March 28, 2014 by anatatar

Nelegiuirile noastre

Isaia 59:1-15
Isaia 59:1-2a „Nu,

mâna Domnului nu este prea scurtă

ca să mântuiască,

nici urechea Lui prea tare

ca să audă,

ci nelegiuirile noastre

pun

un zid de despărţire.”

*
*
Oare de ce a fost important pentru israeliţi să înţeleagă că problema nu e că Dumnezeu nu aude şi nu poate ajuta? Oare de ce e important pentru noi să înţelegem că problema nu e că Dumnezeu nu ne aude şi nu ne poate ajuta?
Nu Dumnezeu S-a depărtat de noi, ci nerecunoaştinţa noastră faţă de El a creat un zid de despărţire între noi şi El. Păcatele noastre au pus o barieră între noi şi Dumnezeu (Romani 5:12-21; Iacov 1:13-18; 2:10; 1 Ioan 1:8-10).
Putem fi înşelaţi? Putem fi ispitiţi? Care sunt păcatele care îi despărţeau pe Israeliţi de Dumnezeu? (Romani 3:10-11)
Păcatul a început cu primii oameni. Adam şi Eva au păcătuit, şi de la ei încoace toată omenirea. Cum afectează păcatul relaţia omului cu Dumnezeu? Relaţia este ruptă.
Crezi că dreptatea (justiţia), neprihănirea, adevărul şi cinstea lucrează împreună?
Este dreptate la curtea judecătorească? Este recunoscut adevărul? Onestitatea este respinsă.
Şi noi mergem cu valul?
Dumnezeu este drept, adevărat, neprihănit şi cinstit. El doreşte ca şi noi să fim ca El.
Care este dorinţa ta?
Doamne, eu doresc ca să dezvolţi în mine calităţile Tale: dreptatea, adevărul, cinstea, smerenia, bunătatea, dragostea, îndurarea, bucuria, înţelepciunea, pacea, credincioşia, blândeţea, mulţumirea, iertarea etc.
Păcatul aduce distrugere, îl separă pe om de Dumnezeu. Care este păcatul de care trebuie să ne pocăim? Mâinile mânjite de sânge, degetele de nelegiuiri, buzele mincinoase, limba plină de nelegiuiri, nedreptatea, bizuirea pe lucruri deşerte, neadevărul, răul, nelegiuirea, picioarele care aleargă spre rău, gândurile rele. Suntem vinovaţi din cap până în picioare, din creştet până-n tălpi.
În starea lui naturală, omul este rău, căci nimic bun nu locuieşte în om. Nici un om nu este fără păcat. Dacă cineva crede că este bun pentru că urmează un ritual religios, trăieşte în întuneric.
Isaia a recunoscut păcatul lui şi păcatul poporului şi i-a spus pe nume. Ce faci tu?
Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu, dar mărturisirea şi părăsirea lui aduce restaurare.
Darul salvării lui Dumnezeu, fără plată, transformă viaţa omului.

Doamne, îmi pare rău, şi-mi cer iertare pentru păcatul din inima mea.

January 26, 2014 by anatatar

Proverbe 26

Tată ceresc, păzeşte-mă de nebunie, căci aşa cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Păzeşte-mă de blesteme, căci aşa cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat.

Tată, dă-mi înţelepciune ca să ştiu când să nu răspund nebunului după nebunia lui, ca să nu seamen cu el; şi când să răspund nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. Cred că biciul este pentru cal, frâul pentru măgar şi nuiaua pentru spinarea nebunilor; cel ce trimite o solie printr-un nebun, îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea; cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni; cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun; ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor; ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi; cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui.

Doamne, nu mă lăsa să stau în jurul oamenilor care se cred înţelepţi, căci pot să am mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru ei.

Mă păzesc de lene şi de leneş, căci leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu! Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui. Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.

Nu mă amestec în certurile altora, căci un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi.

