Vegheaţi şi rugaţi-vă !!!

Matei 26:30-46

Matei 26:41: ,,Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

Este timpul examinării. Să ne cercetăm inima. Să venim cu sinceritate înaintea Domnului. Poate ai refuzat să accepţi lucrurile grele pe motiv că nu sunt în voia lui Dumnezeu şi ai suferit degeaba. Nimeni nu poate să experimenteze suferinţa Domnului, dar putem să ne rugăm cum ne învață El.  Cu umilinţă şi recunoştinţă, ne rugăm ca voia Lui să se facă în viaţa noastră. Câte lucruri ar face Domnul pentru noi dacă le-am cere? Iată ce scrie Iacov 4: 2-3: ,,Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Pentru ce te rogi? Ce ai vrea să schimbe Domnul în viaţa ta? Dacă vrei să aduci suferinţa ta într-o rugăciune sinceră, înaintea Tatălui, aşa cum Fiul a adus rugăciunea Lui înaintea Tatălui, să știi că pe măsură ce îmbrăţişezi voia Lui, vei experimenta ajutorul Lui.

Nu știu cât de mult Îl iubeşti pe Domnul Isus. Soţul meu obişnuieşte să mă întrebe cât de mult îl iubesc tocmai atunci când sunt supărată pe el … şi în momentul respectiv, mă rog Domnului să mă ajute să tac. Adevărul este că nu vreau să mă gândesc la dragostea mea faţă de Hristos atunci când sunt în suferinţă, dar tocmai dragostea mea faţă de Hristos mă ajută să accept voia Lui când trec prin suferinţă. Când dragostea noastră faţă de Domnul se interferează cu planurile noastre, suntem tentați să dăm la o parte Cuvântul lui Dumnezeu, slujitorii Lui, poruncile Lui. Atunci ne cercetează amărăciunea, iuţimea, supărarea, pentru că Dumnezeu nu ne-a dat altă familie, altă poziţie, mai mulţi bani, mai mulţi prieteni, o casă mai mare, o căsnicie mai bună, copii mai ascultători etc., şi cel rău ne îndeamnă să credem că merităm mai mult. Dacă nu ne rugăm şi nu veghem, ajungem în dezastru. Când a fost ultima dată, când de bunăvoie şi cu bucurie te-ai sacrificat şi ai renunţat la bunuri materiale, la confort sau la un lucru care îţi aparţine, de dragul unuia pentru care a murit Hristos?

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât vom sta mai aproape de El şi cu atât va fi mai adânc devotamentul nostru față de El şi mai reală va fi comuniunea noastră cu El. Cum îţi examinezi inima, motivaţiile, dorinţele, interesele, reacțiile şi metodele? Te-ai întrebat vreodată dacă păcatul indiferenţei s-a strecurat în viaţa ta? Ce faci când nu poţi ierta pe cel ce ţi-a greşit? Cum reacţionezi când nu îţi place de cineva? Cât de mult ţii la drepturile tale şi nu vrei să renunţi la viaţa ta de dragul altuia? Să ai curajul să-ţi mărturiseşti starea înaintea Domnului şi să ceri iertare şi vindecare. Să crezi că Domnul Isus Hristos te ajută, El, Cel care a plătit preţul pentru păcatul tău şi al meu, Cel care poate să elibereze şi să ridice. Poate te-ai rugat recent Domnului să te ajute să-ţi iei crucea în fiecare zi şi să-L urmezi. El aude și ajută.

Doamne, ajută-mă să veghez și să mă rog!

*

Inima ta – Comoara ta

Matei 19:16-22

Matei 19:21: „Dacă vrei să fii desăvârşit” i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”

Într-o zi, a venit la Domnul Isus un tânăr sincer, un om important, un conducător în Sinagogă. A căzut la picioarele Lui în semn de respect şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” Gândul acesta cu privire la eternitate descoperă că acest tânăr era fariseu. Poate L-a auzit pe Domnul Isus discutând despre viaţa veşnică. Din prezentarea lui se vede că a trăit o viaţă curată, respectabilă. Nu vedea nici o greşeală în viaţa lui, căci a zis că a împlinit Legea. Totuşi, nu avea pace în suflet.  Dorinţa lui pentru securitate şi siguranţă l-a mânat către Domnul Isus. Atitudinea lui spunea: Vreau să ştiu ce am de făcut şi voi face. Deşi a împlinit Legea, sufletul lui nu era satisfăcut. A recunoscut că ceva foarte important îi lipseşte.

