June 25, 2014 by anatatar

Învaţă pe copil

Isaia 65-66

Isaia 66:14a „Şi când veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba.”

Este bucurie în casa ta ? Care lucruri aduc bucurie în casa ta ?

Sunt lucruri pe care Dumnezeu le cere părinţilor să le facă.

Sunt lucruri pe care le face Dumnezeu.

Care sunt lucrurile pe care vrea Dumnezeu ca părinţii să le facă?

Umblarea în adevăr dovedeşte că părinţii au acceptat autoritatea Domnului Isus. Atitudinea şi acţiunile lor sunt observate de copil, căci el este un bun observator. El vede bucuria, încrederea, ascultarea şi relaţia ta cu Dumnezeu mai repede decât o văd alţii. Siguranţa şi încrederea ta în vremuri grele (pentru că tu eşti sub protecţia Tatălui) va binecuvânta copilul tău cu credinţă. Va înţelege ce este păcatul, şi de ce trebuie să-şi ceară iertare atunci când te vede pe tine că faci acest lucru în relaţia ta cu Domnul şi cu cei din jur. Va merge cu drag la biserică atunci când te va vedea că tu te bucuri să te duci la închinare. Faptele tale trebuie să se potrivească cu vorbele tale.

Se potrivesc faptele tale cu vorbele tale?

Vorbeşte des copilului tău despre lucrurile lui Dumnezeu. Cuvintele au un impact puternic asupra copilului tău. Tu eşti prima învăţătoare pentru el. În primii ani de viaţă copilul acceptă tot ce-i spui. Ajută-l pe copil să vadă pe Creatorul în lucrurile din jurul lui. Poţi spune: „Dumnezeu a făcut soarele şi astăzi putem merge afară să ne jucăm căci soarele străluceşte şi este o zi minunată”. Învaţă pe copilul tău că toate lucrurile bune vin de la Dumnezeu. Învaţă-l să mulţumească şi să fie bun cu alţii. Nu uita că motivaţia trebuie să fie clară în orice lucru bun. Poţi spune: „Dăm din ce avem vecinilor noştri pentru că Domnul a fost bun cu noi şi avem din belşug”. Este consistenţă în vorbirea ta cu copilul?

Fii consecventă în învăţătura ta. Citeşte şi discută povestiri biblice în fiecare săptămână. Cântă şi învaţă versete din Biblie în mod regulat. Roagă-te cu copilul în fiecare zi. Lasă-l să aleagă el cuvintele în rugăciunea lui. Învaţă-l adevăruri despre personajele biblice. Fă totul uşor, natural şi cu bucurie. Este consecvenţă în învăţătura ta?

Domnul să te ajute să ai în înima ta dragoste faţă de valorile Lui,

căci aşa vei ajuta la formarea caracterului copilului tău.

January 23, 2014 by anatatar

Proverbe 23

Tată ceresc, ajută-mă să ştiu cum să mă port dacă stau la masă la unul din cei mari; să iau seama ce am înainte; să-mi pun un cuţit în gât, dacă sunt prea lacom; să nu poftesc mâncările lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.

Ajută-mă să nu mă chinui ca să mă îmbogăţesc, să nu-mi pun priceperea în aceasta, căci abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

Nu mănânc pâinea celui ce are ochiul rău şi nu poftesc mâncările lui alese, căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” va zice el; dar inima lui nu este cu mine. Bucata pe care am mâncat-o, o voi vărsa şi cuvintele plăcute pe care le voi spune, sunt pierdute.

Nu vorbesc la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele înţelepte.

Nu mut hotarul văduvei şi nu intru în ogorul orfanilor, căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva mea.

Îmi deschid inima la învăţătură şi urechile la cuvintele ştiinţei.

Primesc mustrare, căci am nevoie de disciplinare ca să nu mor în păcatele mele şi ca să îmi scot sufletul din locuinţa morţilor. Dacă-mi va fi inima înţeleaptă, cei din jur se vor bucura şi se vor veseli, când buzele mele vor spune ce este bine.

Nu îmi pizmuieşte inima pe cei păcătoşi, ci am totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată şi nu mi se va tăia nădejdea.

Ascult, ca să fiu înţelept; îmi îndrept inima pe calea cea dreaptă.

Nu sunt printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne, căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Ascult pe tatăl meu şi nu nesocotesc pe mama mea, când a îmbătrânit.

Cumpăr adevărul şi nu-l vând. Caut înţelepciunea, învăţătura şi priceperea, căci tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl meu şi mama ta, să se veselească cea care m-a născut.

Tată ceresc, Îţi dau inima mea şi să găsească plăcere ochii mei în căile Tale.

Păzeşte pe toţi fiii mei şi pe toţi fraţii mei de femei stricate, căci curva este o groapă adâncă şi străina o fântână strâmtă. Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat; ale celor ce se uită la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar, când alunecă uşor, dar pe urmă, muşcă întocmai ca un şarpe şi înţeapă ca o viperă; ale celor a căror ochi se vor uita după femeile altora şi a căror inimă va vorbi prostii; ale celor care sunt ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg; ale celor care spun: „M-a lovit dar nu mă doare! M-a bătut dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”.

Doamne, păzeşte pe toţi cei credincioşi de băuturi alcoolice şi pofte sexuale neîngăduite şi ajută-i să vadă consecinţele groaznice care îi aşteaptă pe cei neascultători de poruncile Tale.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim oameni curaţi, credincioşi şi ascultători de poruncile Tale!

