Biruinţa

1f*
Biruinţa nu e-n carul lui Sisera filisteanul,
Nici în tabăra de hulă a lui Goliat duşmanul;
Nu e-n mâna cea vitează, încleştată pe oţel;
Biruinţa o dă Domnul celor ce se-ncred în El.

Biruinţa nu e-n oastea sirienilor năvalnici,
Nici în faraonii mândri, nici în Sanbalaţìi falnici
Nu e-n şir de batalioane, nici în turnuri de granit;
Biruinţa e-n credinţa tare până la sfârşit.

Biruinţa nu e-n calul pregătit de bătălie,
Nici în ura-nverşunată, înhămată la mânie.
Biruința-i viaţa nouă, în a Duhului puteri,
Fluturând cu mâini zdrobite, steagul sfintei Învieri.

Biruinţa nu e-n săbii, nici în suliţe-nfocate,
Nici în firea răzvrătită şi aprinsă de păcate.
Ea e partea celui care, blând, așteaptă răbdător,
Dumnezeu să-şi împlinească voia Sa încetişor.

Biruinţa nu-i a morţii. nu-i a molimei de-amiază,
A săgeţilor din goana roibul care nechează;
Biruinţa e credinţa ce-o păstrăm pân’ la sfârşit
În Hristos care prin moarte, moartea-n veci a biruit.

Biruinţa-i calea crucii, e poteca prin prigoană,
Drumul până-n Gheţimani, prin Golgota la coroană.
Dreapta Domnului câştigă biruinţa ne-ndoios:
Biruinţa-i umilinţa şi răbdarea lui Hristos!

*
by Valentin Popovici

 

Voi vesti îndurările Tale

11 pray*

Isaia 63:7-64:12

Isaia 63:7a „Voi vesti îndurările Domnului.”

*

Doamne, dorinţa inimii mele este să vestesc îndurările Tale, faptele Tale minunate, tot ceea ce Tu ai făcut. Voi spune bunătatea Ta faţă de mine, căci mi-ai făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Tale. Vreau să-Ţi fiu credincioasă, căci Tu eşti credincios faţă de mine. Tu eşti Mântuitorul meu. În necazurile mele nu m-ai lăsat fără ajutor. Tu m-ai sprijinit şi m-ai purtat din biruinţă în biruinţă. Voi fi ascultătoare pentru că nu vreau să întristez Duhul Tău cel Sfânt cu care m-ai pecetluit. Învaţă-mă cum să nu întristez pe Duhul Sfânt prin purtarea mea. Vreau să mă înnoiesc în duhul minţii mele şi să mă îmbrac în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, căutând curăţia de inimă şi iubirea aproapelui. Vreau să veghez asupra gurii mele, ca nici un cuvânt stricat să nu-mi iasă din gură, ci mai degrabă unul bun, pentru zidire, ca să dea har celor ce-l aud. Voi căuta bunătatea faţă de alţii, mila şi iertarea.Tu mă povăţuieşti şi mă călăuzeşti cu braţul Tău slăvit. Tu mă ajuţi ca să nu mă poticnesc. Îţi mulţumesc pentru odihna pe care mi-o dă Duhul Tău Sfânt. Tu priveşti la mine şi mă vezi din locuinţa Ta cea sfântă şi slăvită. Tu-mi descoperi puterea Ta. Tu îmi arăţi îndurările Tale faţă de mine. Tu eşti Tatăl meu care mă cunoaşte. Din veşnicie Te numeşti Mântuitorul meu.

Nu mă lăsa să mă rătăcesc de la căile Tale. Nu mă lăsa să-mi împietresc inima ca să nu mă tem de Tine. Întoarce-Te, din dragoste pentru mine, şi stăpâneşte Tu peste mine.

Păzeşte-mă de vrăjmaşi şi dă-mi bucuria de a fi în locaşul Tău cel Sfânt împreună cu poporul Tău ales. Cârmuieşte-mă, Tu, căci chem Numele Tău.