Nu glumesc cu păcatul şi mă păzesc de înşelăciune, căci ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, aşa este omul care înşeală pe aproapele său şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”

Alung pe toţi clevetitorii din jurul meu, căci când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte; după cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta; cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.

Dă-mi o inimă bună şi buze care rostesc adevărul, căci ca zgura din argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse la rău şi o inimă rea; cel ce urăşte se preface cu buzele lui şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea; când îmi vorbeşte cu glas dulce, nu-l cred, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.

Nu mă lăsa să fac rău altora, căci cine sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Îmi păzesc limba de minciună şi linguşire, căci limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să ne ajuţi

să ne ferim limba de rău, să ne ferim de nebunie şi de lenevie!

January 17, 2014 by anatatar

Proverbe 17

Tată ceresc, ajută-mă să înţeleg că este mai bine să avem o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.

Ajută-ne să avem o minte sănătoasă şi să ne ţinem sub stăpânire trupul nostru şi gândirea noastră.

Doamne, Tu eşti Cel ce încearcă inimile. Ascultăm cu luare aminte la învăţăturile Tale, ne păzim de răutate şi minciună, căci cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare; îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; se bucură de o nenorocire şi nu va rămâne nepedepsit.

Binecuvântează familia noastră şi fă ca să fim o binecuvântare unii pentru alţii: copiii copiilor să fie cununa bătrânilor şi părinţii să fie slava copiilor lor.

Fie cuvintele noastre alese şi păzeşte-ne de gura unui nebun care are cuvinte mincinoase în gura lui.

Ajută-ne să dăm daruri bune care par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc şi ori încotro ne întorcem, dă-ne izbândă.

Nu pomenim mereu greşelile altora, căci cine acopere o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.

Primim mustrarea, căci o mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.

Nu căutăm cearta şi răscoala, căci cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

Păzeşte-ne de nebuni, căci mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.

Nu întoarcem rău pentru bine, căci celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.

Învaţă-ne cum să curmăm cearta, căci începutul unei certe este ca slobozirea unor ape.

Ajută-ne să deosebim pe cel vinovat de cel nevinovat ca nu cumva să iertăm pe vinovat şi să osândim pe cel nevinovat, ci să fim plăcuţi înaintea Ta.

Dă-ne înţelepciune în toate lucrurile, în toate relaţiile, o minte sănătoasă şi prieteni adevăraţi, căci prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.

Nu iubim certurile, căci cine iubeşte certurile iubeşte păcatul şi cine este plin de mândrie, îşi caută pieirea.

Dă-ne o inimă neprefăcută şi o vorbire curată, căci cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.

Binecuvântează familia nostră ca să nu fim o întristare, ci o bucurie unii pentru alţii.

Fie inima noastră o inimă veselă, căci o inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

Căutăm căile dreptăţii, căci cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.

Fă-ne oameni pricepuţi, căci înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

Fereşte-ne de nebunie, căci un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.

Preţuim pe cei neprihăniţi, căci nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

Suntem atenţi la vorbele pe care le rostim, căci cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să trăim în pace şi bucurie!

January 11, 2014 by anatatar

Proverbe 11

Tată ceresc, iubesc dreptatea, căci cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.

Păzeşte pe roaba Ta de mândrie, căci când vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

Caut să rămân în adevăr, căci neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Preţuiesc neprihănirea, căci în ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.

Păzeşte-mă de răutate, căci nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui; nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor: la moartea celui rău, îi piere nădejdea şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită; cel neprihănit este scăpat din strâmtoare şi cel rău îi ia locul.

Pune pe buzele mele cunoştinţa adevărului, căci cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.

Ajută-mă să fiu un om de bine, căci când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Binecuvântez cetatea în care locuiesc, căci cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.

Iubesc pe aproapele meu, căci cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.

Păstrez adevărul în inima mea, căci cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.

Mă rog pentru sfaturi bune, chibzuinţă şi biruinţă, căci când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

Nu mă pun chezaş pentru nimeni, căci cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.