January 8, 2014 by anatatar

Proverbe 8

Citeşte cu voce tare această rugăciune:

Tată ceresc, vreau să aud strigătul înţelepciunii şi glasul priceperii; fie că strigă sus pe înălţimi, sau afară pe drum, la răspântii; fie că strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor. Vreau să învăţ şi să mă înţelepţesc, să ascult lucrurile mari şi să pricep ce este drept, căci gura Ta vesteşte adevărul şi buzele Tale urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii Tale sunt drepte, n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.

Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa. Ajută-mă să am ştiinţa Ta ca să am lumină şi să înţeleg cuvintele Tale.

Primesc mai de grabă învăţăturile Tale decât argintul şi mai de grabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. Înţelepciunea, are ca locuinţă mintea şi poate născoci cele mai chibzuite planuri. Frica de Domnul mă face să urăsc răul; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă.

Doamne, cred că de la Tine vine sfatul şi izbânda, priceperea şi puterea. Prin Tine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte. Prin Tine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului. Tu iubeşti pe cei ce Te iubesc şi cei ce Te caută cu tot dinadinsul Te găsesc. Cu Tine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. Rodul Tău este mai bun decât aurul cel mai curat şi venitul Tău întrece argintul cel mai ales. Te caut să-mi dai izbândă, pricepere şi putere.

Ajută-mă să umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să fie binecuvântaţi.

Doamne, ai făcut Înţelepciunea ca cea dintâi dintre lucrările Tale, înaintea celor mai vechi lucrări ale Tale. Ai aşezat-o din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. A fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; a fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

Doamne, când ai întocmit cerurile, Înţelepciunea era de faţă; când ai tras o zare pe faţa adâncului, când ai pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când ai pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Ta, când ai pus temeliile pământului, Înţelepciunea era meşterul Tău, la lucru şi în toate zilele era o desfătare, jucând neîncetat înaintea Ta, jucând pe rotocolul pământului Tău şi găsindu-Şi plăcerea în fiii oamenilor.

Tată ceresc, Te ascult, căci ferice de cei ce păzesc căile Tale! Ascult învăţătura, ca să mă fac înţeleaptă şi nu lepăd sfatul Tău.

Vreau să fiu omul fericit care Te-ascultă, care veghează zilnic la porţile Tale şi păzeşte pragul uşii Tale prin rugăciune şi o viaţă curată.

Te caut, căci cel ce Te găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului; dar cel ce păcătuieşte împotriva Ta îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce Te urăsc, iubesc moartea.

Iubesc Înţelepciunea şi Îi ascult sfaturile şi învăţăturile!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ascultăm sfaturile Înţelepciunii!

January 4, 2014 by anatatar

Proverbe 4

Tată ceresc, ascult învăţătura Ta şi iau aminte, ca să pricep. Tu îmi dai sfaturi bune şi nu lepăd învăţătura Ta.

Când eram încă un copil la tatăl meu şi prunc gingaş la mama mea, ei mă învăţau atunci, şi-mi ziceau: „Păstrează bine în inima ta cuvintele noastre, păzeşte învăţăturile şi vei trăi!”

Tată ceresc, ajută-mă să dobândesc înţelepciune şi pricepere; să nu uit cuvintele gurii Tale şi nu mă abate de la ele; să nu părăsesc înţelepciunea căci ea mă va păzi; să o iubesc şi ea mă va ocroti!

Vreau să înţeleg începutul înţelepciunii, să dobândesc înţelepciunea şi cu tot ce am, să dobândesc priceperea; s-o înalţ şi ea mă va înălţa; ea va fi slava mea, dacă o voi îmbrăţişa. Ea îmi va pune pe cap o cunună plăcută, mă va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.

Tată ceresc, Te ascult, primesc cuvintele Tale ca anii vieţii mele să se înmulţiască.

Arată-mi calea înţelepciunii şi povăţuieşte-mă pe cărările neprihănirii.

Binecuvântează-mă când voi umbla, ca pasul să nu-mi fie stânjenit; şi când voi alerga, să nu mă poticnesc.

Ajută-mă să ţin învăţătura, să n-o las din mână; s-o păstrez, căci ea este viaţa mea; să nu intru pe cărarea celor răi şi să nu umblu pe calea celor nelegiuiţi, ci să mă feresc de ea; să nu trec pe ea, ci s-o ocolesc trecând înainte!

Păzeşte-mă de cei răi, căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul; le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; ei mănâncă pâine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.

Păstrează-mă pe calea celor neprihăniţi, căci cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.

Păzeşte-mă de calea celor răi, căci calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Tată ceresc, iau aminte la cuvintele Tale, îmi plec urechea la vorbele Tale! Îmi doresc să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii mei, ci să le păstrez în fundul inimii mele, căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

Tată ceresc, ajută-mă să-mi păzesc inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii; să izgonesc neadevărul din gura mea şi să depărtez viclenia de pe buzele mele; ochii mei să privească drept şi pleoapele mele să caute drept înaintea Ta; cărarea pe care merg să fie netedă şi toate căile mele să fie hotărâte; să nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga şi să mă feresc de rău.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să luăm aminte la învăţăturile Tale!

September 23, 2013 by anatatar

Descoperire dată de Duhul Sfânt

Isaia 48

Isaia 48:16a

„Apropiaţi-vă

Mine

şi

ascultaţi!”

