smerenie

by

Beneficiile nesiguranței

Beneficiile nesiguranței

Psalmul 121:1-2: ,,Îmi ridic ochii spre munți … De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”

Trăim vremuri de nesiguranță și mulți se simt ca într-o capcană din care nu știu cum să iasă. Nesiguranța este o capcană. Nu știm ce se va întâmpla. Viitorul este secret, nesigur și neclar. Totuși, cum putem trăi ca să câștigăm beneficii în acest timp de criză? Trebuie să ne ridicăm ochii spre Cel ce a creat cerurile și pământul cu tot ce este pe el. El ne ajută și ne învață cum anume să trăim în aceste zile de criză.

Nesiguranța ne scoate din rutină, din normalul vieții. Ne scoate chiar din lucruri bune și ne pune în opoziție. Criza este un semnal de alarmă. Pentru că iubim rutina zilnică, nu vrem să plătim prețul cuvenit atenției față de valori și atunci intuiția scade. Uităm să trăim în mod intenționat pentru ceea ce merită chiar și în zile bune. Acum, în zile grele, suntem obligați și avem timp să fim mai atenți la gânduri, fapte, obiceiuri, atitudini, relații. Putem alege acum să trăim cu atenție și cu intenție bună.

Nu avem nici o idee despre ziua de mâine. Tot ce avem e azi. Nesiguranța de azi aduce oportunități. Ne obligă să ne schimbăm, să ne trezim la adevăratele valori, să dăm ce avem mai bun. Oamenii, azi ca și întotdeauna, au nevoie de călăuzire, speranță, răspunsuri, asigurări. Cum să ajutăm pe alții în momente de criză? Problemele crează oportunități. Noi vedem problema, dar oportunitatea este ascunsă de ochii noștri. Va trebui să o găsim. În orice problemă există o cale de ieșire. Să o găsim. Ce văd eu chiar acum? Atenția mea e la ziua de azi. Ce pot face azi? Pot să am grijă de mine și de cei dragi cum știu mai bine. Ziua de azi e tot ce am. Oare am trăit bine ziua de azi? Cu folos? Dacă trăiesc ziua de azi cu folos, mâine nu voi regreta și nu va trebui să recuperez ziua de azi. Dacă mă pregătesc bine azi, nu voi duce lipsă mâine. Ziua de azi e un dar. Azi am mai mult timp să mă pregătesc. Timpul de azi e comoară. Aleg să clădesc sau pot să mă îngrop în criză.

Criza mă îndeamnă la smerenie. Să nu mai cred că mă descurc singură, ci să mă bazez pe Dumnezeu, Stăpânul care controlează criza. Dumnezeu e ajutorul meu. Viața e mai mult decât știu și înțeleg eu. Smerenia  este virtutea cea mai importantă care mă ajută să evit mândria, să rămân în simplitate, să am o inimă deschisă spre învățare. Smerenia este un pod, o legătură, un echilibru între succes și semnificație. Succesul mă împlinește, mă are în vedere pe mine, dar semnificația îi are în vedere pe alții, este o dăruirea față de alții. În crize nu avem răspunsuri. Oamenii vor răspunsuri și pentru că nu avem răspunsuri nu putem să-i duce pe alții unde nu am mai fost sau unde nu știm. Trebuie să recunoaștem că există Cineva care poate ajuta. Avem nevoie de ajutor de sus, dar și de jos (unii de la alții).

Nesiguranța ne cere să fim creativi pentru noi și pentru alții. Să ne gândim la lucruri noi. Să fim gata să facem schimbările necesare în bine, să fim gata pentru noi posibilități. Uneori, chiar în zile bune trebuie să ieșim din normalul vieții și să facem lucruri noi. Va trebui să creem metode noi de dezvoltare personală cu atât mai mult în zile de criză, când nu mai există normalul pe care l-am știut. Va trebui să găsim resurse noi, metode noi, oportunități noi. Va trebui să ne adaptăm la vremuri noi. Ce putem face acum acasă? Ce înseamnă să trăim o viață nouă? Să avem o gândire nouă? Cum să avem un alt fel de muncă, un alt fel de trai?