Îmi doresc să fiu o femeie plăcută, căci o femeie plăcută capătă cinste şi cei asupritori capătă bogăţie.

Mă feresc de tulburare, caut mila şi îndurarea, căci omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăşi carnea lui.

Tată ceresc, păzeşte-mă de răutate şi înşelăciune, căci cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată; adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea; cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.

Cred că cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată.

Preţuiesc înţelepciunea şi doresc binele. Mă depărtez de femeia frumoasă şi fără minte care este ca un inel din aur pus în râtul unui porc. Mă rog să fiu eliberată de dorinţe rele şi de mânie.

Iubesc generozitatea, căci unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Tată, ajută-mă să mă depărtez de zgârcenie, căci sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. Nu opresc o binecuvântare, când pot să o dau, ca să nu fiu blestemat de popor, şi doresc pe capul meu să vină binecuvântarea.

Urmăresc binele, ca să câştig bunăvoinţă, căci cine urmăreşte răul este atins de el.

Mă încred în Tine, Doamne, căci cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.

Binecuvântează casa mea şi fereşte-ne de tulburare, căci cine îşi turbură casa va moşteni vânt şi nebunul va fi robul omului înţelept!

Binecuvântează rodul meu, căci rodul celui neprihănit este un pom de viaţă şi cel înţelept câştigă suflete.

Mulţumesc pentru răsplata pe care o ai pentru mine, căci cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să fim înţelepţii care câştigă suflete!

January 10, 2014 by anatatar

Proverbe 10

Tată ceresc, ajută-mă să fiu ca un copil înţelept care este bucuria tatălui, nu ca un copil nebun care este mâhnirea mamei sale.

Cred că toate comorile câştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte, de aceea caut mai întâi şi mai mult neprihănirea şi Împărăţia Ta.

Doamne, Tu nu laşi pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtezi pofta celor răi. Tu mă ajuţi să lucrez cu o mână harnică, căci mâna leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte. Tu mă ajuţi să fiu un om chibzuit, căci cine strânge vara, este un om chibzuit şi cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.

Caut să fiu un om neprihănit, căci pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde silnicie; pomenirea celui neprihănit este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte.

Vreau să am o inimă înţeleaptă, căci cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur.

Mă lupt să umblu fără prihană, căci cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.

Sunt atentă la ochii mei şi la gura mea, căci cine clipeşte din ochi ca să înşele este o pricină de întristare şi cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur; gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde silnicie.

Mă păzesc de ură, căci ura stârneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile.

Mă rog pentru înţelepciune, căci pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte; înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată.

Sunt cu luare aminte la toate posesiunile materiale ca nu cumva să-mi lipesc inima de ele. Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. Eu vreau să-mi întrebuinţez câştigul pentru viaţă, pe când cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat.

Primesc mustrarea, căci cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite.

Tată ceresc păzeşte-mă de ură, de buze mincinoase, de răspândirea bârfelile şi de nebunie.

Îmi cercetez vorbele, căci cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit: limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru; buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n-au judecată.

Doamne, dă-mi binecuvântarea Ta care îmbogăţeşte şi nu lasă să fie urmată de nici un necaz.

Mă feresc de nebunie, căci pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere.

Caut neprihănirea, căci celui rău de ce se teme aceea i se întâmplă, dar celor neprihăniţi li se împlineşte dorinţa; cum trece vârtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii veşnice.

Înving lenea prin hărnicie, căci cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite.

Mă tem de Tine, Doamne, căci frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.

Te aştept, Doamne, căci aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri.

Mă bucur de Calea Domnului, căci ea este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul.

Mă rog să mă ajuţi să fiu neprihănită, căci cel neprihănit nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară; gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită; buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să căutăm neprihănirea şi să vorbim cu înţelepciune!