De cine asculţi tu: de oameni sau de Dumnezeu?

Cum înţelegi tu harul lui Dumnezeu? Cum ţi Se descoperă şi cum te călăuzeşte Duhul Sfânt?

Harul lui Dumnezeu străluceşte în contrast cu încăpăţânarea poporului Israel. Favoarea nemeritată a lui Dumnezeu către Israel se vede prin răbdarea lui Dumnezeu, descoperirea dată de Dumnezeu, învăţătura şi răscumpărarea lui Dumnezeu faţă de ei.

În ce priveşte răbdarea, Dumnezeu le aminteşte avertizările din trecut şi lucrurile noi (răscumpărarea prin Mesia) pe care le va aduce în viaţa lor în viitor. Le vorbeşte despre restaurarea poporului. Urechile lor nu au fost deschise.

Sunt urechile noastre deschise la avertizările Domnului faţă de noi, avertizări scrise pe paginile Scripturilor?

Vezi răbdarea Domnului în viaţa ta?

În ce priveşte descoperirea lucrurilor, Dumnezeu s-a revelat poporului în trecut, dar şi în prezent. S-a prezentat din nou poporului ca „Cel dintâi şi Cel din urmă”, ca „Eu sunt”, ca şi Creatorul şi Susţinătorul universului. S-a prezentat ca Cel ce ţine viitorul în mâna Lui, Cel ce poate să plănuiască şi să ducă la îndeplinire tot ce spune. Domnul foloseşte oameni ca să Se facă cunoscut. L-a folosit pe Cir (împărat păgân), l-a ales şi l-a folosit pe Isaia să vorbească poporului.

Sunt urechile noastre deschise la descoperirea Domnului faţă de noi, descoperiri scrise pe paginile Scripturilor? Cine este Dumnezeu pentru tine? Cum L-ai descrie?

Cum ţi se descoperă Domnul?

În ce priveşte învăţătura, poporul Israel a avut cea mai bună învăţătură. Dacă prin credinţă ar fi luat aminte, pacea şi dreptatea ar fi fost ca un râu în ţara lor, adică prosperitatea şi bunăstarea ar fi fost o siguranţă pentru ei.

Cunoşti tu cea mai bună învăţătură care vine de la Domnul? (Sfânta Scriptură)

În ce priveşte răscumpărarea, acest capitol se încheie cu o cântare de eliberare, biruinţă (eliberarea din robia Babiloniană). Dumnezeu va rămâne credincios promisiunilor făcute patriarhilor şi lui David. Adevărata răscumpărare (mântuire) este lucrarea Duhului Sfânt în inima celor ce aud şi răspund chemării Domnului.

Cum lucrează Duhul Sfânt în viaţa ta? Cât de recunoscătoare eşti Domnului pentru răscumpărarea din robia păcatului? Cum mulţumeşti pentru eliberarea pe care ţi-o dă Cristos?

Când a fost ultima dată când ai izbucnit într-o cântare de biruinţă?

Numai Duhul Sfânt ne descoperă lucrurile duhovniceşti, răbdarea lui Dumnezeu cu noi, învăţătura curată, răscumpărarea prin credinţa în Domnul Isus Cristos şi numai prin puterea Lui vom trăi adevărurile biblice.

Doamne, mulţumim pentru Duhul Tău cel Sfânt. Ajută-ne să rămânem sub călăuzirea Lui şi să nu căutăm învăţătura lumii.

Doamne, descopere inimii mele lucrarea Duhului Sfânt!

August 6, 2013 by anatatar

Care este problema copiilor de astazi?

Care este problema copiilor de astazi?

„Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale” (Proverbe 29:15).

CELOR MAI IN VARSTA le place sa judece solemn si aspru tanara generatie. Foarte des ii auzi pe cei batrani spunand ca cei tineri „nu sunt buni de nimic”, ori ca sunt „sortiti iadului”. Pentru a-si dovedi spusele, cei in varsta arata spre acesti delicventi juvenili cu parul lung, slampeti, iubitori de lux, nespalati, fumatori de marijuana, in haine de piele, care hoinaresc pe strazile noastre. Parintii atrag atentia asupra copiilor care au note slabe, folosesc un limbaj vulgar si abunda in lipsa de respect pentru toti cei ce reprezinta autoritatea. Cu oroare si spaima, generatia care conduce lumea acum se intreaba: „Care este problema atator copii din zilele noastre?” Raspunsul este simplu: Problema majoritatii copiilor sunt parintii lor. Copiii sunt produsul caminului care i-a conceput. In timp ce scoala si biserica ajuta intr-o anumita masura parintii in educarea copiilor, este in primul rand responsabilitatea lor sa-si creasca cum se cuvine copiii. Dumnezeu a pus aceasta responsabilitate acolo, si ea nu poate fi transferata bisericii sau statului.

Lipsa educatiei

Cand un copil este conceput, existenta sa incepe pentru eternitate. Speranta a cel putin doua generatii depinde de educarea corecta a unui copil. Proverbe 22:6 spune: „Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.” Parintii trebuie sa inceapa devreme sa dezvolte fortele intelectuale si morale ale sufletului copilului. Copilaria este perioada speciala pentru aceasta. Educarea corecta a unui copil nu poate fi supraaccentuata.

