mama
Bunica și mama
Cel mai greu ‘JOB’ din lume
Mângâiere, încurajare şi odihnă
*
Isaia 66:1-16
Isaia 66:13a „Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu.”
*
Cum te încurajează Domnul prin aceste versete ca să fii şi să rămâi credincioasă?
Doamne, Tu Îţi îndrepţi privirile spre mine, şi acest lucru mă încurajează (66:2). Eu sunt sub ocrotirea Ta. Tu ai grijă de mine. Tu mă mângâi aşa cum o mama îşi mângâie copilul (66:13).
Care sunt promisiunile Domnului pentru cei ce se tem de El?
Doamne, Îţi mulţumesc pentru promisiunea mângâierii, păcii şi bucuriei Tale în viaţa mea.
Dumnezeu poate să renască un popor, El poate să renască o persoană (66:7-9). Te rogi pentru reînnoire în viaţa ta? Crezi că eşti într-o stare bună? Ai nevoie de o schimbare a inimii? Sau ai nevoie de o schimbare a gândirii? Ai nevoie de o schimbare a felului de viaţă? Cum înţelegi Împărăţia lui Dumnezeu? Vezi plânsul schimbat în bucurie? Vezi prezenţa păcii în suferinţă?
Doamne, Îţi mulţumesc pentru reînnoirea zilnică pe care o faci în viaţa mea prin Cuvântul Tău. Cred promisiunile Tale, de aceea, nu vreau să aduc înaintea Ta o închinare care nu Îţi este plăcută. Nu vreau să aleg căile şi plăcerile mele, ci aleg ce Îţi place Ţie. Ascult de Cuvântul Tău, mă tem de Cuvântul Tău ca să nu rămân de ruşine. Glasul Tău mă apără de vrăjmaşi. Tu binecuvântezi familia mea. Tu ne dai bucurie în inima noastră. Tu ai grijă de nevoile noastre zilnice. Tu îndrepţi peste noi pacea Ta ca un râu. Tu ne porţi în braţele Tale, ne iubeşti cu o dragoste părintească şi ne mângâi aşa cum o mamă îşi mângâie copilul. Tu ne întăreşti oasele şi trupurile noastre. Tu Îţi arăţi puterea faţă de noi şi faci pe vrăjmaşii Tăi să-Ţi simtă mânia. Tu Îţi vei duce la îndeplinire judecăţile Tale.
Doamne, Tu vei da odihnă celor întristaţi la descoperirea Domnului nostru Isus Hristos care va veni cu îngerii puterii Lui într-o flacără de foc ca să pedepsească pe cei ce Îl ignoră pe Dumnezeu şi nu ascultă de Evanghelia Domnului (2 Tesaloniceni 1:7-8). Tu vei distruge ceea ce este fals.
Dumnezeu îi binecuvântează pe cei smeriţi, pe cei cu duhul mâhnit care se tem de Domnul!
Doamne, dă odihnă inimii mele!
Pentru tine, Mamă…
*
Pentru tine, mamă
*
Parfum de floare şi culoare,
Petale zeci am strâns pe rând,
Dorind ca-n zi de sărbătoare,
Să îţi văd chipul surâzând,
Să te îmbrac mamă, cu ele,
Cu-albastrul de “nu mă uita”
Şi să îţi spun de toate cele,
Cât preţuieşti în viaţa mea,
Privesc măicuţă pe-ndelete
Fotografii ce-n ramă stau,
Îngălbenite, pe-un perete…
Timpu-napoi nu pot să-l dau!
Mă mustru pentru anii-n care,
N-am spus mai des că te iubesc,
Că n-am trimis măcar scrisoare
Din locul unde pribegesc,
Aleargă anii… Calendare
Îşi leapădă file de zor,
Tu mă aştepţi, privind în zare,
Cu sufletul cupris de dor,
Copilul ţi-l doreşti acasă,
Căci timpu-aproape e sfârşit,
Singurătatea te apasă
Şi-ai vrea să ştii că-s fericit,
De aş putea să îmi iau zborul,
Ca vulturul să mă ridic,
Degrabă ţi-aş călca pridvorul
Şi de ce spun nu mă dezic!