Criza ne obligă să ne cercetăm cuvintele pe care altă dată le-am rostit cu ușurătate. Mai ales cu privire la credință, nașterea din nou, umblarea în adevăr, rugăciunea prin Duhul Sfânt, iubirea aproapelui, iertarea, cumpătarea, răbdarea, suferința. În vreme de criză cuvintele devin realitate. Nu ne mai permitem viață dublă pentru că stăm față în față cu judecata lui Dumnezeu. Momentele de criză ne spun să nu separăm teoria de practică pentru că vine vremea când vom da socoteală de viața pe care o trăim aici în trup.

În crize aflăm ce valori avem. Am crezut că îi iubim pe oameni. Criza ne dezvăluie dacă trăim ce am crezut sau am vorbit. Oamenii sunt valori și prioritate chiar dacă pierdem pe plan material. Oamenii ne aud în vremuri bune, dar ne urmăresc ce facem și cine suntem în vremuri grele. Sunt eu cine zic că sunt? Ești tu cine zici că ești?

Ce oferim altora în momente de criză, în perioade de nesiguranță? Nu există o carte pe care o putem dărui. Putem să oferim speranță celor deznădăjduiți. Realitatea înconjurată de speranță ne ajută să mergem mai departe. Optimismul nostru să fie realist. Ținta să fie clară. Speranța împreună cu credința și dragostea ne țin departe de groapa cu lei. Putem să dăurim har, căci oamenii sunt mai dificili în probleme. Mulți nu știu ce să facă și devin pericol pentru ei și alții. Sub presiune nu suntem așa de buni cum credem. Totuși, stresul poate să ne facă mai buni, dacă alegem partea cea bună. Să arătăm compasiune, căci fiecare om are nevoie de o vorbă bună. Să gândim, să ascultăm, să reflectăm, să zidim, să facem decizii bune pentru noi și pentru alții. Să fim răbdători unii cu alții, căci suntem în perioada de ajustare și nu e ușor. Purtarea spune mult. Fii calmă. Stai liniștită. Nu te agita. Nu exagera și nici nu minimaliza. Ia-ți timp să te reechilibrezi emoțional, sentimental, mental, spiritual, fizic. Caută răspunsuri pregătindu-te pentru ceea ce știi că e bine. Vorbește cu grijă. Oamenii caută persoane de încredere. Fii o persoană de încredere. În fiecare zi ajută puțin pe cineva. Acel puțin va crește zilnic și vei descoperi că ai trăit cu folos. Îmbogățind pe alții te îmbogățești pe tine.

Doamne, Te rog ajută-mă să fiu atentă la ceea ce pot face azi ca să trăiesc ziua cu folos. Ajută-mă să rămân smerită ca să-mi păstrez echilibru și să pot oferi speranță, har, compasiune, răbdare celor din jur. Vreau să fiu o femeie de încredere, care zidește pe Stâncă, face decizii și alegeri înțelepte și se pregătește pentru viitor în fiecare zi, îmbogățind pe cei din jur. Mă bucur și Îți mulțumesc Tată ceresc, pentru că Tu ești cu mine în vremuri bune și prin crizele vieții.

Advertisement
by

Omul acela

rewardGeneza 30:25-43

Geneza 30: 43: ,,Omul acela s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.”

Iacov a fost un bun slujitor pentru Laban timp de patrusprezece ani, dar a vrut să plece acasă la familia lui. A stat de vorbă cu Laban, socrul lui, şi i-a spus că vrea să plece la familia lui, împreună cu soţiile şi copiii pe care îi are. Iacov nu avea nici o avere, căci Laban nu l-a plătit. Laban l-a rugat să mai rămână la el pentru că îl va  plăti; au stabilit împreună plata pentru munca pe care o făcea Iacov. Laban l-a înşelat şi a schimbat de zece ori simbria (plata), căci vroia să câştige el. Dar Dumnezeu i-a arătat lui Iacov, printr-un vis, ce are de făcut şi acesta s-a îmbogăţit, căci Dumnezeu l-a binecuvântat. Cine te înşală pe tine chiar acum? Cine te dezavantajează? Cum Îl vezi pe Dumnezeu în situaţia ta?