January 9, 2014 by anatatar

Proverbe 9

Doamne, cred că Înţelepciunea zideşte şi lucrează; mă cheamă să părăsesc prostia; mă îndemnă să umblu pe calea priceperii; mă mustră când las batjocura şi dispreţul să mă cuprindă; mă îndreptă ca să aleg binele şi mă atenţionează ca să nu mă ajungă ocara.

Vreau să fiu înţeleaptă şi să primesc mustrarea, căci Tu ai spus: Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept şi el te va iubi! Dă înţeleptului şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit şi va învăţa şi mai mult!”

Doamne ajută-mă să cresc în înţelepciune! Cred că începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea. Prin înţelepciune mi se vor înmulţi zilele şi mi se vor mări anii vieţii mele. Dacă sunt înţeleaptă, pentru mine sunt înţeleaptă; dacă sunt batjocoritoare, voi suferi.

Tată ceresc, păzeşte-mă de nebunie, căci nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă şi caută să-i înşele. Păzeşte-mă de înşelăciune şi ajută-mă să deosebesc glasul înţelepciunii de glasul nebuniei. Nu mă lăsa fără minte. Nu mă lăsa să cred că: „Apele furate sunt dulci şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

Ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale, unde găsesc ajutor şi protecţie.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să auzim glasul Înţelpciunii şi să respingem glasul nebuniei!

January 3, 2014 by anatatar

Proverbe 3

Tată ceresc, eu sunt copilul Tău. Nu uit învăţăturile Tale şi păstrez în inima mea sfaturile Tale! Căci ele îmi vor lungi zilele şi anii vieţii mele, şi-mi vor aduce multă pace.

Să nu mă părăsească bunătatea şi credincioşia! Eu mi le leg la gât, le scriu pe tăbliţa inimii mele, ca astfel să capăt trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Mă încred în Domnul din toată inima mea şi nu mă bizui pe înţelepciunea mea!

Îl Recunosc în toate căile mele şi El îmi va netezi cărările.

Nu mă socotesc singur înţelept; mă tem de Domnul şi mă abat de la rău, căci aceasta va aduce sănătate trupului meu şi răcorire oaselor mele.

Tată ceresc, ajută-mă să Te cinstesc cu averile mele şi cu cele dintâi roade din tot venitul meu, căci atunci grânarele îmi vor fi pline de belşug şi teascurile vor geme de must.

Nu dispreţuiesc mustrarea Domnului şi nu mă mâhnesc de pedepsele Lui, căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Mă rog şi caut să fiu omul fericit care găseşte înţelepciune şi capătă pricepere, căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile mele nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi.

Doamne, Tu prin înţelepciune ai întemeiat pământul şi prin pricepere ai întărit cerurile; prin ştiinţa Ta s-au deschis Adâncurile şi strecoară norii roua.

Nu depărtez învăţăturile acestea de ochii mei: păstrez înţelepciunea şi chibzuinţa, căci ele vor fi viaţa sufletului meu şi podoaba gâtului meu.

Doamne, ajută-mă să merg cu încredere pe drumul Tău şi piciorul nu mi se va poticni; când mă voi culca, să fiu fără teamă şi când voi dormi, somnul să-mi fie dulce; să nu mă tem nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi. Tu eşti nădejdea mea şi Tu îmi vei păzi piciorul de cădere.

Tată ceresc, ajută-mă să nu opresc o binefacere celui ce are nevoie de ea, când pot s-o fac; să nu zic aproapelui meu: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când am de unde să dau.

Ajută-mă să nu gândesc rău împotriva aproapelui meu, când locuieşte liniştit lângă mine; să nu mă cert fără pricină cu cineva, când nu mi-a făcut nici un rău; să nu pizmui pe omul asupritor şi să nu aleg nici una din căile lui.

Doamne, Tu urăşti pe oamenii stricaţi, dar eşti prieten cu cei fără prihană. Păzeşte-mă de stricăciune şi blestem, de casa celui rău şi de cei batjocoritori, de nebunie şi ruşine.

Binecuvintează, dar, locuinţa mea şi a celor neprihăniţi!