Mi-e dor măicuţa mea, de tine,
De ochii-ţi blânzi, de mângâieri,
De glasul ce ştie s-aline
Când sunt căzut şi am dureri,
Dar nu uita că-mi eşti aproape,
Cât inima îmi bate-n piept,
Nimic nu poate să îngroape,
Iubirea mea! Mă rog şi-aştept,
Ca Dumnezeu să ne unească,
Pe toţi la masă, ca atunci,
Când te rugai ca să ne crească
Şi-i binecuvântai pe prunci,
Prin harul Lui, iubită mamă,
Eu sunt ce sunt şi-I mulţumesc,
Trăirea mea nu e o dramă,
De-aceea azi Îl proslăvesc,
I-am dat întreaga mea viaţă…
Aşa cum sunt, El m-a iubit,
Mi-a fost nădejde şi povaţă
Şi m-a iertat când am greşit,
Mamă, e zi de sărbătoare,
În care-aş vrea să-ţi dăruiesc
Cu mâna mea, măcar o floare
Şi să îţi spun că te iubesc,
Dar cum e depărtarea mare
Şi nu putem a ne vedea,
Primeşte sfântă-mbrăţişare,
Cu tot ce Domnul pune-n ea,
Speranţă, dragoste, credinţă
Şi-o bucurie sfântă-n El,
Căci Dumnezeu dă biruinţă,
Prin Fiul Său, Emanuel,
Spre cer să ne-aţintim privirea
Şi dacă-n El suntem uniţi,
Prin har primi-vom mântuirea
Şi-om fi cu toţii fericiţi.
By Luci Boltasu
07/03/14, Barcelona
Ridică-ţi ochii şi priveşte!
*
Isaia 49:14-18
Isaia 49:18a „Ridică-ţi ochii de jur împrejur şi priveşte.”
*
Ai zis vreodată: M-a părăsit Domnul şi m-a uitat? Ai obosit să aştepţi ajutorul Lui? Ai uitat promisiunile Lui? Îţi este uşor să-ţi plângi de milă?
Unde se uită ochii tăi? Unde se uită ochii mei?
Este atenţia mea la ruinele vieţii mele sau la gloria lui Dumnezeu?
Când atenţia noastră nu e la Domnul, ci la oameni, situaţii şi lucruri, credem că suntem uitaţi chiar şi de Dumnezeu. Atunci încercăm remediile omeneşti. Dumnezeu vrea să ne ajute să înţelegem dragostea şi grija Lui. Domnul ştie prin ce trecem. Dragostea lui Dumnezeu este superioară dragostei mamei. O mamă care alăptează cunoaşte dependenţa copilului de ea. Tutuşi, o mamă îşi poate abandona copilul, dar Dumnezeu nu-Şi abandonează copiii niciodată. Niciodată nu va uita nevoile lor. Noi suntem în permanenţă (săpaţi) în mâna Lui! Nimic nu ne poate despărţi de Dumnezeul nostru.
Romani 8:35-39 ne spune: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nci adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.”
Cum înţelegi dragostea Tatălui în comparaţie cu dragostea mamei pentru copilul ei?
Doamne, nu vreau să mă îndoiesc niciodată de dragostea Ta şi de purtarea Ta de grijă, căci ceea ce Tu ai spus este adevărat şi vei duce la împlinire toate promisiunile faţă de mine. Mă bucur să fiu sub ocrotirea Ta, căci Tu eşti un Tată bun pentru mine.
Inima mea recunoaşte purtarea Ta de grijă!
Tu nu mă uiţi niciodată!
Vestea cea bună
Isaia 40:9-11
„Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sînul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”
*
Care este vestea cea bună şi cum trebuie prezentată?
Vestea cea bună este: Iată Dumnezeul vostru! El are puterea! El este plin de compasiune pentru poporul Lui.
El este lângă mine şi îmi cunoaşte nevoile. Mă ajută şi are grijă de mine. El mă va iubi întotdeauna, indiferent de greşelile mele, pentru că sunt copilul Lui.