Fiecare copil nascut in lume are o natura total depravata. Isaia 48:8 spune copilului ca: „din nastere ai fost numit razvratit.” Acel mic copilas care arata asa dulce si inocent vine in lume cu o puternica inclinatie spre rau, cu tendinta spre formarea obiceiurilor rele, dorinta spre o conduita neevlavioasa si determinarea de a se revolta impotriva oricarui fel de autoritate. Contrar gandirii liberale, el nu se naste alb si pur (Psalmul 51:5). Inima lui mica este plina de rautate. Proverbe 22:15 ne spune: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.” De aceea tu nu trebuie sa inveti un copil sa fie rau, sa minta, sa se bata, sa fie lenes, ori sa spuna cuvinte urate. Tu trebuie sa-l inveti sa nu faca aceste lucruri!

Proverbe 22:6: „Invata pe copil…” Nu spune sa inveti un adolescent sau un adult. Copacul se indreapta cand este un mic vlastar, sau calul cand e inca un manz; la fel este si cu copilul. Nu poti incepe prea devreme, dar poti amana pana este prea tarziu. Un copil trebuie sa fie castigat de parinti inainte ca el sa implineasca 10 ani. Daca nu este invatat obedienta, respectul pentru autoritate, importanta religiei si frica de Dumnezeu in acest timp, dupa aceea poate fi prea tarziu pentru realizarea educatiei potrivite.

Textul meu spune foarte clar: „…copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” Un copil nu trebuie crescut in rautate, sau chiar sub influenta unui exemplu negativ, ca sa devina rau. El trebuie doar sa fie „lasat de capul lui”. „Lasat” fara educatia potrivita a parintilor. Copilul lasat de capul lui, urmeaza impulsurile naturii sale depravate, propria-si mandrie si obstinatie, pentru a-si face parintii de rusine in fata lumii. Ce neglijare mai mare a responsabilitatii poate exista, decat lasarea unui copil de capul lui? Tatal ramane mut de confuzie si durere. Cel mai iubit obiect al afectiunii tandre a mamei aduce lacrimi si teroare ochilor ei.

Fie vointa copiilor, fie inimile parintilor vor trebui frante. Fara educarea timpurie a copilului, parintele va fi cu inima franta, iar copilul va fi ruinat pentru intreaga viata si eternitate. Un copil lasat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care un ochi le poate vreodata varsa! Rusinea este prea publica pentru a fi ascunsa. Despre Eli si fiii lui se spune: „fiii lui… s-au facut vrednici de lepadat, fara… ca el sa-i fi oprit” (1 Samuel 3:13). Pacatele lor au fost asa de mari incat oamenii din Israel „dispretuiau darurile Domnului” (1 Samuel 2:17).¹ Pacatele fiilor lui David i-au adus acestuia rusine in fata intregului Israel (2 Samuel 13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi 1:5-9).

Prea des parintii se bazeaza pe altii in indeplinirea responsabilitatilor date de Dumnezeu lor. Ei asteapta ca invatatorul de scoala duminicala, pastorul, educatorul, ori profesorul din scoala publica sa le educe copiii in locul lor. Unii parinti isi pleznesc sau bat copiii pentru ca aceasta este mult mai usor decat a-i invata sau educa. Responsabilitatea de a invata si educa copiii apartine parintilor. Dumnezeu a pus-o acolo, si acolo va ramane pentru totdeauna. Deutronom 6:6-7 spune: „Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula” (comp. cu Geneza 18:17, 19; Deutronom 4:9; 11:18-21, Psalmul 78:1-8). Efeseni 6:4 declara: „Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i in mustrarea si invatatura Domnului.” Educarea copiilor cere timp, rabdare si perseverenta. Copiii trebuie educati pana cand invataturile devin o parte a caracterului lor. Caracterul contine maniere sociale si culturale. Ei trebuie invatati cum sa-si dezvolte trupurile si mintile. Unii parinti au o multime de timp pentru a-si dresa cainii si caii, dar nu gasesc timp liber cand este vorba de educarea copiilor lor.

Copiii nu sunt inzestrati cu capacitatea de a lua decizii corecte fara o educatie corespunzatoare. Parintii trebuie sa cunoasca bine Biblia pentru a fi capabili sa o impartaseasca eficient copiilor lor. Tatal si mama ar trebui sa-si avertizeze copiii cu privire la urmarile daunatoare ale sexului premarital si sarcinilor nedorite. Ei ar trebui sa le explice consecintele daunatoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului si mintitului, vizionatului de filme proaste, citirii de literatura proasta si ascultatul muzicii rock.

O buna parte din parinti isi lasa copiii ca prada Diavolului. Acesti copii sfarsesc in arest sau puscarie. Ei se apuca de droguri sau bauturi tari. Acesti copii neglijati sunt teroarea cartierului in care traiesc. Ei sunt rusine si dezonoare pentru parintii si bunicii lor. Cand aud de baieti sau fete care merg la inchisoare pentru incalcarea legii, eu stiu ca in mare parte ei sunt baieti si fete ce nu au fost crescuti in mod corespunzator de parintii lor. Ma intreb cateodata, cine ar trebui cu adevarat sa mearga in celula inchisorii sau pe scaunul electric?! Statul ar trebui sa aiba vreo forma de pedeapsa pentru parintii care neglijeaza educarea si invatarea copiilor lor. Poate ca statul nu pedepseste parintii neglijenti, dar Dumnezeu o va face cu siguranta!