Dumnezeu i-a dat o revelaţie lui Iacov, în vis, ca să ştie ce să facă. Domnul este credincios şi lucrează spre binele celor care se încred în El. Dumnezeu îi pregăteşte, îi învaţă şi îi disciplinează pe credincioşi prin evenimente şi persoane dificile. Cunoşti pe cineva care a suferit ani de zile din partea unor oameni răi şi în acest timp şi-a dezvoltat răbdarea, credincioşia, bunătatea, caracterul etc.? Ce persoană dificilă a pus Domnul în viaţa ta? Cine este dificil, înşelător, arogant, rău, plin de ură şi de judecată? Cu cine te porţi tu aşa? Ce te învaţă Domnul? Ce lucrează Domnul în viaţa ta prin oameni dificili? Să nu te bucuri dacă Domnul te foloseşte ca să îi disciplineze pe alţii. Să nu crezi că tu poţi să îi disciplinezi pe alţii!

Iacov a lucrat din greu pentru Laban. Cum trebuie să lucrăm noi?

Coloseni 3:22-25: ,,Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei care caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.”

1 Petru 2:18-20: ,,Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor care sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.”

1 Petru 3:9: ,,Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.”

1 Petru 5:6-7: ,,Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”

Prin tot ceea ce faci, slujeşte Domnului!

by

Oameni împuterniciţi de Dumnezeu pentru o lucrare

1peaceFaptele Apostolilor 1:8  ,,Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Doctorul Luca are un ochi format pentru detalii. Este un om smerit care nu menţionează des numele lui. Iubeşte rugăciunea căci sunt multe rugăciuni în cartea lui. Respectă mult femeile căci aminteşte numele lor în scrierile lui. Dumnezeu l-a umplut de puterea Duhului Sfânt.

Cum Îl vezi pe Dumnezeu în viaţa ta? Vezi detaliile?

Eşti smerită? Iubeşti rugăciunea? Respecţi pe alţii? Ceri puterea Duhului Sfânt în inima ta?

Petru este un om simplu, un pescar, dar transformat şi folosit de Dumnezeu.

Cum te transformă şi cum te foloseşte Dumnezeu în lucrarea Lui? Îţi place viaţa simplă? Te mulţumeşte ceea ce ai?

Pavel este un om educat pe care Dumnezeu îl transformă dintr-un om care persecută pe creştini în conducătorul bisericii, dându-i grele responsabilităţi.

Luca, Petru şi Pavel au răspândit Evanghelia, au scris părţi însemnate din Sfânta Scriptură, au învăţat pe alţii, au pregăţit oameni pentru slujire, au încurajat pe mulţi, pentru că au fost împuterniciţi de Dumnezeu.

Eşti responsabilă pentru ceea ce ai primit? Înveţi şi pe alţii adevărurile pe care le ştii? Pe cine ai încurajat astăzi?

Mesajul lui Dumnezeu din cartea Faptele Apostolilor implică oameni împuterniciţi de Dumnezeu.

Eu sunt o femeie simplă. Aparţin clasei mijlocii. M-am născut într-o familie de ţărani. Nu am nici prea multă şcoală dar Îl cunosc pe Dumnezeu. Cunosc şi recunosc puterea Duhului Sfânt în viaţa mea. Mă simt împuternicită de Dumnezeu ca să fac o lucrare.

Ce poţi spune despre tine?

Cunoşti puterea şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa ta?

Fie smerenia podoaba inimii tale!

by

Cel ce se teme de Cuvântul Meu

isaia 66,2*

Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

*

Care este adevărul pe care putem să-l vedem în versetul 1?

Domnul vorbeşte, toate lucrurile sunt ale Lui, totul Îi aparţine, El domneşte peste tot şi peste toate, El este prezent peste tot; nu are nevoie de nimic, mărimea Lui nu poate fi cuprinsă (scaunul Lui de domnie e în cer, iar pământul este aşternutul picioarelor Lui).

Ce înseamnă să fii smerit şi să ai un duh mâhnit? Când recunoaştem că talentele, darurile, averile etc., vin de la Domnul, recunoaştem cine este în control. Ne uităm la El pentru călăuzire în fiecare lucru din viaţa noastră. Suferinţa aduce durere şi mâhnire în viaţa noastră, dar Domnul ne spune să nădăjduim în El când ne este duhul mâhnit. Cum recunoşti tu că totul vine de la Domnul în viaţa ta? Ce faci când îţi este duhul mâhnit şi inima zdrobită? Cum Îl laşi pe Domnul să te mângâie în suferinţa ta? Este inima ta deschisă spre El ca să-L asculţi chiar şi în cea mai grea suferinţă?