Domnul Isus i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” Acest om a dorit să fie bun în ochii Domnului Isus şi Domnul nu a negat că el a împlinit Legea. Domnul Isus i-a citit inima acestui tânăr. Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul Isus au condus la recunoaşterea adevărului care este în inima omului. Care este adevărata nevoie a omului? Bunătatea este o calitate a lui Dumnezeu. Noi nu putem să ne lăudăm că suntem buni pentru că am făcut câteva lucruri bune. Iubirea faţă de Domnul şi faţă de oameni tot timpul şi cu toată inima, este imposibilă. Nimeni nu poate trăi prin Lege. Numai Domnul Isus a fost Om fără păcat. Împlinirea Legii fără inimă poate duce la orbire spirituală. Acest tânăr nu a văzut lipsa lui de dragoste faţă de Domnul şi faţă de alţii. Mai târziu vedem un alt tânăr fariseu, Pavel, care nu a văzut păcatul lui până nu s-a întâlnit cu Domnul. Inima tânărului din textul nostru era legată de bogăţie şi de poziţia lui în societate. Domnul l-a ajutat să-şi vadă păcatul. Nimeni nu poate să intre în Împărăţia Domnului prin eforturi proprii, prin fapte bune. Acest tânăr ca şi noi toţi oamenii, nu putem plăti pentru păcatul nostru, ci trebuie să recunoaştem că faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită înaintea Tatălui ceresc. Numai Hristos ne poate salva din robia păcatului. „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. Nu se aştepta la acest răspuns din partea Domnului. Poate a crezut că bogăţia este darul lui Dumnezeu faţă de el pentru că a împlinit un set de reguli. Bogăţia nu l-a ajutat pe acest om şi nici poziţia lui în societate. Viaţa veşnică se găseşte numai în relaţie cu Domnul Isus Hristos. Încrederea acestui tânăr în bunuri materiale şi în fapte bune a descoperit nevoia lui adevărată, dar nu a fost gata să renunţe la nimic.

Domnul Isus nu porunceşte nimănui să renunţe la poziţie, putere şi posesiuni materiale, dar ne porunceşte să renunţăm la idolii noştri. De cine te temi mai mult decât te temi de Domnul? La cine alergi prima dată când ai necazuri? Noi nu putem să-L urmăm pe Domnul Isus şi în acelaşi timp să avem idoli. Dacă acest tânăr ar fi cerut ajutor Domnului, cum ar fi fost transformată viaţa lui?! Ce trist că tânărul a plecat amărât şi întristat. A pierdut toate oportunităţile de a primi binecuvântările cereşti. Poate a crezut că nu poate să fie fericit fără bogăţiile lui. Mulţi oameni ştiu că Domnul Isus îi iubeşte, dar aleg să plece departe de El. Îi întorc spatele pentru că iubesc mai mult lumea cu valorile, poftele și plăcerile ei. Cineva din jurul tău iubeşte mai mult banii decât viaţa veşnică. Nu fi tentată să te uiţi la alţii, ci caută să îţi vezi inima ta. Fă tot ce poți ca să-ţi legi inima de Domnul şi nu de bogăţiile lumii.

Doamne, Te rog, ajută-mă să îmi leg inima de Tine!

*

Oricine

Matei 23:1-39

Matei 23:12: ,,Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat.”

Pentru ultima dată, Domnul Isus le-a vorbit Fariseilor şi le-a expus corupţia, făţărnicia şi rebeliunea împotriva lui Dumnezeu. Cei ce sunt făţarnici trebuie să se vadă aşa cum sunt înaintea lui Dumnezeu, altfel nu pot fi mântuiţi. De asemenea, poporul trebuie să realizeze când conducătorii religioşi sunt orbi, ca să nu meargă pe aceleaşi cărări care duc la distrugere. Trebuie să punem în practică ceea ce vorbim. Domnul Isus a recunoscut autoritatea celor care erau învăţători ai Legii şi le-a spus ascultătorilor: ,,Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”