Ajută-ne să rămânem smeriţi, căci celor smeriţi Tu le dai har.

Ajută-ne să fim înţelepţi, căci înţelepţii vor moşteni slava.

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

Să câştigăm înţelepciunea cu orice preţ!

January 2, 2014 by anatatar

Proverbe 2

Tată ceresc, primesc cuvintele Tale, păstrez cu mine învăţăturile Tale, iau aminte la înţelepciune şi îmi plec inima la pricepere. Cer înţelepciune şi mă rog pentru pricepere. O caut ca argintul şi umblu după ea ca după o comoară, ca să înţeleg frica de Domnul şi să găsesc cunoştinţa lui Dumnezeu.

Doamne, Tu dai înţelepciune; din gura Ta iese cunoştinţă şi pricepere. Tu dai izbândă celor fără prihană, dai un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Tu ocroteşti cărările neprihănirii şi păzeşti calea credincioşilor Tăi.

Ajută-mă să înţeleg dreptatea, judecata, nepărtinirea şi toate căile care duc la bine.

Fă dar, ca înţelepciunea Ta să vină în inima mea, cunoştinţa Ta să fie desfătarea sufletului meu, chibzuinţa să vegheze asupra mea, priceperea să mă păzească ca să mă scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate; de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite.

Scapă-mă Doamne, de pofta rea, de persoana care întrebuinţează vorbe ademenitoare, care este necredincioasă legământului căsătoriei şi uită legământul Dumnezeului ei; căci casa ei pogoară la moarte şi drumul ei duce la cei morţi şi nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

Tată ceresc, ajută-mă să umblu pe calea oamenilor de bine şi să ţin cărările celor neprihăniţi! Caut neprihănirea, căci oamenii fără prihană vor locui ţara şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. Păzeşte-mă de răutate şi necredincioşie şi ajută-mă să păstrez legământul cu Tine până la capătul vieţii mele.

Doamne, învaţă-ne care sunt beneficiile înţelepciunii!

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

ca să ne ajuţi să umblăm pe calea oamenilor de bine!

September 17, 2013 by anatatar

Ziceai în inima ta

Isaia 47

Isaia 47:10b

„Ziceai în inima ta: „Eu şi numai eu”.”

Ce zici tu în inima ta?

Ai zis vreodată: ,,Eu şi numai eu!”?

Dumnezeu a folosit Babilonul ca să pedepsească Israelul, dar Babilonul a mers prea departe. A ajuns să se mândrească, a ajuns să zică: „Eu şi numai eu”. A uitat că Dumnezeu conduce istoria, nu Babilonul (chiar dacă era puterea cea mare pe pământ). Conştienţa puterii l-a înşelat. O catastrofă nevăzută va veni peste Babilon. Astrologii, vrăjitorii, descântătorii nu ştiu ce va fi în viitor. Încrederea în ei nu ajută.

Conţinutul credinţei este important!

Ceea ce credem are consecinţe asupra noastră. Suntem liberi să credem ce vrem, dar nu suntem liberi să alegem sau să schimbăm consecinţele credinţei, necredinţei sau consecinţele deciziilor noastre. Consecinţa necredinţei este judecata. Consecinţa trăirii după bunul meu plac este lipsa binecuvântărilor şi multe alte pierderi.

Care este atitudinea ta? Credinţa? Crezi că poţi să continui la nesfârşit cu necredinţa?

Care lucruri crezi că nu se vor schimba niciodată? Care lucruri crezi că nu ţi le poate lua nimeni?

Cui îi spui: „Eu şi numai eu!”? Cui spui: „Nimeni nu-i ca mine!”? Cui spui: ,,Ce zic eu, se va face!”?

Autoritatea se câştigă, nu se impune.

Pentru care lucruri te încrezi în puterea şi înţelepciunea ta? Ce vei face ca toată încrederea să o pui numai în Dumnezeu? Trebuie să-ţi schimbi atitudinea faţă de Dumnezeu?