Doamne, nimeni nu este ca Tine. Nu s-au pomenit, şi nu s-au văzut vreodată asemenea lucruri pentru cei ce se încred în Tine. Tu ne ajuţi să împlinim dreptatea, să umblăm în căile Tale, să ne aducem aminte de Tine şi de lucrările Tale.

Nu-Ţi ascunde faţa de mine când păcătuiesc, ci iartă-mă în bunătatea Ta. Nu mă lăsa să pier din cauza nelegiuirilor mele, căci Tu eşti Tatăl meu care m-ai întocmit. Cred că sunt lucrarea mâinilor Tale. Nu te mânia pe mine, ci ajută-mă să mă întorc la casa Ta unde se cântă cântări de laudă. Nu lăsa întristarea în inima mea, ci umple-mă cu bucuria mântuirii Tale.

 Doamne, ascultă rugăciunea mea făcută din toată inima!

.

Proverbe 24

24*

Proverbe 24

*

Tată ceresc, ajută-mă să nu pizmui pe oamenii cei răi şi să nu doresc să fiu cu ei, căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.

Dă-mi înţelepciune şi pricepere, căci prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute; un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

Sfătuieşte-mă şi pune sfătuitori buni în viaţa mea, căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.

Păzeşte-mă de nebunie, căci înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.

Mă gândesc şi plănuiesc să fac binele, căci cine se gândeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate; gândul celui nebun nu este decât păcat şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

Dă-mi putere în ziua necazului şi izbăveşte-mă, ca să ajut pe cei târâţi la moarte şi să scap pe cei ce sunt aproape să fie junghiaţi.

Mă apăr de prefăcătorie, minciună şi nu zic: „Ah! n-am ştiut!”, căci Tu vezi totul. Tu eşti Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului meu. Tu vei  răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Binecuvântează mâncarea care o mănânc, ca să fie sănătoasă şi bună, ca şi mierea  şi fagurul de miere care este dulce pentru cerul gurii mele. Tot aşa şi înţelepciunea este bună pentru sufletul meu: dacă o voi găsi, am un viitor şi nu mi se va tăia nădejdea.

Nu întind curse la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbur odihna.

Caut neprihănirea, căci cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

Nu mă bucur de căderea vrăjmaşului meu şi nu mi se veseleşte inima când se poticneşte el, ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă şi să-Şi întoarcă mânia de la el spre mine.

Nu mă mânii din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi, căci cel ce face răul n-are nici un viitor şi lumina celor răi se stinge.

Mă tem de Domnul, Împăratul şi nu mă amestec cu cei neastâmpăraţi, căci deodată le va veni pieirea şi cine poate şti sfârşitul amândorora!

Ajută-mă să aud ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”

Doamne, dă-mi înţelepciune să fac deosebire între bine şi rău şi să spun adevărul, căci pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele, şi-l urăsc neamurile, dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei.

Tată ceresc, ajută-mă să dau răspunsuri pline de bunătate celui nevoiaş, căci un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

Îmi văd întâi de treburi în casă şi afară, îngrijesc de lucrul încredinţat mie şi apoi zidesc casa mea şi pe cei din jur prin lucrarea mâinilor mele şi prin rugăciune.

Nu vorbesc în chip uşuratic împotriva aproapelui meu, ca să nu mă înşel cu buzele mele. Nu zic: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!”

Sunt harnică şi mă rog pentru o minte sănătoasă, căci am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte şi era numai spini, acoperit de mărăcini şi zidul din piatră era prăbuşit. M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut. Nu vreau să spun ca el:  „Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!” Şi sărăcia vine pe neaşteptate, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să fim harnici şi înţelepţi!

 

 

Proverbe 11

11*

Proverbe 11

*

Tată ceresc, iubesc dreptatea, căci cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.

Păzeşte pe roaba Ta de mândrie, căci când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

Caut să rămân în adevăr, căci neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Preţuiesc neprihănirea, căci în ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.

Păzeşte-mă de răutate, căci nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui; nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor: la moartea celui rău, îi piere nădejdea şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită; cel neprihănit este scăpat din strâmtoare şi cel rău îi ia locul.

Pune pe buzele mele cunoştinţa adevărului, căci cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.

