16

Isaia 51:16a

„Eu pun cuvintele Mele

în gura ta

şi te acopăr cu umbra mâinii Mele.”

*

Dumnezeu vorbeşte poporului Său. Dumnezeu îmi vorbeşte mie şi ţie despre promisiunile Lui.

Promisiunea lui Dumnezeu pentru Avraam a fost necondiţionată. Dumnezeu a promis lui Avraam că îl va face un neam mare în ciuda situaţiei imposibile în care se afla (la vârsta de o sută de ani) şi a păstrat legământul pe care l-a făcut cu el.

Domnul poate face şi pustia să rodească ca o grădină. Domnul poate da bucurie şi veselie, mulţumire şi cântare.

A pus Domnul Cuvântul Lui în gura ta? Ţi-a adus Cuvântul Lui bucurie şi mulţumire în inimă? A izbucnit o cântare din inima ta pentru că Dumnezeu te-a acoperit cu mâna Lui şi te-a păzit de rău? Vrei să scrii o scrisoare despre credincioşia lui Dumnezeu în viaţa ta? Poţi să o pui apoi în Biblie şi oricând ţi-e greu, să o citeşti. Nu uita că toate lucrurile sunt trecătoare, numai Dumnezeu este veşnic.

Unde, când, în viaţa ta te-ai agăţat de promisiunea lui Dumnezeu şi ai văzut răspunsul Lui?

Cei ce sunt treji la promisiunile lui Dumnezeu găsesc mângâiere în prezent şi speranţă pentru viitor.

Cunoşti tu promisiunile lui Dumnezeu? Cât de familiară eşti cu ele? Vrei să le cunoşti?

Cunoşti pe cineva care s-ar bucura să te audă vorbind despre promisiunile lui Dumnezeu?

Unde trebuie să fie atenţia celor ce vor să-L urmeze pe Domnul, celor ce au pasiune pentru Cuvântul Lui, celor ce sunt loiali legământului cu El, celor ce umblă după neprihănire, celor ce-L caută pe Domnul? La ascultare! La amintirea minunilor pe care Dumnezeu le-a făcut.

Domnul are un viitor pentru cei credincioşi. Cei ce iau aminte, cei ce privesc la Domnul, cei ce se uită la lucrările Lui, cei ce-şi ridică ochii spre cer, recunosc că mântuirea este veşnică şi neprihănirea nu va avea sfârşit. Cei ce cunosc neprihănirea nu se tem de ocara oamenilor, căci au în inimă Legea Domnului. Ei sunt treji, amintindu-şi ce a făcut Domnul la Marea Roşie şi în Egipt. Ei cântă cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică le încununează capul.

Domnul ne promite mângâierea Lui, dar ne şi mustră când ne temem de oameni şi uităm cine este Făcătorul nostru care a întemeiat pământul şi a întins cerurile, care ne acoperă cu umbra mâinii Lui ca să ne apere şi care face lucruri noi în vieţile noastre şi pentru noi.

Care este frica şi îngrijorarea ta care te ţine în închisoare şi nu te lasă să te bucuri de siguranţa pe care o ai în mâna Domnului? Ce anume îţi opreşte curajul de a vorbi despre Domnul?

 

Doamne, inima mea este trează la promisiunile Tale!

 

În fiecare dimineaţă

1 mornig*

Isaia 50:1-5

Isaia 50:4b „El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă,

El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.”

*

Cum ascultă ucenicii?

Cine nu ascultă, ajunge în robie?

Din ce cauză a ajuns poporul Israel în robie?

Din cauza păcatelor cărora s-au vândut, din cauza fărădelegilor săvârşite. Deşi au ajuns în robie, Dumnezeu totuşi le vorbeşte. Dumnezeu răspunde îndoielilor copiilor Lui. Poporul a crezut că Dumnezeu l-a abandonat, dar Dumnezeu îi întreabă: dacă credeţi că am divorţat de voi, arătaţi-mi certificatul de divorţ; dacă credeţi că v-am vândut, arătaţi-mi banii cu care v-am plătit.