De multe ori nici nu ştiu că sunt o oaie rătăcită, dar El mă caută, mă găseşte şi mă aduce înapoi la turmă. Mă călăuzeşte cu blândeţe.
Vestea bună trebuie prezentată cu îndrăzneală, cu puterea lui Dumnezeu, fără teamă, cu voce tare, nu în şoaptă.
Cum au înţeles israeliţii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând? Cum au experimentat ei mângâierea lui Dumnezeu?
În ciuda haosului care domnea în vieţile lor, Dumnezeu era în control. El este acolo ca să aibă grijă de ei, să-i ţină aproape de inima Lui, în mijlocul problemelor lor.
Cum te mângâie pe tine faptul că ştii că Dumnezeu este Suveran şi Păstor blând?
Gândeşte-te la o mamă şi copilul ei. Când copilul are o problemă, dacă merge la mama lui, problema nu dispare, dar, dacă mama îl ţine în braţe, aproape de inima ei, copilul este mângâiat şi calmat.
Doamne, mulţumesc că mă mângâi când am nevoie de mângâierea Ta.
Mulţumesc pentru Cuvântul Tău, pentru puterea şi prezenţa Ta în viaţa mea.
Doamne, inima mea se bucură de vestea cea bună!
What if…?
1 Samuel 16:7b
,,Domnul
nu se uită
la ce se uită omul;
omul
se uită
la ceea ce
izbeşte ochii,
dar
Domnul
se uită
la inimă.”
*
Săptămâna trecută a venit cineva la noi în vizită pentru câteva zile. L-am slujt cum am ştiut eu mai bine, pregătind totul cu dragoste, ca să se simtă ca acasă.
Înainte de a pleca mi-a pus câteva întrebări la care nu încetez să meditez: ,,What will you do, if your husband would not provide for you anymore? How will you pay the mortgage and your bills?”
Ce ai face, dacă soţul tău nu ar mai avea grijă de tine, nu ar mai aduce bani în casă? Cum ai plăti rata la casă şi cheltuielile tale? Cu alte cuvinte, eşti tu înstare să ai grijă de tine?
Oare de ce mă deranjează aceste întrebări? Oare de ce mă dor aceste întrebări? La cine trebuie să dovedesc eu cât sunt de capabilă să mă descurc în viaţă? Oare nu Dumnezeu mă ajută pe mine să am grijă de mine şi de alţii? Cine ce pretenţii are de la mine? Ce ar trebui să fac şi nu fac? Iau lucrurile de apucat? Cred că mi se cuvine ca soţul meu să aibă grijă de mine fără condiţii? Este corect să aştept şi să mă bazez pe grija lui? Sunt eu o povară pentru soţul meu? Oare bărbaţii nu vor să aibă grijă de nevestele lor?
Oare ce poate să fie în mintea unui bărbat credincios, ca să pună asemenea întrebări?
Uneori mă simt pusă în colţ fără să înţeleg de ce.
Mi-am luat puţin curaj ca să mă apăr ca şi cum aş fi încolţită din toate părţile.
Eu am încercat să-i răspund că m-aş descurca singură cu ajutorul lui Dumnezeu, trăind mai simplu şi m-aş ruga să am inima mulţumită cu tot ceea ce El mi-ar da sau nu mi-ar da (loc de muncă, casă, bani, sănătate, lipsuri etc.). Şi m-aş ruga lui Dumnezeu să mă ajute să fiu bună cu soţul meu chiar dacă el este rău cu mine.
Prima mea observaţie este că unii bărbaţi nu mai vor să aibă grijă de nevestele lor, dar au pretenţia ca ele să aibă grijă de ei. Unii ştiu foarte bine care este datoria femeilor, dar niciodată nu sunt preocupaţi de datoriile bărbaţilor.
Aş avea şi eu câteva întrebări pentru astfel de bărbaţi:
Ce ar face el, dacă ea nu ar mai avea grijă de el?
Ce ar face el, dacă El nu ar mai avea grijă de el?