In copilarie, copiii sunt educati fie bine, fie rau. Acest proces merge inainte si nu poate fi oprit. Nu exista o prea mare speranta pentru un copil care este educat in rautate. Ieremia spune: „Sa ne culcam in rusinea noastra, si sa ne invelim cu ocara noastra, caci am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi si parintii nostri, din tinereta noastra si pana in ziua de azi, si n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru” (Ieremia 3:25). Un copil crescut pe o cale gresita nu se va departa de aceasta nici cand va imbatrani. Acest copil va frange inimile parintilor sai si-i va „omori cu zile”. „Un fiu nebun aduce necaz tatalui sau, si amaraciune celei ce l-a nascut” (Proverbe 17:25)…

Cea mai mare problema a copiilor de azi este ca tatal si mama sunt prea ocupati cu lucrurile lumii pentru a avea timp sa-si invete si educe proprii urmasi. Tata trebuie sa se duca la munca, sa repare casa, sa tunda iarba, sa joace golf, sa urmareasca meciul la televizor si sa citeasca ziarul. Mama trebuie sa curete casa, sa spele rufele, sa mearga la intalnirile de la club, sa faca cumparaturile, sa vorbeasca la telefon si sa barfeasca cu vecinii. Nu mai este timp pentru copii! Seara, tata si mama ies pentru a-si petrece noaptea in oras, lasand copiii sa terorizeze cartierul, sau sa se uite la televizor pentru a invata cum se comit infractiuni. Copiilor mai mari li se permite sa se duca la discoteca sau la „ruga”! Salile de biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru masini, si alte locuri pacatoase inspirate de Diavol, fac in mod fals ceea ce parintii nu au reusit sa faca!

Majoritatea parintilor nu vad pericolele neglijarii copilului. Niciodata responsabilitatea cresterii corecte a copilului nu a fost asa de mare. Niciodata nu au renuntat parintii la autoritatea si educatia parentala asa cum renunta in aceasta generatie. Ambii parinti vor lucra zi si noapte pentru a procura haine la moda, televizor color, masini, si chiar pizza; dar ei nu vor misca un deget in ceea ce priveste morala si educatia spirituala a copiilor lor. Aceasta este problemacopiilor!

Lipsa unui exemplu

Auzim de multe ori despre copii ca fiind victimele unei influente nesanatoase si a unui anturaj rau. Aceasta este adevarat pentru ca ii include si pe parintii lor! Exemplul parental este un factor critic in dezvoltarea corecta a copilului. Nimic nu face mai ineficient efortul parintilor in educare, decat ipocrizia lor. Copiii nu vor adopta standarde pe care parintii nu vor sa le puna in practica.

Astazi, de prea multe ori un tata incearca sa-si corecteze fiul prin ceva de genul: „Vreau ca tu sa incetezi sa-mi mai fumezi tigarile!” sau „Sa nu te mai prind ca bei din tuica mea!” sau „Incetineste! Vad ca tu conduci la fel de tare ca mine!” sau „Fiule, du-te la biserica si fii baiat cuminte. Tata o sa stea acasa si o sa citeasca ziarul. Te rog sa ii spui predicatorului ca tata e bolnav.”

O mama va cauta sa-si corecteze fiica asa: „Te-ai machiat ca o prost crescuta. Nu mai umbla cu rujul si cosmeticele mele!” sau „Fusta ta e la fel de scurta si stramta ca a mea! Du-te si schimba-ti-o in minutul asta!” sau „Tortul tau este si mai nereusit decat al meu! Pur si simplu trebuie sa inveti sa gatesti!” sau „Ai uitat sa citesti in Biblie azi! Incepi sa uiti la fel ca mine!”

Cei mai multi copii sunt josnici si rai pentru ca ii imita pe cei in varsta. Ei urmeaza exemplele rele puse inaintea lor de parinti. Un copil invata mai mult cu ochii decat cu urechile. El urmeaza exemplul mai mult decat preceptul. Ezechiel 16:44 spune: „Cum este mama asa si fata!” Copiii sunt mimi naturali. Un copil este reflexia parintilor lui. Manierele, vocabularul, obiceiurile si opiniile copiilor sunt adesea oglinzi ale parintilor; mai bune sau mai rele.

Parintii care fumeaza marijuana si consuma alcool in exces se pot astepta de la copiii lor sa faca la fel. Daca copiii ii aud pe mama si pe tata certandu-se, criticandu-se si ridiculizandu-se unul pe altul, se pot astepta ca ei sa urmeze acelasi exemplu. Daca un om este onest si muncitor, el se poate astepta ca fiul sau sa fie la fel. Daca o sotie e loiala si supusa sotului ei, ea poate conta pe fiica sa ca va fi la fel. Daca parintii neglijeaza Biblia si biserica, copiii le vor urma pasii tot drumul pana la iad. Daca parintii sunt implicati in sex extraconjugal, atunci copiii vor fi implicati in sex premarital!

Parintii culeg ceea ce seamana. Exista un bun exemplu pe care il putem vedea in viata lui David, regele Israelului. El a comis adulter si crima in fata copiilor sai si in fata poporului Israel. El a trait sa vada cum unul din fiii sai si-a violat sora iar altul a comis adulter cu concubinele sale. David de asemenea a trait sa vada pe unul din fiii lui injunghiindu-l pe celalalt. Exemplul rau al lui David a putut fi vazut in fiii lui. Exista ceva adevar in vechea zicala: „asa tata, asa fiu”.

