Purtător de povară sau împovărător ?

Galateni 6:2:  ,,Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.”

Domnul Isus ne spune de multe ori să avem grijă unii de alții ca să fim o binecuvântare și nicidecum o povară pentru cei din jur. Oare ce înseamnă să port sarcina altuia? Eu cred că înseamnă să ajut pe cineva când este la greu, să ajut la povoara altuia ca să-i fie viața mai ușoară.

Port povara mea sau a altora sau pun povara pe alții ? Avem nevoie de Dumnezeu ca să purtăm povara noastră sau a altuia. El a pregătit resurse pentru noi ca să avem biruință prin greutățile și poverile vieții: Prieteni, Promisiuni și Putere.

Prietenii mă pot ajuta să mă vindec sufletește, să înaintez în bine sau să mă retrag de la rău, să am credință, înțelepciune, pricepere, curaj, realism, conștiința curată, inima predată. Am nevoie de prieteni și mă rog Domnului să am prieteni adevărați, deoarece prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate. Proverbe 17:17: ,,Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.”

Promisiunile lui Dumnezeu în încercările vieții îmi dau pace (cu Domnul, cu mine însămi și cu alții), belșug, protecție, binecuvântare, unitate cu El și credincioșii Lui, resurse. Matei 28:20b: ,,Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” Promisiunea cea mai minunată este prezența Domnului. Dulcea Lui prezență este înviorare și bucurie. Părtășia cu El în rugăciune și Cuvânt mă împuternicește și mă ajută să cunosc promisiunile Lui. Este alegerea noastră să stăm în prezența Lui și să experimentăm puterea și protecția Lui.

Puterea Duhului Sfânt ni se dă uneori tocmai ca să purtăm poveri. Suntem absolut dependenți de puterea Duhului Sfânt pentru ca ceea ce facem să fie diferit de ceea ce se poate face în firea pământească. Ceea ce se face prin Duhul Sfânt rămâne și rodește, dar ceea ce se face prin firea pământească nu zidește și se pierde.

Purtător de povară sau împovărător ? Ce sunt eu ?

Doamne, Îți mulțumesc pentru toți cei care au prins la poverile mele. Te rog ajută-mă să rămân și să sfârșesc în Duhul Sfânt, bucurându-mă de prietenii, de promisiunile Tale și de puterea Ta. Vreau să fiu o binecuvântare pentru alții ajutând la povară prin resursele pe care Tu le-ai pregătit deja. 

Iată două lucruri pe care le fac eu în relațiile toxice:

De ce lasă Dumnezeu oameni toxici/fățarnici în viața ta și cum Dumnezeu folosește greul spre binele tău și al altora?

Este foarte ușor să fim înconjurați de oameni toxici. Poate ești într-o situație grea, dar să știi că Dumnezeu vrea eliberarea ta. Diavolul vrea să fii sclava altora.

Uneori, va trebui să slujim sub autoritatea unor oameni toxici. Iosif a fost supus în Egipt, David i-a fost supus lui Saul, Iacov i-a fost supus lui Laban, poporul Israel a fost rob in Egipt.

Dar vine și izbăvirea, nu uita. Dumnezeu nu este supărat pe tine și nu te pedepsește, ci te întărește prin încercările vieții.

Doamne, ce vrei să mă înveți acum? Ce vrei să schimbi în mine?

1. Dumnezeu îți întărește identitatea ta în Hristos. Vina, rușinea și manipularea sunt folosite de cei toxici ca să te debalanseze. Îți este de ajuns aprecierea Domnului sau cauți din greu aprobarea altora? Uneori respingerea altora ne învață să nu căutăm aprobarea lor așa de mult, ca atunci când vânturile suflă cu putere să fim ca un pom sădit lângă un izvor de apă care și-a întins rădăcinile adânc și are stabilitate.
2. Dumnezeu îți întărește credința. În relații grele totul pare contradictoriu și ești nevoită să crezi Cuvântul și nicidecum circumstanțele. Iacov a întâlnit pe Laban și a fost nevoit să slujească 20 de ani unui om toxic. Crezi promisiunile Lui când ți-e greu? Nu uita că destinul tău este scris de Dumnezeu nu de om. Uită-te la Dumnezeu, rămâi în credința care poate muta munții din viața ta. Perseverența te va ajuta.
3. Dumnezeu vrea ca El să fie Tatăl tău ceresc care îți poartă povara. Părinții, conducătorii pot fi toxici, dar sunt oameni limitați. Să ne ținem ochii la Tatăl Ceresc care ne va ajuta să vedem, să avem viziune, perspectivă.
4. Dumnezeu vrea să ne vindece răni mai adânci. Cu cât mai adâncă este rana, cu atât mai puternică este vindecarea. Toxicitatea altora va scoate la suprafață adevărul din adâncurile noastre tocmai ca să ni se descopere vindecarea de care avem nevoie. Unele răni sunt tare vechi (primii 5 ani din viață), dar aduse la suprafață pot fi vindecate. Când vedem rănile noastre să căutăm Vindecătorul. Vine vremea să fii în jurul oamenilor sănătoși.
5. Dumnezeu vrea să creștem. Unii oameni care sunt talentați sunt toxici. Lângă ei creștem și ne dezvoltăm sub presiune chiar. Învățăm unii de la alții, chiar și de la cei toxici. Iosif a învățat în casa lui Potifar cum să conducă o casă, cum să rămână în curăție chiar sub presiunea unei femei seducătoare la rău. În închisoare, Iosif a învățat dezvotând noi calități pe care le-a folosit mai târziu ca să salveze multe vieți.

Oare ce vrea Dumnezeu să înveți, să dezvolți?