Care sunt principiile biblice după care trebuie să trăiască un conducător religios și cei credincioși? Trebuie să trăim ceea ce învățăm şi spunem. Te ascultă cei din jur când începi să vorbeşti despre Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos? Dacă trăiești Evanghelia, te vor asculta. Trebuie să căutăm plăcerea lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Să cauţi binele fără să atragi atenţia altora asupra ta. Trebuie să recunoaștem faptul că toţi credincioşii sunt egali înaintea lui Dumnezeu! Să nu cauţi un titlu mai mare decât al celor din jur sau mai multe privilegii. Nu putem să-L glorificăm pe Dumnezeu când ne glorificăm pe noi înşine. Să nu prezentăm o învăţătură falsă!  Să nu facem viaţa altora mai dificilă. Să nu împiedicăm pe cineva să-L primească pe Salvatorul. Este  conversaţia noastră bazată pe adevărurile Scripturilor sau vestim evanghelia prosperităţii? Ori de câte ori vorbim ceea ce nu trăim, predicăm o asigurare falsă. Să nu căutăm scuze! Să fim cinstiţi tot timpul. Da, al nostru să fie da; şi nu, să fie nu. Să nu cauţi scuze pentru anumite păcate (bârfa, cearta, nemulţumirea, lenea etc.). Să nu căutăm ceea ce este uşor, neglijând ceea ce este greu. Să nu credem că dacă dăm zeciuiala la Casa Domnului putem neglija dreptatea, mila şi credincioşia. Să nu neglijăm lucrurile importante din cauza lucrurilor urgente. Grija faţă de părinţii şi bunicii noştri bătrâni este mai importantă, decât slujirea în alte domenii. Să nu neglijăm familia pentru misiune. Degeaba facem activităţi religioase dacă există ceartă în casă. Dacă nu este neglijență, ci doar împotrivire venită din firea pământească nesupusă Domnului, să ne rugăm Domnului pentru lumină și ajutor. Să ne depărtăm de ipocrizie. Degeaba folosim cuvinte frumoase când în inimă este mizerie. Cât timp petreci înaintea lui Dumnezeu să îţi cercetezi inima şi să faci curăţenie în ea? Cât de mult te doare păcatul tău sau al altora şi cât de mult cauţi restaurarea ta şi a altora? Cât de mult cauţi pocăinţa ta şi a altora? Gândurile murdare, motivaţiile false, metodele rele, obiceiurile greşite, ascultarea parţială şi uşurătatea în vorbire şi fapte, pot să satisfacă pe oameni, dar nu pe Dumnezeu. Fă-ţi o cercetare înaintea Domnului şi cere-I putere ca să te schimbi aşa cum cere  El.

Doamne, ajută-mă să trăiesc ceea ce învăț și spun, să caut plăcerea Ta și nu a oamenilor, să respect pe toți oamenii, să nu prezint o învățătură falsă, să nu caut scuze pentru purtarea mea rea, să nu caut numai ce este ușor neglijând greul, să nu neglijez familia și să mă depărtez de ipocrizie. Învață-mă să mă păzesc de gânduri murdare, de motivații false, de metode rele, de obiceiuri greșite, de o ascultare de Tine parțială, de ușurătate în vorbire și fapte, ca să trăiesc așa cum Tu ceri.

Doamne, ajută-mă să caut smerenia!

Mila

Matei 18:15-35

Matei 18:33: ,,Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?”

Cineva a avut milă faţă de tine recent. Cineva te-a iertat recent din toată inima. Cineva are nevoie de iertarea ta. Faţă de cineva ai avut milă recent. Pe cineva ai iertat recent din toată inima ta. Așa ar trebui să fie. Noi credem de multe ori că soţii noştri, copiii noştri sau cei din jur ne sunt datori cu anumite lucruri, vorbe sau atitudini. De multe ori, ne purtăm urât unii cu alţii şi păcătuim unul împotriva altuia. Nu vrem să ne facem datoria. Nu vrem să avem milă, ci judecată şi nemulţumire (păcat). Cum iertăm? Datoria noastră faţă de Dumnezeu este foarte mare şi nici nu putem plăti, dar a plătit Cineva pentru noi, cu sânge sfânt. Suntem iertaţi prin harul lui Dumnezeu, Cel care a avut milă de noi. În textul nostru, un om care avea o datorie foarte mare a fost iertat, dar la rândul lui nu a vrut să ierte o datorie foarte mică. Ne mirăm, dar de câte ori facem şi noi acelaşi lucru?! De multe ori spunem că nu putem ierta, nu putem uita, nu putem vedea pe cineva. Şi dacă am iertat o dată, de două ori, de trei ori, ne-am săturat să mai iertăm. Cât de recunoscători suntem faţă de harul Domnului care ne iartă în fiecare zi, de multe ori pe zi, an după an?