Lipsa disciplinei

O alta problema a copiilor de astazi este lipsa disciplinei din camin. Totul in locuintele moderne functioneaza pe baza de intrerupator, cu exceptia copiilor. Timpurile cu siguranta s-au schimbat de pe vremea cand eram eu copil. Pe atunci, copiii veneau la biserica si stateau linistiti din cauza strictei discipline administrata de parinti. In acele zile, nu aveam „incaperi ale copiilor” asa cum au azi bisericile moderne. In zilele noastre, parintii, ajutati si asistati de bunici, nu-i pot opri pe micuti sa faca istericale in biserica. Unii parinti nu vin la biserica, ci stau acasa pentru ca nu isi pot controla copiii si le este teama sa nu se faca de rusine in public.

Copiii de astazi fac ceea ce generatia mai in varsta ar fi facut daca nu ar fi fost disciplinati. Generatia tanara nu a fost tinuta in frau asa cum au fost generatiile trecute. In loc sa fie „atinsi” sau „plezniti” pentru a fi supusi parintilor, generatia actuala este victima psihologiei de felul: „trateaza cu bunatate,” „fa cum vrei”. Mai degraba decat sa pedepseasca copilul pentru neascultare, parintii de astazi incearca sa-l mituiasca cu bomboane, daca va fi „bun”.

Parintii dau copiilor prea multa libertate. Ei sunt prea permisivi. Niciodata parintii prea permisivi nu vor ajunge sa fie respectati cand copiii vor creste. „…Copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” Multi copii au nevoie sa-si auda parintii spunand un „nu” hotarat. Cand semanam o disciplina si un exemplu gresit in mintea copiilor, va trebui sa culegem consecintele negative. Si aceasta e ceea ce facem chiar acum! Noi culegem bogata recolta de copii imorali, chiulangii, hipioti, tineri rebeli care urasc Biblia.

Biblia ii invata pe parinti sa-si disciplineze copiii pentru fapte rele. Ea ofera patru motive pentru aceasta: (1) Pentru ca ii iubim: „Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.” (Proverbe 13:24); (2) Pentru ca ei au nevoie de aceasta: „Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.” (Proverbe 22:15); (3) Pentru ca le va imbunatati comportamentul: „Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.” (Proverbe 29:15); (4) Pentru ca disciplina este o modalitate de scapare a sufletelor copiilor din iad: „Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor.” (Proverbe 23:13-14).

Disciplinarea potrivita nu trebuie sa ia niciodata forma abuzului. Nu-ti pierde cumpatul si nu-ti lovi copilul in cap sau in organele vitale. „Parintilor, nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea” (Coloseni 3:21). Dar nu va fie frica sa-i „atingeti” la „locul pe care stau jos”. „Atingeti-i” corespunzator, asa incat copiii sa raspunda si sa le para rau pentru conduita lor gresita. Disciplinarea copiilor mai mari poate fi interzicerea unor privilegii.

Copilul trebuie facut sa inteleaga justetea disciplinarii. Cand disciplina este corecta si este administrata consecvent, nu va dura mult pana cand copilul te va imbratisa si va recunoaste ca a meritat bataie. El va fi mai sigur de dragostea si preocuparea ta sincera fata de el decat inainte de a-l disciplina.

Nu doar ca unii din parinti esueaza in administrarea disciplinei, ci sunt hotarati sa nu permita nimanui s-o aplice. Sorina poate fi mai rea decat „Izabela”, sau Ion poate fi un pericol pentru societate, dar ar fi bine ca nimeni sa nu indrazneasca macar sa sugereze ca nu sunt perfecti. Ceilalti copii sunt cei ce creeaza toate problemele. Vai de biserica ce indrazneste sa disciplineze asa un tanar pentru conduita nepotrivita. Vai de invatatorul care „atinge” asa un copil! Vai de politistul ce trebuie sa aresteze pe unul din acesti delicventi minori rasfatati de parinti! Parintii vor raspunde cu alibiuri, amenintari, mita si cautiune.

Lipsa dragostei

O alta problema a copiilor de astazi este ca ei nu sunt iubiti de parintii lor. Nici o fiinta din univers nu cere si nu are nevoie de dragoste mai mult decat copiii. Biblia invata aceasta: „sa ne iubim unii pe altii” (1 Ioan 3:11). Mai invata si ca: „dragostea, deci, este implinirea Legii” (Romani 13:10). Parintii iubitori produc copiii iubitori. Copilul nu va fi niciodata prea mare pentru ca parintele sa inceteze sa-i arate afectiune.

Imi place micul semn care spune: „Ti-ai imbratisat copilul azi?” Este bine pentru parinti sa le spuna copiilor: „Scumpule, tata si mama te iubesc mult. Suntem mandri ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un copil ca tine. Suntem onorati sa te avem in familia noastra!”

Intotdeauna lasa-ti copiii sa stie ca ii iubesti si vrei sa ii ajuti. Chiar si in disciplinare aminteste-ti de dragoste! Dumnezeu ii educa doar pe cei pe care ii iubeste: „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!” (Apocalipsa 3:19). Ce bun exemplu pentru parinti!