Ajută-mă să fiu un om de bine, căci când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Binecuvântez cetatea în care locuiesc, căci cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.

Iubesc pe aproapele meu, căci cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.

Păstrez adevărul în inima mea, căci cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.

Mă rog pentru sfaturi bune, chibzuinţă şi biruinţă, căci când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

Nu mă pun chezaş pentru nimeni, căci cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.

Îmi doresc să fiu o femeie plăcută, căci o femeie plăcută capătă cinste şi cei asupritori capătă bogăţie.

Mă feresc de tulburare, caut mila şi îndurarea, căci omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăşi carnea lui.

Tată ceresc, păzeşte-mă de răutate şi înşelăciune, căci cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată; adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea; cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.

Cred că cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.

Preţuiesc înţelepciunea şi doresc binele. Mă depărtez de femeia frumoasă şi fără minte care este ca un inel din aur pus în râtul unui porc. Mă rog să fiu eliberată de dorinţe rele şi de mânie.

Iubesc generozitatea, căci unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Tată, ajută-mă să mă depărtez de zgârcenie, căci sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. Nu opresc o binecuvântare,  când pot să o dau, ca să nu fiu blestemat de popor, şi doresc pe capul meu să vină binecuvântarea.

Urmăresc binele, ca să câştig bunăvoinţă, căci cine urmăreşte răul este atins de el.

Mă încred în Tine, Doamne, căci cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.

Binecuvântează casa mea şi fereşte-ne de tulburare, căci cine îşi turbură casa va moşteni vânt şi nebunul va fi robul omului înţelept!

Binecuvântează rodul meu, căci rodul celui neprihănit este un pom de viaţă şi cel înţelept câştigă suflete.

Mulţumesc pentru răsplata pe care o ai pentru mine, căci cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să fim înţelepţii care câştigă suflete!

 

Inima mea este trează

1j*

Isaia 51:1-16

Isaia 51:16a

„Eu pun cuvintele Mele

în gura ta

şi te acopăr

cu umbra mâinii Mele.”

*

Doamne, cuvintele Tale sunt mai dulci pentru mine decât fagurul de miere. Citesc Cuvântul Tău cu bucurie şi mă bucur să-l am în gura mea.

Doamne, Te caut, umblu după neprihănirea Ta, privesc spre Tine, mă uit cum ai lucrat în trecut şi Te laud că m-ai binecuvântat în multe feluri. Tu ai avut milă faţă de mine şi m-ai mângâiat când am fost căzută. Tu ai adus viaţă când era uscăciune în inima mea. Tu ai umplut inima mea de bucurie şi veselie, de mulţumire şi cântări de laudă.

Îmi plec urechea spre Tine, ca să iau aminte la Legea Ta care este o lumină pe cărarea mea. Neprihănirea Ta este aproape de mine, braţele Tale mă apără. Nădăjduiesc în Tine şi mă încred în braţul Tău.

Îmi ridic ochii spre cer şi recunosc puterea Ta.

Mă uit jos pe pământ şi mă minunez de creaţia Ta.

Totuşi, tot ce se vede are un sfârşit, dar mântuirea Ta va dăinui în veci şi neprihănirea Ta nu va avea sfârşit.

Dorinţa inimii mele este să Te ascult, să cunosc neprihănirea Ta, să am în inimă Legea Ta, să nu mă tem de ocara oamenilor şi să nu tremur la ocările lor.

Dorinţa inimii mele este să fiu trează, să mă îmbrac cu putere, să-mi amintesc că Tu ai lucrat în vechime şi ai apărat pe cei răscumpăraţi.

Vin cu cântări de biruinţă înaintea Ta şi Te rog să-mi încununezi capul cu bucuria Ta cea veşnică. Alungă durerea şi gemetele din viaţa mea şi veselia să cuprindă inima mea.

Mulţumesc că Tu mă mângâi. Nu mă tem de omul muritor care trece ca iarba, ci mă uit la Tine care ai întins cerurile şi ai întemeiat pământul. Nu tremur în faţa asupritorului când caută să mă nimicească, căci Tu vii în ajutorul meu.

Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu! Tu eşti Domnul oştirilor! Tu pui cuvintele Tale în gura mea! Tu mă acoperi cu umbra mâinii Tale! Tu aduci lucruri noi în viaţa mea pentru că eu sunt copilul Tău!

 

Inima mea este trează faţă de Persoana Ta, Promisiunile Tale şi Puterea Ta!

 

Descoperire dată de Duhul Sfânt

1 GodIsaia 48

Isaia 48:16a

„Apropiaţi-vă

de

Mine

şi

ascultaţi!”

*

De cine asculţi tu: de oameni sau de Dumnezeu?

Cum înţelegi tu harul lui Dumnezeu? Cum ţi Se descoperă şi cum te călăuzeşte Duhul Sfânt?

Harul lui Dumnezeu străluceşte în contrast cu încăpăţânarea poporului Israel. Favoarea nemeritată a lui Dumnezeu către Israel se vede prin răbdarea lui Dumnezeu, descoperirea dată de Dumnezeu, învăţătura şi răscumpărarea lui Dumnezeu faţă de ei.

În ce priveşte răbdarea, Dumnezeu le aminteşte avertizările din trecut şi lucrurile noi (răscumpărarea prin Mesia) pe care le va aduce în viaţa lor în viitor. Le vorbeşte despre restaurarea poporului. Urechile lor nu au fost deschise.

Sunt urechile noastre deschise la avertizările Domnului faţă de noi, avertizări scrise pe paginile Scripturilor?

Vezi răbdarea Domnului în viaţa ta?

În ce priveşte descoperirea lucrurilor, Dumnezeu s-a revelat poporului în trecut, dar şi în prezent. S-a prezentat din nou poporului ca „Cel dintâi şi Cel din urmă”, ca „Eu sunt”, ca şi Creatorul şi Susţinătorul universului. S-a prezentat ca Cel ce ţine viitorul în mâna Lui, Cel ce poate să plănuiască şi să ducă la îndeplinire tot ce spune. Domnul foloseşte oameni ca să Se facă cunoscut. L-a folosit pe Cir (împărat păgân), l-a ales şi l-a folosit pe Isaia să vorbească poporului.

Sunt urechile noastre deschise la descoperirea Domnului faţă de noi, descoperiri scrise pe paginile Scripturilor? Cine este Dumnezeu pentru tine? Cum L-ai descrie?

Cum ţi se descoperă Domnul?

În ce priveşte învăţătura, poporul Israel a avut cea mai bună învăţătură. Dacă prin credinţă ar fi luat aminte, pacea şi dreptatea ar fi fost ca un râu în ţara lor, adică prosperitatea şi bunăstarea ar fi fost o siguranţă pentru ei.

Cunoşti tu cea mai bună învăţătură care vine de la Domnul? (Sfânta Scriptură)

În ce priveşte răscumpărarea, acest capitol se încheie cu o cântare de eliberare, biruinţă (eliberarea din robia Babiloniană). Dumnezeu va rămâne credincios promisiunilor făcute patriarhilor şi lui David. Adevărata răscumpărare (mântuire) este lucrarea Duhului Sfânt în inima celor ce aud şi răspund chemării Domnului.

Cum lucrează Duhul Sfânt în viaţa ta? Cât de recunoscătoare eşti Domnului pentru răscumpărarea din robia păcatului? Cum mulţumeşti pentru eliberarea pe care ţi-o dă Cristos?

Când a fost ultima dată când ai izbucnit într-o cântare de biruinţă?

Numai Duhul Sfânt ne descoperă lucrurile duhovniceşti, răbdarea lui Dumnezeu cu noi, învăţătura curată, răscumpărarea prin credinţa în Domnul Isus Cristos şi numai prin puterea Lui vom trăi adevărurile biblice.

Doamne, mulţumim pentru Duhul Tău cel Sfânt. Ajută-ne să rămânem sub călăuzirea Lui şi să nu căutăm învăţătura lumii.

 

Doamne, descopere inimii mele lucrarea Duhului Sfânt!