Ce înseamnă să te temi (să tremuri) la Cuvântul Domnului? Recunoşti tu când eşti greşită?

Care este respectul pe care-l dai Cuvântului lui Dumnezeu? Este reverenţă faţă de Cuvântul Domnului în inima ta? În casa ta? În biserica ta?

Cum respectăm poruncile Domnului? Cu o teamă sfântă? Faptul că avem biblii peste tot, oare ne împinge la uşurătate faţă de Cuvântul Domnului? Cât de important este Cuvântul Domnului pentru cel smerit care se teme de Domnul? Cum ţi s-a cutremurat inima la citirea cărţii Isaia?

Cum arată omul care se cutremură la Cuvântul Domnului?

Dumnezeu îi binecuvântează pe cei smeriţi, pe cei cu duhul mâhnit care se tem de Domnul!

Doamne, mi s-a cutremurat inima la citirea acestei cărţi când am înţeles sfinţenia şi suveranitatea Ta. Îţi mulţumesc pentru că încă îmi vorbeşti, deşi eu sunt o păcătoasă şi de multe ori nu recunosc că totul vine de la Tine, că totul Îţi aparţine Ţie.

Cred că Tu nu ai nevoie de nimic. Tu eşti nemărginit de mare. Nu Te pot cuprinde cu mintea mea. Mă smeresc înaintea Ta şi vreau să tremur la Cuvântul Tău, recunoscând puterea Ta. Am un respect deosebit faţă de Cuvântul Tău care este puterea şi viaţa mea.

 Cuvântul Tău este bucuria inimii mele!

 

by

Păcatele

1sin*
Isaia 59:1-15
Isaia 59:2a „Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte!”
*
1 Ioan 1:9, ne spune că Dumnezeu ne iartă, dacă ne mărturisim păcatele. Isaia a spus păcatelor pe nume şi a cerut iertare de la Domnul. Care păcate trebuie să le mărturiseşti Domnului? Poţi spune numele lor? Care păcate pun un zid de despărţire între tine şi Domnul? Vei cere iertare?
Isaia a examinat relaţia poporului cu Dumnezeu. Dumnezeu putea să îi întărească şi să răspundă cererilor lor. Totuşi, Isaia spune că din cauza păcatelor, Dumnezeu nu poate lucra. De fapt, păcatele lor ascund faţa lui Dumnezeu. Aceasta este starea omului peste tot. Dumnezeu este departe pentru că păcatele pun un zid de despărţire între noi şi El. Unii oameni caută conflict şi violenţă mai mult decât adevărul şi pacea. Imaginea pe care o prezinţă Dumnezeu despre rău, este un cuib de şerpi veninoşi şi o pânză de păianjeni. Iacov 1:15, ne spune că pofta dă naştere păcatului şi păcatul aduce moartea. Israeliţii credeau că sunt religioşi şi spirituali, dar ceea ce făceau, producea moartea. Pânza de paianjen este o capcană pentru alţii. Faptele israeliţilor erau ca pânza de paianjen, ele nu puteau să-i protejeze de judecata lui Dumnezeu. Prin gândurile lor, alergau spre ruină şi distrugere. O astfel de comunitate este lipsită de pace.
Care este examinarea ta?
Scrierea lui Isaia reprezintă o confesiune a păcatelor poporului înaintea lui Dumnezeu. Ele sunt prezentate cu smerenie, dar cu adâncă tristeţe, oglindind lipsa de speranţă pentru un popor care n-a ajuns la momentul pocăinţei. Păcatele poporului: rebeliunea, înşelăciunea, revolta, minciuna, au adus întunecime în viaţa lor. Poporul umblă în negură, bâjbâie şi se poticneşte, mormăie, se vaită. De ce? Din cauza păcatelor lor. Este dramatic ce se întâmplă din cauza păcatului. Ritualul gol şi sentimentalismul ieftin nu au putere de transformare. Păzirea Sabatului (ziua Domnului) pentru plăcerea personală nu schimbă pe nimeni. Ochiul lui Dumnezeu vede orice formă de ritual rece, orice înşelăciune, orice indiferenţă.
Vezi tu confuzia spirituală şi declinul moral din jurul tău?
Legile şi cerinţele lui Dumnezeu sunt clare. El ne cheamă la un angajament serios. Unde este speranţa? Cum poate să scape omul din închisoarea păcatului?
Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu, dar mărturisirea şi părăsirea acestuia aduce restaurare.