Copiii lui Dumnezeu trebuie să extindă tuturor harul abundent al lui Dumnezeu pentru că ei au primit harul extravagant al lui Dumnezeu. Noi putem ierta numai prin puterea Duhului Sfânt, fiindcă iertarea omului nu este întreagă. Până nu există o transformare interioară a omului pe care numai Duhul Sfânt o poate face, nu putem ierta tot și din toată inima. Poate este amărăciune în inima ta faţă de cineva și te chinuie resentimentele faţă de cel ce ţi-a greşit. Nu poţi să ierţi? Cere Domnului să-ţi vindece inima, ca să poţi extinde harul Lui către cei vinovaţi. Ce faci când un creştin te nedreptăţeşte sau păcătuieşte împotriva ta? Spui altora despre păcatul săvârşit sau te duci să vorbeşti cu persoana vinovată? Biblia este clară. Poţi să alegi să acoperi păcatul cu dragoste, sau să te duci la persoana respectivă cu intenţia de a restaura relaţia lui cu Domnul şi cu tine. Dumnezeu poate restaura orice relaţie din biserică dacă depindem de puterea Lui şi cerem harul Lui spre reconciliere. Ce faci când o persoană îţi cere iertare? Poate eşti superficială şi spui că nu-i nimic. Sau poate alegi să ierţi din toată inima. Pe cine nu ai reuşit să ierţi? Când Crucea lui Hristos nu înseamnă nimic pentru noi, suntem indiferenţi faţă de păcatele noastre şi ale altora care lovesc în Dumnezeu şi în poporul Lui. Când suntem egoişti, vedem păcatele altora mult mai grave decât ale noastre.

Când iertarea pare imposibilă, să ne amintim de harul lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că acest lucru aduce umilinţa în viaţa noastră, apoi mila faţă de cei din jur. Pe când Petru asculta vorbirea Domnului Isus cu privire la rezolvarea conflictelor între credincioşi, conflicte pricinuite de păcat, o întrebare i-a ieşit din gură: „Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Oare a crezut Petru că el este plin de har pentru că se gândeşte la numărul şapte? Alţii nu iartă decât odată, de două ori sau poate de trei ori (învăţătorii Legii). Numai Crucea lui Hristos îi va descoperi lui Petru cât de mult l-a iertat Domnul şi cât de greu a fost păcatul lui pentru Domnul Isus. Încă nu pricepea că numai Fiul lui Dumnezeu poate plăti pentru păcatul lui. Încă nu vedea cât de mare este datoria lui pe care numai Hristos o poate plăti. Mai târziu, când înţelege cât de mult Domnul a suferit pentru păcatul lui, se lasă transformat ca să primească atitudini corecte faţă de cei vinovaţi pe care trebuie să-i ierte. A fost oare Petru şocat când L-a auzit pe Domnul că spune: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”? Un lucru făcut de şaptezeci de ori câte şapte este un obicei şi o atitudine.  Vrei să ierţi? Cum îţi dezvolţi acest obicei şi această atitudine? Iată ce scrie Petru în cartea lui: 1 Petru 4:8: ,,Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” Cu siguranţă acest adevăr a ajuns o practică importantă pentru Petru. Se cade să avem și noi milă de alții și să iertăm tot și toate.

Doamne, ajută-mă să iert din toată inima!

Duhul Sfânt

holy spirit*

Faptele Apostolilor 1:1-11

Faptele Apostolilor 1:4b ,,Să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui „pe care” le-a zis El „aţi auzit-o de la Mine.”

Oare atunci când un om Îl primeşte pe Domnul Isus în viaţa lui, este botezat cu Duhul Sfânt?

Cum înţelegi următoarele texte?

Romani 8:9  ,,Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”

Ai primit tu Duhul Sfânt când ai crezut?

Romani 8:14-16 ,,Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

Umbli călăuzită de Duhul Sfânt?

Cum te bucuri de înaltul statut pe care îl ai de copil al lui Dumnezeu?

1 Corinteni 12:13 ,,Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.”

Care este relaţia ta cu cei ce au primit acelaşi Duh?

2 Corinteni 1:21-22 ,,Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos şi care ne-a uns, este Dumnezeu. El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.”

Cum te bucuri şi cum mulţumeşti lui Dumnezeu, Tatăl, pentru ungerea, pecetea şi arvuna Duhului Sfânt?

Galateni 4:6 ,,Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” adică: „Tată!”

Cum strigi de bucurie către Tatăl pentru prezenţa Duhului Sfânt în inima ta?