Babilonienii au fost mândri de cuceririle lor, nerecunoscând că victoria aparţine lui Dumnezeu. Recunoşti tu ajutorul lui Dumnezeu în succesele tale?

Babilonienii nu au luat în considerare consecinţele purtării lor rele faţă de alţii.

Crezi că purtarea ta rea faţă de alţii are consecinţe?

Babilonul a folosit expresii care sunt adevărate numai pentru Dumnezeu: eu şi numai eu, nimeni nu mă vede. Foloseşti des în vorbirea ta pronumele „eu”? Crezi că totul se învârte în jurul tău? Cât de importantă este persoana ta şi cât de mult reflectă purtarea ta faptul că tu Îl reprezinţi pe Dumnezeul tău? Ce spune purtarea ta despre Dumnezeul tău?

Caut eu gloria lui Dumnezeu? Caut să strălucească lumina Lui prin mine?

Doamne, vreau ca să am credinţă în Tine, căci Tu îmi dai victorie şi eu Îţi dau glorie!

Doamne, păzeşte inima mea de mândrie!

September 16, 2013 by anatatar

Cu cine Mă veţi pune alături?

Isaia 46

Isaia 46:5a

„Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi?”

În mod repetat, Isaia avertizează poporul despre nebunia idolatriei în comparaţie cu puterea şi înţelepciunea unicului Dumnezeu, Creatorul. Idolii duc la corupţie şi distrugere. Dumnezeu rămâne credincios, plin de bunătate şi îndurare.

În ciuda încăpăţânării poporului Israel, Dumnezeu rămâne neclintit în promisiunea Lui în ceea ce priveşte restaurarea poporului. Oare de ce nu renunţă Dumnezeu la poporul Israel?

Oare de ce nu renunţă Domnul la mine?

De ce continuă să lucreze în viaţa mea cu o răbdare pe care eu nu o înţeleg?

Ce mare diferenţă între relaţia zeilor cu popoarele lor şi relaţia lui Dumnezeu cu poporul Lui!

Doamne, cred că Tu eşti Dumnezeu şi nu este altul (46:9); cred că ceea ce ai vestit vei duce la împlinire (46:10). Hotărârile Tale rămân în picioare şi voia Ta se face.

Tu ai chemat de la răsărit o pasăre de pradă (Cir), ca să împlinească planurile Tale, pentru că ai toată puterea să plănuieşti şi să împlineşti. Tu ai pedepsit idolatria.

Te-ai gândit tu dacă este idolatrie în viaţa ta sau dacă tu te închini la idoli?

Iată ce scrie Pavel în Coloseni 3:5 „De aceea omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia care este o inchinare la idoli”. Te-ai gândit vreodată că lăcomia este închinare la idoli? Cum te rogi ca acest păcat să nu-ţi fure inima?

Doamne, mulţumesc că Te apropii de mine cu neprihănirea Ta. Tu nu zăboveşti ca să-mi descoperi mântuirea Ta. Ce mare bucurie şi speranţă pentru mine şi pentru cei ce cred! Mulţumesc că mă ierţi când am o inimă împietrită şi mă chemi din nou la Tine. Zideşte în mine o inimă curată Dumnezeul meu şi pune în mine un duh nou şi statornic. Pune-mi piciorul pe stâncă şi întăreşte-mi paşii. Fie slava Ta, prezenţa Ta, peste mine.

Mulţumesc că Tu mă porţi şi vrei să mă susţii prin Cuvântul Tău, prin rugăciuni, prin comunitatea celor credincioşi pe care i-ai pus în jurul meu şi mă înveţi să renunţ la lăcomie şi la voia mea ca voia Ta să se facă în viaţa mea.

Doamne, mă bucur că Tu, Cel care nu poate fi asemănat cu nimeni, eşti Domnul şi Mântuitorul meu. Tu mă vei ajuta să Te urmez în fiecare zi.

Doamne, păzeşte inima mea de idoli!