Doamne, îmi pare rău,
îmi cer iertare pentru păcatele din inima mea
şi mă abat de la rău !

 

by

Proverbe 28

28

*

Proverbe 28

*

Tată ceresc, mă depărtez de rău şi caut neprihănirea, căci cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.

Înconjoară-mă cu oameni pricepuţi şi cunoscători care dau echilibru şi stabilitate, căci când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi cunoscător, stabilitatea este prelungită. Nu mă lăsa sub apăsarea celui sărac şi neînţelept care apasă pe cei obijduiţi, căci el este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.

Nu părăsesc Legea Ta, nu laud pe cel rău şi mă păzesc de mânie. Te caut, Doamne, ca să înţeleg căile Tale şi ceea ce este drept.

Cred că mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite; cred că cel ce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său; cred că cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă, le strânge pentru cel ce are milă de săraci.

Ajută-mă să nu întorc urechea ca să n-ascult legea, ca nu cumva  rugăciunea mea să rămână neascultată.

Descopere-mi când sunt rătăcită sau când cineva rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, ca nu cumva să cădem în groapă, ci să fim oamenii fără prihană care moştenesc fericirea.

Cred că omul bogat şi mândru se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează; cred că atunci când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.

Tată ceresc, îmi mărturisesc fărădelegile şi le părăsesc, ca să capăt îndurare, căci cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. Mă tem de Tine şi nu îmi împietresc inima, căci ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.

Păzeşte-mă de omul cel rău care vrea să stăpânească peste mine, căci ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.

Mă depărtez de lăcomie şi asuprire, căci un om fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.

Dă-mi un cuget curat, căci un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.

Umblu în neprihănire pe calea cea îngustă ca să găsesc mântuirea, căci cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.

Nu alerg după lucruri de nimic, ci lucrez cu mâini harnice, căci cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.

Caut să fiu o credincioasă smerită şi mulţumită cu starea în care m-ai pus, căci un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.

Cred că nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat şi un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească şi nu ştie că lipsa va veni peste el.

Doamne, primesc mustrarea Ta şi cred că cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare.

Îmi cinstesc părinţii şi nu fur pe părinţii mei, căci cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul.

Mă încred în Tine, Doamne, mă feresc de certuri şi lăcomie, căci cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. Nu mă încred în inima mea, ci caut înţelepciunea, căci cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.

Dă-mi o inimă bună faţă de cel sărac, căci cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme.

Alungă Tu pe cei răi din jurul meu, căci când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim oameni de bine, înţelepţi, smeriţi şi cinstiţi!

 

by

Proverbe 12

12*

Proverbe 12

*

Tată ceresc, iubesc mustrarea, iubesc ştiinţa şi mă depărtez de ură şi prostie.

Caut să fiu ,,omul de bine” care capătă bunăvoinţa Domnului şi mă păzesc de răutate. pentru că Tu osândeşti pe cel plin de răutate.

Vreau să rămân statornică şi să nu mă clatin pentru că am rădăcini adânci în Cuvântul Tău.

Ajută-mă să fiu o femeie cinstită care este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.

Îmi doresc ca gândurile mele să fie ancorate în dreptate şi sfaturile mele să nu aibă  înşelăciune; cuvintele mele să nu fie ca nişte curse ca să verse sânge, ci să aducă  izbăvire.

Păzeşte casa mea de rău şi dă-mi pricepere ca să preţuiesc binele şi să mă feresc de răutate, căci cei răi sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!

Este mai bine să fiu într-o stare smerită, de aceea mă feresc de mândrie şi înşelăciune. Nu vreau să dau nimănui o imagine falsă despre mine: nu vreau să creadă cineva că sunt cine nu sunt şi am ceea ce nu am.