La care lucruri te gândeşti când îndoiala te cuprinde? Când simţi că Dumnezeu te-a abandonat?

Tragedia umană şi suferinţa nu sunt evidenţe ale faptului că Dumnezeu ne-a abandonat.

Dumnezeu ne vorbeşte. Cum Îi răspundem noi?

Dumnezeu este atotputernic. Cum Îi recunoaştem suveranitatea Lui?

Noi alunecăm în păcatul necredinţei. Ne îndoim de persoana, promisiunile şi puterea Lui. Cine nu s-a îndoit niciodată de Dumnezeu? Robul Domnului!

Care este relaţia Robului cu Stăpânul în aceste versete?

Robul este ascultător, aude şi împlineşte ce zice Stăpânul, se trezeşte în fiecare dimineaţă să asculte instrucţiunile Stăpânului. Are o limbă iscusită, ştie să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare, are putere să izbăvească, mâna Lui poate să răscumpere, are putere peste ape şi peste ceruri.

Ce înseamnă pentru tine că Robul se trezeşte în fiecare dimineaţă să asculte Stăpânul?

Ce importanţă are pentru tine ascultarea de Stăpân în fiecare dimineaţă?

Cuvântul lui Dumnezeu poate să ne ridice şi să ne dea speranţă când suntem obosite, descurajate şi abătute.

Matei 11:28-30 ne spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Matei 14:23 ne spune că Domnul Isus S-a rugat singur până s-a înnoptat. Roagă-te şi tu seara.

Marcu 1:35 ne spune că Domnul Isus, dimineaţa pe când era încă întuneric, S-a sculat, S-a dus într-un loc pustiu ca să se roage. Roagă-te şi tu dimineaţa devreme.

Doamne, vreau să cunosc voia Ta, de aceea Te rog dă-mi o ureche care aude de la tine în fiecare dimineaţă.

Doamne, fereşte inima mea de întristare

şi ţine-o trează pentru rugăciune!

Lumina

11 blessIsaia 49:1-6

Isaia 49:6b

„Te pun ca să fii

Lumina neamurilor,

ca să duci

mântuirea

până la marginile pământului.”

*

Noi toţi suntem păcătoşi, dar nu credem că este aşa de grav să fii păcătos, deşi Romani 3:23 ne spune că plata păcatului este moartea. Domnul Isus a purtat păcatele noastre pe cruce. Când suntem convinşi de acest lucru ne mărturisim păcatele şi suntem liberi.

Trebuie să ne cunoaştem credinţa. Trebuie să cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu. Toţi oamenii trebuie să audă Cuvântul lui Dumnezeu şi să răspundă la chemarea Domnului la mântuire.

L-ai acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău personal?

Dacă nu L-ai acceptat în inima ta, de ce nu L-ai acceptat? Când vei spune „DA!” Domnului?

Dacă Domnul Isus este Salvatorul tău, cât e de serioasă mărturia ta în lume? Te rogi pentru misiune? Te rogi pentru misionari? Susţii financiar misionarii? Cum te raportezi la alte popoare care nu au credinţa ta? Chemi pe oameni la biserica ta? Îi accepţi pe cei ce vin la închinare dar sunt diferiţi de tine în ce priveşte îmbrăcămintea, cultura, apariţia fizică, cunoştinţa lor? Cum îi ajuţi să se uite la Cristos, nu la tine?

Naţiunile se ridică şi cad. Împărăţiile vin şi pleacă. Conducătorii sunt printre noi astăzi, iar mâine nu mai sunt. Companiile au succes până vin altele mai mari şi mai puternice. Aşa este şi cu noi: astăzi aici, mâine unde vom fi? Dacă aşa stau lucrurile, care este contribuţia noastră în lume?