Este un fapt cunoscut ca majoritatea parintilor nu-si iubesc copiii asa cum ar trebui! Noi traim intr-un timp cand chiar si parintii sunt „fara dragoste fireasca” (2 Timotei 3:3). In prea multe cazuri copiii sunt conceputi in desfrau si se nasc in lume nedoriti. Auzim mult despre „sarcini nedorite” si despre copii pe care parintii i-au abandonat. Nou-nascutii sunt abandonati in camere de motel, statii de autobuz si tren, pe treptele caselor, pe marginea drumului sau in containere de gunoi. Ei sunt neglijati si uitati pentru ca stau in calea placerilor lumesti. Copiii care cresc lipsiti de dragoste, in general nu au dragoste nici pentru parintii lor, nici pentru altcineva. De ce sunt atatea delicte comise de tineri si delicventa juvenila este la apogeu? De ce se intreaba autoritatile ce ar trebui sa faca cu toti adolescentii escroci? De ce in timpul noptii copiii hoinaresc pe strazile oraselor noastre? De ce baieti si fete fug de acasa? De ce se drogheaza asa multi copii? Care este problema reala? In cele mai multe cazuri aceasta se datoreaza lipsei dragostei parintilor fata de copii! Chiar si un animal stie cand il iubesti, iar un copil are cu mult mai mult discernamant decat un animal!

Ce se poate face cu privire la infractiunile comise de adolescenti? Bastonul politistului si celula inchisorii nu vor rezolva problema. Nici „interdictia de a iesi din casa dupa ora noua”, nici scolile de corectie, nici orfelinatele. Petrecerile sau divertismentul sponsorizat de vreo biserica nu sunt solutii. Avem nevoie de parinti care sa-si iubeasca copiii, care isi vor face timp sa-i invete ce e bine si rau, care sa ii invete Biblia si care sa ii disciplineze atunci cand gresesc. Avem nevoie de parinti care sa fie un bun exemplu inaintea copiilor lor si care cu regularitate sa mearga cu ei la biserica, la „scoala duminicala”. Jos cu psihologia moderna seaca ce Il respinge pe Dumnezeu si Biblia si ne spune ca noi nu ar trebui sa ne disciplinam copilul!

Concluzie

Tinerii si tinerele nu pot invinovati generatia mai in varsta pentru toate problemele lor. Acesti hipioti si huligani sunt responsabili de propria purtare. Ei nu sunt obligati sa ii urmeze pe cei mai in varsta atunci cand acestia gresesc. Tinerii s-au adus pe ei insisi in acest mod de viata „hippy”, si sunt responsabili pentru purtarea lor inaintea lui Dumnezeu. „Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Romani 14:12).

Este timpul pentru tinerii acestor zile sa se hotarasca sa-si canalizeze vietile pe un curs productiv. Este timpul ca ei sa alunge ipocrizia si pretinsa fericire hippy. A venit timpul pentru ei sa se intoarca la Dumnezeu si la Biblie pentru a avea ajutor in planurile lor de viata. Este timpul ca ei sa asculte Evanghelia.

„Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie!”

(Marcu 1:15).

Traducere de Aurel Miclea jr.

http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/care%20este%20problema%20copiilor.htm

July 31, 2013 by anatatar

Cât de mare este Dumnezeul tău? (13)

Isaia 40:12-31

Isaia 40: 18

„Cu cine voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu?

Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Ce ştie copilul tău despre măreţia şi puterea lui Dumnezeu?

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Dumnezeu este Cel mai mare. El dă putere celui obosit şi îl ajută să nu cadă. Spune copilului că Dumnezeu este aşa de puternic că poată să ţină toate stelele ca să nu cadă. Noi mulţumim Domnului că are grijă de noi şi ne dă odihnă când suntem obosiţi.

Copilul trebuie să ştie că inima omului nu este mulţumitoare. Oamenii se îngrijorează pentru viaţa lor în loc să se încreadă în Dumnezeu pentru nevoile zilnice.

Dumnezeu este foarte mare, are toată puterea în cer şi pe pământ, poate să ne ajute, şi noi trebuie să-i mulţumim cu bucurie.

Oamenii nu se nasc cu mulţumirea pe buze. Niciodată un copil nu va spune mamei că este recunoscător pentru nopţile nedormite. Nu va spune tatălui său că este frumos din partea lui că îi schimbă scutecul.

Mulţumirea se învaţă. Fără învăţătură, copilul tău va deveni un egoist care nu va recunoaşte contribuţia lui Dumnezeu sau a celor din jur în viaţa Lui. Cu multă răbdare copilul tău va învăţa să fie recunoscător şi mulţumitor. Este o plăcere să fii în jurul unui om cu o inimă generoasă şi va trebui să explici copilului cum să devolte o inimă generoasă şi mulţumitoare.

Dacă nu ai început încă, acum este momentul să-l instruieşti pe copilul tău.

Trebuie să-l înveţi pe copil ce spune Dumnezeu despre mulţumire ca nu cumva să creadă că este un lucru care ţine de cultura ţării. Dumnezeu aşteaptă de la copiii Lui să fie mulţumitori. Tot ce avem în viaţă vine din mâna Domnului. El are grijă de noi. Nemulţumirea este păcat. Este ca şi cum am zice că Dumnezeu nu are grijă de noi.

Citeşte versete din Biblie despre mulţumire. Memorează câteva versete.

Efeseni 5:20 ,,Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.”

1 Tesaloniceni 5:18 ,,Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.”

Domnul să te ajute să fii o persoană mulţumită cu viaţa pe care ţi-a dat-o.

Doamne, inima mea este plină de mulţumire!

July 19, 2013 by anatatar

Cât de mare este Dumnezeul tău? (1)

Isaia 40:12-18

Isaia 40: 18

„Cu cine voiţi

să asemănaţi

pe Dumnezeu?