Poezia Cercetare de Valentin Popovici

Daca nu mai simti o foame-n fiecare dimineata
Dupa mana din Scriptura si puterea ei de viata,
Daca nu mai ai dorinta sa-L slavesti pe Dumnezeu,
Poate ca te-a prins o boala ,un microb de la cel rau.

Daca nu mai ai in tine o dorinta infocata
Dupa Tara vesniciei,dupa slava-i minunata;
Poate ai uitat de harul mangaierilor ceresti,
Si din inima lui Isus poate prea departe esti.

Daca nu mai ai o sete sa auzi mereu Cuvantul,
Sa-ti aduca-nviorarea,cum adie seara vantul;
Poate nu mai esti cu Domnul,poate alte voci iti plac,
Si atunci in Sfanta Carte toate paginile tac.

Daca nimeni nu te-alunga in batjocura afara,
Si cu o privire lunga nimeni nu te mai masoara
Poate n-ai dat marturia despre Domnul nimanui;
Si atunci mai esti pe cale?Mai traiesti in harul Lui?

Daca nu mai ai in tine clocotind mereu dorinta,
Dupa focul de sfintire,ca sa-ti pui pe-altar fiinta,
Daca nu te mai scarbeste murdaria de pacat;
Poate deja prea departe de Hristos te-ai departat.

Duhule Preasfant,ai mila,si mai da-ne-o cercetare,
In oglinda Ta curata sa se vada fiecare;
Sa ne pocaim cu totii,sa fim oastea lui Hristos,
Pregatindu-ne de-acuma pentru veacul luminos!

Geneza 4:25-5:18

Geneza 5:5: ,,Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.”

Viața fiecărui om se sfârșește la timpul hotărât de Creatorul tuturor. Urmaşii lui Set au trăit mulţi ani, de la 365 (Enoh) până la 969 (Metusala). Înainte de potop, oamenii au trăit o viaţă mai lungă. Scrierile babiloniene ne spun că împăraţii au domnit mii de ani. Această exagerare îşi are sursa în cunoaşterea faptului că la început, oamenii au trăit foarte mulţi ani. La începutul lumii, chiar dacă Adam şi Eva au fost alungaţi din Eden, totuşi, efectele condiţiei umane perfecte nu au dispărut imediat. După mult timp, efectele păcatului, bolile şi civilizaţiile păcătoase au deteriorat mintea şi trupul omului. Nu știu dacă după potop au avut loc schimbări climatice, dar știu că după potop, Dumnezeu a limitat vârsta omului (până la 120 de ani). Profetul Isaia vorbeşte despre perioada viitoare în care Domnul Isus va împărăţi şi noi, credincioşii, vom trăi mult sub domnia Lui (Isaia 65:20-22).

Dumnezeu nu a fost preocupat să ne dea date cu privire la toată creaţia şi la toate evenimentele, ci a fost preocupat ca noi să-L cunoaştem pe El, adevăratul Dumnezeu, Tatăl credincioșilor şi Creatorul tuturor. În genealogiile prezentate, vedem moartea care ne întristează, dar şi naşterea care aduce bucurie. Oamenii credincioşi mor şi ei, dar nu înainte de a lăsa exemplul lor de credinţă pentru urmaşi, ca ei să păstreze credinţa vie şi curată în întunericul şi în civilizaţiile în care răul se înmulţeşte fără limite. Trei oameni ai credinţei sunt prezentaţi în genealogia lui Set. În Evrei 11:13 ni se spune că ei au murit plini de credinţă, au mărturisit credinţa prin felul lor de trai curat şi în temere de Dumnezeu. Credinţa lor vie este un model pentru noi.

Tată ceresc, toate zilele vieţii mele sunt cunoscute de Tine. Chiar dacă îmbătrânesc şi mă ofilesc, cu Tine rămân tânără în sufletul meu. Tu eşti Creatorul meu şi sunt mereu uimită de toate lucrurile pe care le-ai creat şi pe care încă le creezi pentru mine. Cât mai trăiesc, aş dori să-mi păstrez credinţa vie şi să-mi sfârşesc cu bucurie alergarea mea de aici, de pe pământ. Doamne, condu-mă Tu în viitorul minunat pe care l-ai pregătit pentru mine. Îți mulţumesc pentru el! Tu ai pregătit lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit (1 Corinteni 2:9). Ajută-mă să veghez în rugăciune şi să Te ascult, ca să nu mă îngrijorez pentru viitor, căci Tu eşti deja acolo. Mă smeresc sub mâna Ta cea tare, cred că vei avea grijă de mine. Ajută-mă să nu renunţ când îmi este greu. Vreau să mă bazez pe promisiunile Tale. Dă-mi putere prin orice voi trece să Îţi rămân credincioasă Ţie! Îți mulţumesc pentru că mă pregăteşti pentru viitor. Viitorul meu este în mâna Ta. Într-o zi, Te voi vedea. Când va suna trâmbiţa, mă voi bucura şi voi zice: M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum, mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui (2 Timotei 4:7-8). Până atunci, Te rog să mă umpli de toată bucuria şi de pacea pe care o dă credinţa, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt să fiu tare în nădejde (Romani 15:13). Dragă Tată ceresc, mă rog pentru sfârşitul vieţii mele pe pământ aşa cum s-a rugat şi scumpa mea măicuţă: Doamne, vreau să mă culc seara în linişte şi pace şi să mă trezesc dimineaţa, zâmbind în prezenţa Ta, în Împărăţia Ta. Păzeşte mintea mea şi sănătatea în trup până în ultima clipă şi du-mă acasă cu bine, la vremea hotărâtă de Tine. Aştept să Te întâlnesc. Mă bucur că voi fi cu Tine în Împărăţia Ta.

Doamne, Îți mulţumesc pentru că mă binecuvântezi în toate zilele vieţii mele!