Sunt mult întrebări în vieţile noastre. Unele încurajează, altele descurajează. Eu m-am simţit foarte descurajată, şi m-am gândit că purtarea mea de grijă, munca mea nu este băgată în seamă, nu este apreciată. Oare de ce nu a văzut acest bărbat că şi eu am grijă de soţul meu, şi eu lucrez, nu numai el? De ce nu l-a întrebat şi pe soţul meu ce ar face el dacă eu nu aş mai avea grijă de el? Oare de ce unii bărbaţi nu văd munca femeii? Evită ei să citească în Biblie pasajele care îi învaţă cum să se poarte cu soţiile lor?
Mă gândesc la femeile care au asemenea soţi care nu dau doi bani pe munca lor. Poate sunt descurajate şi obosite. Poate sunt bolnave de durere.
Dragele mele soţii şi mame: Cineva vede tot, Cineva ştie tot şi va răsplăti. Să nu fiţi descurajate, ci transformaţi durerea voastră în rugăciune pentru cei care vă rănesc. Numai prin iubire, bunătate şi iertare veţi birui. Cereţi înţelepciune şi rugaţi-vă.
Numai Dumnezeu poate transforma o inimă! Nu încetaţi să vă rugaţi pentru soţii voştri, chiar în ciuda tuturor neascultărilor lor de Domnul şi a căderilor lor. Numai Dumnezeu vă poate ajuta. Prin toate greutăţile, Dumnezeu va transforma inima femeii. Doamne, dă-ne o inimă ca inima Ta.
A doua mea observaţie este că soţiile trebuie să se roage mult ca să înţeleagă ce înseamnă să-şi respecte soţii şi să aprecieze purtarea lor de grijă. Femeile care au soţi care au grijă de ele, sunt foarte binecuvântate şi cred că cel mai mare bine pe care ar putea să-l facă pentru cele care nu au această binecuvântare, ar fi să se roage zilnic pentru ele.
În ultimul timp Dumnezeu mi-a pus pe inimă să mă rog pentru soţiile neiubite şi neapreciate de soţii lor, pentru soţiile care au soţi necredincioşi şi răi, pentru mamele cu copii mulţi, mamele cu copii bolnavi sau handicapaţi, pentru mamele bolnave, pentru mamele care plâng pentru copiii lor neascultători, pentru mamele însărcinate şi pentru fetele necăsătorite, pentru femeile singure, femeile divorţate, văduvele şi orfanii, pentru păstori şi familiile lor. Dacă inima voastră bate cu inima mea, haideţi să ne unim în rugăciune, ca Dumnezeu să lucreze. El face minuni şi astăzi. El schimbă oameni şi astăzi. Să nu descurajăm niciodată, căci Domnul se uită la inimă, vede dorinţele şi aude rugăciunile.
Doamne, binecuvântează familia!!! Doamne, dă biruinţă în familie!!!
Doamne, binecuvântează femeia!!! Doamne, dă biruinţă femeii!
Doamne, ascultă rugăciunile! Doamne, dă izbândă! Doamne, dă lumină şi călăuzire! Doamne, dă ajutor în Numele lui Isus Cristos!!!
Doamne, ajută-ne să biruim rău prin bine!
Mângâiaţi, mângâiaţi
Isaia 40:1a „Mângâiaţi, mângâiaţi.”
*
Imaginează-ţi cuvintele şoptite de o mamă care ţine în braţe pe pruncul ei nou născut. Imaginează-ţi tăcerea sau atingerea unui prieten la nevoie. Imaginează-ţi prezenţa unui medic la patul tău când eşti bolnavă. Gândeşte-te la experienţele din viaţa ta când ai trăit mângâierea altora. Poate îţi aminteşti de mângâierea pe care ai avut-o când pentru prima dată ai înţeles că Dumnezeu ţi-a iertat păcatele.
Care este prima imagine care vine înaintea ochilor tăi când auzi cuvântul „mângâiere”?
Cuvântul „mângâiere” înseamnă „cu tărie, cu putere”. Mângâierea lui Dumnezeu dă tărie, dă putere poporului Său.