Dă-mi o inimă plină de îndurare şi apreciere faţă de toată creaţia Ta. Lucrez ca să am  belşug de pâine şi nu umblă după lucruri de nimic, ca un om fără minte.

Mă păzesc de răutate, căci cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.

Caut neprihănirea şi sunt atentă la vorbirea mea, căci în păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. Tu mă vei răsplăti, căci prin rodul gurii te saturi de bunătăţi şi fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.

Caut înţelepciunea şi mă feresc de calea nebunului, căci calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile; nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.

Spun adevărul şi fac o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. Nu vorbesc în chip uşuratic, căci vorbirea uşuratică răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare; buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.

Mă depărtez de înşelătorie, căci înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.

Tu mă păzeşti de nenorociri, dar cei răi sunt năpădiţi de rele.

Lucrez cu adevăr ca să Îţi fiu plăcută şi mă păzesc de minciună.

Vreau să fiu omul înţelept care îşi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

Ajută-mă să am o mâna harnică şi să stăpânesc peste lucrarea mâinilor mele.

Păzeşte-mă de nelinişte, căci neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. Trimite la mine oameni care pot să-mi spună vorbe bune şi fereşte-mă de oameni care vorbesc nebunii.

Caut calea cea bună şi o prezint prietenilor mei. Păzeşte-ne de rătăcire pe o cale greşită. Nu ne lăsa să fim rătăciţi de nimeni şi nici noi să nu rătăcim pe alţii.

Ne păzim de lene şi preţuim munca, căci comoara de preţ a unui om este munca.

Rămânem pe cărarea neprihănirii, căci pe cărarea neprihănirii este viaţa şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim harnici şi înţelepţi în vorbire!

 

by

Credincioşie şi inimă curată

16 iunieIsaia 38

Isaia 38:3

„Doamne,

adu-Ţi aminte

că am umblat înaintea Ta

cu credincioşie şi inimă curată

şi am făcut

ce este bine înaintea Ta!”

* 

Poţi să spui şi tu această rugăciune?

Rugăciune sau panică?

Plângere sau laudă?

Doamne, când sunt bolnavă (fizic sau spiritual) îmi întorc faţa către Tine şi mă rog. Adu-ţi aminte că am căutat să umblu în credincioşie şi să am o inimă curată. Am căutat să fac ce este bine înaintea Ta. Primeşte lacrimile mele. Vorbeşte-mi, Doamne, Dumnezeul mântuirii mele. Tu care vezi lacrimile şi durerea, izbăveşte-mă şi dă-mi viaţă. Împlineşte Cuvântul Tău în viaţa mea. Fă minuni ca să recunoască cei din jurul meu măreţia Ta, căci nimeni nu-i ca Tine.

Vreau să cânt o cântare de izbăvire, căci Tu îmi dai viaţă. Tu îmi lungeşti zilele mele de pribeag pe pământ. Într-o zi Te voi vedea.

Strig către Tine în fiecare dimineaţă. Uneori ciripesc ca o rândunea, alteori croncănesc ca un cocor sau gem ca o porumbiţă. Ochii mei privesc topiţi spre cer. Tu mă ajuţi când sunt în necaz. Tu mă asculţi şi îmi răspunzi.

Voi umbla cu smerenie până la capătul anilor mei. Prin îndurarea Ta mă bucur de viaţă, prin îndurarea Ta mai am suflare, căci Tu mă faci sănătoasă şi Tu îmi dai viaţă. Chiar şi suferinţele mele sunt spre mântuirea mea. Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele. Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte şi cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta. Ci, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tu mi-ai făcut de cunoscut credincioşia Ta. Tu m-ai mântuit. De aceea în toate zielele vieţii mele Te voi lăuda şi mă voi bucura în Casa Domnului.

Niciodată să nu subestimezi puterea rugăciunii!

Inima mea iubeşte rugăciunea!

by

Bunătatea Domnului

13Isaia 29

Isaia 29:19

„Cei nenorociţi

se vor bucura

tot mai mult în Domnul

şi

săracii se vor veseli

de Sfântul lui Israel.”

 

Dumnezeu este aşa de bun! Cei ce se smeresc se vor bucura, vor căpăta pricepere şi învăţătură.

Cum te mângâie bunătatea lui Dumnezeu?