 

Bucură-te că eşti fiica Tatălui ceresc, botezată cu Duhul Sfânt!

Nu te depărta

shFaptele Apostolilor 1:1-11

Faptele Apostolilor 1:4b ,,Să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui „pe care” le-a zis El „aţi auzit-o de la Mine.”

Ucenicii au fost oameni simpli, fricoşi, slabi, nu mulţi învăţaţi, nu mulţi seminarişti, nici preoţi, dar Dumnezeu i-a împuternicit pentru lucrarea Lui. Nu s-au depărtat de Ierusalim ci au aşteptat făgăduiţa Tatălui.

Dumnezeu este gata şi astăzi să împuternicească pe credincioşi pentru lucrare.

Ceri tu puterea Lui în ceea ce faci?

Ce îţi cere ţie Domnul să faci?

Îţi cere Domnul să ajuţi la şcoala duminicală? Sau să te rogi?

Îţi cere Domnul să faci pace într-o relaţie grea?

Îţi cere Domnul să ierţi pe cineva care a greşit într-un mod foarte grav faţă de tine? Îţi cere Domnul să iubeşti pe soţul tău care îţi face viaţa grea?

Îţi cere Domnul să dai din pâinea ta celor ce nu au?

Îţi cere Domnul să vorbeşti Cuvântul Lui?

Care este răspunsul tău?

Crezi că eşti nepregătită?

Te gândeşti la ceea ce poţi tu sau la ceea ce poate face Domnul?

Doamne, eu sunt o femeie simplă, nepregătită de multe ori pentru lucrarea la care Tu mă chemi. Vreau să mă rog mai mult, să fac pace cu toată lumea, să iubesc pe soţul meu, să respect pe cei din jur, să dau din pâinea mea celor ce nu au, să spun Cuvântul Tău altora. Nu mă depărtez de cei ce aşteaptă făgăduinţa Ta. Aştept prezenţa şi puterea Duhului Sfânt în inima şi viaţa mea.

 

Nu te depărta de cei ce caută şi aşteaptă făgăduinţa Tatălui!

Timp de pregătire

Faptele Apostolilor 1:1-11

Preach-the-Gospel*

Faptele Apostolilor 1:4b

,,Să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui „pe care” le-a zis El „aţi auzit-o de la Mine”.”

Cât timp te-ai pregăţit azi dimineaţă ca să înfrunţi ziua de azi?

Noi toţi avem un timp de pregăţire dimineaţa. Ne spălăm, ne îmbrăcăm, mâncăm, aranjăm lucrurile, etc.

Domnul Isus îi pregăteşte pe ucenici ca să facă lucrarea pe care El a planificat-o.

Cum i-a pregătit Domnul pe ucenici pentru lucrare?

A vorbit cu ei despre Împărăţie (1:3), le-a explicat Scripturile (24:7), i-a încurajat, le-a amintit că trebuie să se uite după oportunităţi ca să prezinte Evanghelia (24:37-44), le-a deschis mintea să înţeleagă Scripturile şi le-a promis putere de mărturie ((24:45-49), i-a binecuvântat (24:50-53).

Cum eşti tu pregătită?

Te încrezi în Domnul sau te scuzi că nu eşti pregătită pentru lucrare?

Crezi Scripturile? Ai ochii deschişi? Te rogi? Aştepţi? Eşti o mărturie? Este inima şi urechea ta deschisă pentru Domnul?

Dumnezeu îi pregăteşte pe copiii Lui să împlinească lucrarea Lui pe pământ. Prin apariţia şi dispariţia Domnului Isus în cele patruzeci de zile, ucenicii au fost pregătiţi, au primit instrucţiuni importante cu privire la lucrare. Ei au aşteptat, nu s-au dus unde au vrut ei nici nu au făcut ceva nou.

Au aşteptat promisiunea Domnului.

Doamne, Îţi mulţumesc că mă pregăteşti în fiecare zi pentru lucrarea Ta. Îmi descoperi lucruri privitoare la Împărăţia Ta. Mă încurajezi şi mă îndemni să mă uit după oportunităţi de slujire, de prezentare a Evangheliei. Tu îmi deschizi ochii, urechile şi inima. Tu îmi dai putere de mărturie. Tu mă binecuvântezi.

Te rog să mă ierţi când îmi caut scuze ca să nu slujesc în Împărăţia Ta.

 

Pregăteşte inima ta pentru lucrare!