Cuvintele Salvatorului descoperă persoana Lui, misiunea Lui, planul Lui şi puterea Lui. El a spus: Toată puterea Mi S-a dat în cer şi pe pământ, în Matei 28:18. Mesajul Lui ajunge până la marginile pământului. Misiunea Lui a fost cunoscută de Dumnezeu înainte de a se naşte. Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. În comparaţie cu conducătorii lumii (împăratul Cir) care se luptă cu arme, Salvatorul se luptă cu cuvântul gurii Lui (o sabie cu două tăişuri), declarând adevărul lui Dumnezeu. „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” Evrei 4:12

Cum ţi s-a descoperit harul, autoritatea şi puterea Salvatorului prin citirea Bibliei?

 

Doamne, dă-mi harul să vin cu gândurile inimii mele

la lumina Cuvântului Tău!

 

Binecuvântare sau povară? (9)

1111 blessEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Ce înseamnă să-mi aduc aminte de cei ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu?

Să îmi aduc aminte de ei în rugăciune? În fapte bune? În recunoştinţă? În vorbe de bine? Ca să-l binecuvântez?

Mă uit eu cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de viaţă? Cât de importantă este viaţa curată a unui om a lui Dumnezeu? Cum îmi doresc să fie sfârşitul vieţii mele?

Urmez eu credinţa celor ce vestesc Evanghelia?

Cât de mult ascult eu de cei ce mă învaţă Cuvântul?

Cât de supusă sunt eu autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o în biserica mea?

Cât de mult realizez eu că cineva priveghează asupra sufletului meu?

Cât de mult înţeleg eu responsabilităţile mari pe care le au cei ce conduc biserica (au să dea socoteală de sufletele noastre).

Sunt eu o bucurie pentru păstorul meu şi pentru familia lui? Cum împiedic eu bucuria păstorului şi bucuria bisericii?

Suspină păstorul meu din cauza mea? Suspină fraţii meu din cauza mea?

Cât de mult veghez eu la menţinerea păcii şi unităţii în biserica mea?

Cât de mult mă rog pentru o închinare plăcută Domnului nu omului, o închinare care aduce transfromare şi putere, o închinare în Duh şi Adevăr în biserica mea?

Ce fac eu ca biserica mea să fie supusă autorităţii divine?

 

Doamne, ajută-mă să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu

şi pentru biserica mea!

*

Doamne, ajut-mă să fiu o binecuvântare pentru toţi cei din jurul meu!

*

Doamne, binecuvântează pe păstorul meu şi familia lui!

Doamne, binecuvântează biserica mea!

Binecuvântare sau povară? (4)

11 churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu şi pentru biserica mea?

Trebuie să mă înţeleg bine cu membri bisericii?

Efeseni 4:1-3 ne spune: ,,Vă sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”

Toţi conducătorii vor să vadă unitate în popor. Păstorul se bucură atunci când vede că lucrăm fără ceartă, fără amărăciune şi fără neînţelegere.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea s-ar înţelege bine, ar căuta smerenia, blândeţea, îndelunga răbdare, pacea şi unitatea aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să nu fiu parte a problemelor din biserică,

ci

parte a soluţiilor în toate problemele care sunt în biserică.

Binecuvântare sau povară? (3)

1 churchEvrei 13:7, 17 ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

*

Cum pot să fiu o binecuvântare pentru păstorul meu?

Este bine să mă duc la el cu problemele mele?

Efeseni 4:12  ne prezintă trei motive pentru care Domnul ne dă conducători spirituali: ,,pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Păstorul nu doar predică, ci este darul dat de Dumnezeu în folosul meu. Dacă eu aş putea să-mi rezolv toate problemele spirituale, atunci Dumnezeu nu mi-ar fi dat păstor. Îi cer eu ajutor în rugăciune şi sfaturi când ajung în probleme?

Când păstorul îmi dă ajutor şi sfaturi, învăţ să-l respect. Multe probleme s-ar rezolva dacă nu am povesti unii cu alţii, ci ne-am duce la păstor după sfaturi şi ajutor.

Dacă toţi credincioşii din biserica mea ar cere sfat şi ajutor de la  păstorul meu aşa cum fac eu, cum ar arăta biserica mea în următorii cinci ani?

*

Doamne, ajută-mă să cer sfaturi şi ajutor de la păstorul meu!