Recunoşti binecuvântările smereniei în viaţa ta?

Cum a folosit Dumnezeu suferinţa în viaţa ta ca să te atragă la El?

Dacă te-a schimbat fără durere şi fără suferinţă, cum Îl lauzi?

Cunoaşterea adevărului din Scripturi ne ajută să cunoaştem voia lui Dumnezeu în toate lucrurile, deciziile şi planurile noastre. Ochii noştri sunt deschişi, urechile noastre aud şi suntem izbăviţi de negură şi întuneric (29:18). Ne vom bucura şi ne vom veseli de Sfântul lui Israel (29:19) căci El va nimici pe duşmani.

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti Olarul iar eu sunt lutul. Tu m-ai creat şi Îţi mulţumesc.  Mulţumesc că m-ai păzit de cutremur, de vijelie, de furtună, de foc, de foame, de sete, de neputinţă, de neştiinţă, de necredinţă. Recunosc că este bunătatea Ta, nu meritul meu. Eu nu am nici un merit. De aceea vreau să trăiesc în umilinţă ca să Te văd cu ochii mei, să Te aud cu urechile mele şi să fiu izbăvită în ceasul încercării. Mulţumesc pentru bucuria mântuirii pe care Tu mi-ai dat-o şi pentru pacea Ta care întrece orice putere omenească de pricepere. Te laud pentru promisiunea că mă vei apăra de vrăjmaşi. Mă încred în Tine şi trăiesc în linişte. Recunosc lucrarea mâinilor Tale, sfinţesc Numele Tău, doresc să trăiesc o viaţă în teamă sfântă faţă de Tine, caut să capăt pricepere şi învăţătură de la Tine. Mulţumesc pentru Cuvântul Tău care îmi deschide ochii mei spirituali ca să văd adevărul.

 

Doamne, inima mea este recunoscătoare pentru bunătatea Ta!

 

by

Domnul este sprijinul meu!

19mIsaia 10:1-34

Isaia 10:20b

„Se vor sprijini

cu încredere

pe Domnul,

Sfântul lui Israel.”

*

Doamne, mă sprijinesc pe Tine. Mă încred în Tine din toată inima şi nu mă bizuiesc pe înţelepciunea mea. Te recunosc în toate căile mele căci Tu îmi netezeşti cărările. Mă tem de Tine şi mă abat de la rău. Nu dispreţuiesc mustrarea Ta şi nu mă mâhnesc de pedeapsa Ta căci ştiu că mă iubeşti. Nu îndepărtez învăţăturile Tale de ochii mei căci ele sunt viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu. Merg cu încredere pe drumul Tău ca să nu mi se poticnească piciorul. Tu eşti nădejdea mea. Tu-mi păzeşti piciorul de cădere.

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre suveranitatea lui Dumnezeu?

Dar despre felul cum Domnul Îşi împlineşte planurile Lui?

Ce ai învăţat săptămâna aceasta despre pedeapsa (disciplinarea) lui Dumnezeu?

Cum ai vrea să fie rugăciunea ta pentru tine şi familia ta?

Cum te-ai ruga pentru tine, pentru familia ta, pentru naţiunea ta, având în vedere aceste adevăruri?

Rugăciunea mea pentru tine este să te ajute Domnul să rămâi în umilinţă, să accepţi disciplinarea pe care o face în viaţa ta.

Domnul să te ajute să rămâi în voia Lui ca să nu ai nevoie de disciplinare!

Dumnezeu este suveran, nimic nu-L ia prin surprindere. El a plănuit ca tu să citeşti astăzi aceste cuvinte. Cere Domnului o minte clară, o inimă liniştită, eliberarea din problemele zilei şi o atenţie maximă la ceea ce El vrea să-ţi spună.

Chiar dacă Dumnezeu mă foloseşte ca un instrument de pedepsă, ca El să aducă judecata (în relaţiile mele cu copiii sau cu alţii), trebuie să fiu atentă cum împlinesc această slujbă, ca la rândul meu să nu cad sub judecată, pentru mânia (nervi nestăpâniţi) şi violenţa mea (cuvinte care rănesc). Disciplinarea se face cu dragoste.

Doamne, umple inima mea cu umilinţă

căci vreau să mă sprijinesc pe Tine!