Dumnezeu Şi-a împlinit profeţiile cu privire la Asiria în timpul lui Isaia. Noua putere care a început să se ridice era Babilonul. Totul era aşa cum Domnul a prevestit. Cartea lui Isaia a rămas ca o încurajare pentru popor când va ajunge din nou în robie (babiloniană). Cum se vor întoarce acasă? Ce vor găsi în robie? Domnul le spune mereu „Nu vă temeţi!”. Dumnezeu le spune că va fi cu ei şi vor primi iertarea când se vor întoarce la El. Poporul va găsi mângâiere în scrierea lui Isaia. Îl vor descoperi pe Dumnezeu ca Suveran, Sfântul lui Israel, Cel ce iartă, Cel ce poartă de grijă.
Când viaţa este grea, putem să găsim mângâiere în Cuvântul lui Dumnezeu, în cartea lui Isaia. Putem să descoperim că Dumnezeu este Suveran, este Sfânt, ne iartă, are grijă de noi, ne mângâie în suferinţele noastre.
Vei căuta tu mângâierea lui Dumnezeu pe paginile Scripturilor?
Vei avea tu timp să-L descoperi pe Dumnezeu ca Cel ce are grijă de tine, Cel care te mângâie, Cel care te iartă şi te ajută?
Cum vei mângâia tu pe alţii după ce ai primit mângâierea lui Dumnezeu?
Inima mea spune: Doamne, Tu eşti mângâierea mea!
Către mama…
Către mama mea
*
Maică, ce în dar mi te-a dat Dumnezeu,
Ca prin tine Cel Sfânt, a făcut ca și eu,
Să mă naști pe pământ, în durere și chin,
Și mi-ai fost tu portița, către-a lumii destin.
*
Îndrăznesc cu sfială, și astăzi să-ți scriu,
Că sunt bine măicuță, în al lumii pustiu.
Dar dorul de tine, din nou mă îndeamnă,
Să-ți spun cât de sfântă, te am dragă mamă !
*
La fel ca și puiul ce aripi întinde,
Spre albastru din ceruri, ce zboară prin nori,
Lăsata-m odată, eu cuibul în urmă,
De-atunci stai și plângi, după-ai tăi puișori.
*
Câte nopți nedormite, ți-au fost mângâieri,
Când la sân mă strângeai legănând…
Veghetor te-ai făcut, ca și îngerii-n cer,
În amurg ațipeai, tot cu mine în gând.
*
Plânsul meu, nu ți-a fost niciodată străin,
Când la piept mă aveai ca pe-o floare de crin.
Tu ai plâns și oftat, pentru mine în noapte,
Pe genunchi mă adormea-i, prin cuvinte și șoapte.
*
Dar ani au trecut, anotimpuri de atunci,
Puișorii tăi, nu-ți mai sunt astăzi prunci.
Zile și vremi, bătrânețea te-a învins,
Peste părul tău mamă, cu zăpadă a nins.
*
Pe cerdac, pe la poartă, tu stai mai mereu,
Și oftezi lăcrimând, când te rogi la Dumnezeu,
Ca pe uliță-n deal, cu cireși și cu poamă,
Puiul tău ca să vină, din străini dragă mamă !
*
Poate mult ți-ai dori, ani să tragi înapoi,
Armăsarul ce-i timpul, să îl ții în priboi,
Ca pe brațele tale, puii tăi să-i alinți,
Cum făceai ca pe vremuri, cu rugi multe, fierbinți
…
*
Astăzi ale tale brațe, sunt mai mult decât slăbite.
Palmele îți sunt crăpate, necăjite, obosite.
Pe obraji stau mărturie, urma lacrimii săpate,
Ce-ai vărsat-o pentru mine, dragă mamă zi și noapte.
*
Mulțumesc pentru tot, dragă mamă vreau să-ți spun,
N-am făcut-o la timp, la moment oportun.
Mulțumesc lui Isus, pentru tine mamă sfântă,
Și că ești a mea măicuță, inima în piept îmi cântă !
*
Calendarul îmi arată, că e ziua ta măicuță.
Știu că zorii iar te-au prins, așteptând pe-a ta băncuță.
De aici din depărtare, îți trimit a mele rânduri,
Că îmi ești icoana vieții, ce-mi trezesc a mele gânduri .
*
Viorel Balcan 8 martie 2013
*
*
ANA TATAR ANDRAS 