Forever better than money and fame is to have God’s joy and peace every day !!!

NOU ! Puteți acum găsi și varianta tipărită a acestor cărți:

Înalta chemare a femeii

Tată pentru totdeauna

Eu vin curând

Deschide-mi ochii

Schimbă-mi inima

Inimi lângă inimi

Biruiește

LA:

Biserica Creștină Baptistă Nr. 3 “Iris”
Str. Sobarilor Nr. 11-15
Cluj-Napoca

bisericairis@gmail.com
(0264) 432 506

La Librăria Isaharus,

https://www.isaharus.ro/index.php?route=product/search&search=ana%20tatar%20andras

Pentru comenzi în USA and Canada, vă rog să scrieți pe adresa: anatatar@yahoo.com

Pentru varianta electronică,

Click aici:

CĂRȚI CREȘTINE

Contează Credința

,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11:1

Ce frumoasă definiție a credinței ne dă Biblia! Evrei 11: 3 ne spune că ,,Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” Ceea ce cred este important pentru că doar credința îmi dă pace în inimă și Dătătorul credinței și al păcii este Dumnezeu Însuși. Romani 5:1-2: ,,Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Credința este un lucru important în viața mea, deoarece fără credință, viața mea nu are sens. Credința este darul lui Dumnezeu care vine prin auzirea Cuvântului Lui și mă ajută la înțelegerea vieții, îmi dă un scop divin, mă ajută să văd ceea ce ochii nu văd, îmi dă tărie prin greutățile vieții, îmi dă putere să parcurg mai ușor prin circumstanțele grele ale vieții. Vreau să stau lângă oameni ai credinței care mă ajută să am o perspectivă clară asupra vieții. Pavel este un om al credinței și el spune în Romani 1:16-17:  ,,Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Părintele Avraam este considerat părintele tuturor celor ce cred. În Romani 4:3-25 citim: ,,Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fără de legi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, cu toate că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta; şi ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;  pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, dupăcum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Este important să știu cine este Hristos. Credința mea se bazează pe adevărul care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Să facem ceea ce iubim

Este important să facem ceea ce iubim, pentru că cel mai distrugător stres este cel cauzat de o muncă pe care nu o iubim. Frustrarea contribuie la acest stres, căci facem lucrul pe care îl credem neimportant, care nu ne îmbogățește nici pe noi și nici pe alții și, acest lucru demoralizează.

Lucrul trebuie să fie în acord cu valorile dorite. De asemenea, lucrul care ne ține în domeniile în care nu ne descurcăm, în slăbiciunile noastre (munca pământului și creșterea animalelor – pentru mine) ne ia bucuria de viață și dăunează sănătății. Nimeni nu poate face acest lucru pe timp îndelungat și să câștige.

Când lucrăm în domeniile tari, cele iubite, pentru care ne-am pregătit și suntem fericiți să le facem, primim energie. Este important cum vedem căderile noastre în toate domeniile vieții. Greșelile care ne amenință ne arată punctele slabe, pe când greșelile care ne provoacă la acțiune arată punctele tari.

Găsește metoda pentru tine ca să ai grijă de trupul tău. Dacă ești prea înceată, poți deveni leneșă. Dacă alergi mai tare decât poate trupul tău, poți să te arzi. Echilibru este esențial. Acceptă valoarea pe care o are trupul tău în orice perioadă a vieții.

Ai grijă de sănătatea ta!

Mângâietorul

Mângâietorul

Ioan 14:26  Dar Mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Ioan 15:26  Când va veni Mângîietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

Ioan 16:13  Când va veni Mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

2 Corinteni 1:3-7

3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângîieri,

4  care ne mângîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mângîierea cu care noi înşine Suntem mângîiaţi de Dumnezeu, să putem mângîia pe cei ce se află în vreun necaz!

5  Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângîiere.

6  Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângîierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângîiaţi, suntem pentru mângîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.

7  Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângîiere.

Credință sau necredință?

Necredința pune bariere între noi și Dumnezeu, pe când credința Îl pune pe Dumnezeu între noi și greutățile vieții. Alege să îți dezvolți credința prin rugăciune și Cuvânt. Credința înseamnă să credem ce nu vedem și să așteptăm răsplata: să vedem ce credem. Credința vede ce e nevăzut de necredință. Nimeni nu îmi poate lua credința din inimă.  Proverbe 3:5-6 ne spune: ,,Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta. Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.”

Doamne, Îți mulțumesc pentru credința pe care Tu mi-ai dăruit-o și Te rog să mă ajuți în fiecare zi să trăiesc prin credință.

Contează Relațiile

  1. Contează Relațiile

1 Ioan 4:7: ,,Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.”

Relațiile bune ne aduc împlinire în viață. Cele mai frumoase amintiri sunt amintiri cu privire la relații în care oamenii au însemnat ceva minunat pentru noi. Viața este frumoasă când investim în relații sănătoase. Ne bucurăm mai mult dacă iubim oamenii. Cum ai descrie oamenii din jurul tău care se bucură de viață? Mulți nu se bucură de viață pentru că sunt într-o alergare continuă după altceva. Cine iubește oamenii își găsește prieteni ori pe unde merge. Mergem mai bine în viață dacă suntem iubiți de alții. Deși talentele aduc succes, totuși, avem nevoie de mai mult decât talent și succes. Să înțelegem ce vor oamenii și să dăruim ce putem, ca să fericim pe alții. Nu câștigăm când credem că merităm. Alții trebuie să creadă de asemenea. Când toți sunt la fel, cel ce câștigă e cel plăcut și chiar dacă nu toți sunt la fel, tot cel plăcut câștigă. Cel ce iubește în relații este cel mai plăcut.

Fragment din Cartea Ce contează în viață?, by Ana Tatar Andras