Şi cu ce

asemănare

Îl veţi asemăna?”

Cât de mare este Dumnezeul tău?

Cine a măsurat apele cu mâna lui?

Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură?

Cine a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile cu cumpăna?”

Care este răspunsul la aceste întrebări? DUMNEZEU!!!

Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?

Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură?

Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii?

Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!

Care este răspunsul la aceste întrebări? NIMENI!!!

Care crezi că este scopul lui Isaia prin aceste întrebări?

Dumnezeu nu este ca nici unul din noi. El nu poate fi măsurat. Nu poate fi comparat. El este Creatorul şi Răscumpărătorul nostru. Noi existăm datorită Lui. Nimic nu-i imposibil pentru Dumnezeu. Nimic nu-i posibil fără El.

Care sunt atributele lui Dumnezeu din aceste întrebări?

Dumnezeu este omnipotent, atotputernic şi înţelept.

Cum sunt neamurile în comparaţie cu Dumnezeu? Poţi face o comparaţie?

„Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune.” Isaia 40:15-17

Inima mea spune: Doamne, cât de mare eşti!

July 12, 2013 by anatatar

Ce este veşnic?

Isaia 40:6-8

„Un glas zice: „Strigă!” Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” ,,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”.”

Ce înseamnă că oamenii sunt ca iarba? Cât timp ţine strălucirea în viaţa unui om? O secundă? Un minut? O zi? Un an? O veşnicie?

Florile şi iarba se usucă, cad şi le suflă vântul.

Dacă te simţi o floare care se ofileşte, o floare căzută sau o frunză purtată de vânt, să ştii că Dumnezeu are putere să dea viaţă din nou. Aşa cum în fiecare primăvară răsare viaţa din pământ, tot aşa în fiecare dimineaţă, Dumnezeu poate să dea viaţă tuturor celor ce o cer. Cuvântul Domnului dă viaţă, este un izvor de viaţă.

Cum explici tu contrastul dintre omul muritor şi Cuvântul cel veşnic al Domnului?

Oamenii pot avea soluţii temporale, scurte. Dumnezeu are veşnicia şi Cuvântul Lui este veşnic.

Care este adevărul din aceste versete care mângâie inima ta?

Eu sunt foarte limitată, sunt trecătoare, dar Dumnezeul meu este fără limită, este veşnic.

Omul este slab şi nesigur, dar Cuvântul Domnului este puternic, sigur şi adevărat.

Omul este schimbător, dar Cuvântul Domnului nu se schimbă.

Ce schimbări crezi că ar trebui să faci în priorităţile tale ca să reflecte învăţătura şi adevărul din aceste versete? Crezi că ar trebui să cunoşti mai mult ceea ce este veşnic, Cuvântul lui Dumnezeu? Iubeşti tu Cuvântul?

Crezi că ar trebui să nu fii aşa de ocupată cu ceea ce este trecător în defavoarea a ceea ce este veşnic?

Ceri tu Domnului să-ţi descopere ce ai de făcut?

Te rogi? Îţi doreşti tu să ai o viaţă de rugăciune sau doar un timp de rugăciune?

Doamne, inima mea caută ceea ce este veşnic (Cuvântul)!

May 9, 2013 by anatatar

Bunătatea Domnului

Isaia 29

Isaia 29:19

„Cei nenorociţi

se vor bucura

tot mai mult în Domnul

şi

săracii se vor veseli

de Sfântul lui Israel.”

Dumnezeu este aşa de bun! Cei ce se smeresc se vor bucura, vor căpăta pricepere şi învăţătură.

Cum te mângâie bunătatea lui Dumnezeu?

Recunoşti binecuvântările smereniei în viaţa ta?

Cum a folosit Dumnezeu suferinţa în viaţa ta ca să te atragă la El?

Dacă te-a schimbat fără durere şi fără suferinţă, cum Îl lauzi?

Cunoaşterea adevărului din Scripturi ne ajută să cunoaştem voia lui Dumnezeu în toate lucrurile, deciziile şi planurile noastre. Ochii noştri sunt deschişi, urechile noastre aud şi suntem izbăviţi de negură şi întuneric (29:18). Ne vom bucura şi ne vom veseli de Sfântul lui Israel (29:19) căci El va nimici pe duşmani.

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti Olarul iar eu sunt lutul. Tu m-ai creat şi Îţi mulţumesc. Mulţumesc că m-ai păzit de cutremur, de vijelie, de furtună, de foc, de foame, de sete, de neputinţă, de neştiinţă, de necredinţă. Recunosc că este bunătatea Ta, nu meritul meu. Eu nu am nici un merit. De aceea vreau să trăiesc în umilinţă ca să Te văd cu ochii mei, să Te aud cu urechile mele şi să fiu izbăvită în ceasul încercării. Mulţumesc pentru bucuria mântuirii pe care Tu mi-ai dat-o şi pentru pacea Ta care întrece orice putere omenească de pricepere. Te laud pentru promisiunea că mă vei apăra de vrăjmaşi. Mă încred în Tine şi trăiesc în linişte. Recunosc lucrarea mâinilor Tale, sfinţesc Numele Tău, doresc să trăiesc o viaţă în teamă sfântă faţă de Tine, caut să capăt pricepere şi învăţătură de la Tine. Mulţumesc pentru Cuvântul Tău care îmi deschide ochii mei spirituali ca să văd adevărul.

Doamne, inima mea este recunoscătoare pentru bunătatea Ta!