27 de pericole care amenință Biserica

bis 9

  1. Botez, fără naștere din nou…
  2. Nunți, fără haine albe…
  3. Credință, fără fapte…
  4. Biserici pline, dar vase goale…
  5. Pocăință, fără cruce…
  6. Luptă, fără armură…
  7. Daruri, fără roade…
  8. Cuvânt, fără Evanghelie…
  9. Slujire, fără lacrimi…
  10. Alergare, fără premiu!!!

11. Bani ,fără transparenţă…
12. Misionari,fără chemare
13. Religie, fără schimbare,
14. Evlavie,fără putere
15 Vizite, fără compasiune
16 Adevăr fără dragoste
17 Activism fără chibzuinţă
18 Consiliere fără confidenţialitate,
19 Charismă, fără caracter
20 Conducere,fără exemplu personal
21 Informaţii, fără transformare
22 Viziune fără revelaţie
23 Strategii fără rezultate
24 Programe fără convertiţi
25 Inchinare, fără reverenţă
26 Galagie fără intimitate
27 Sare,fără gust…si restu’

http://nazireat4him.blogspot.com/2015/06/update-27-de-pericole-care-ameninta.html

Când Duhul Sfânt

1Faptele Apostolilor 1:8  

,,Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Creşterea bisericii se datorează lui Cristos cel înviat, care trăieşte veşnic.

Domnul Isus dă Duhul Sfânt credincioşilor ca să îi împuternicească pentru lucrare şi trăire a adevărului.

Domnul lucrează prin oameni care se predau în totalitate Duhului Sfânt.

De ce este important să studiem Biblia?

Cum ne putem ajuta unii pe alţii ca să fim buni cercetători ai Bibliei?

Urmărim în cartea Faptele Apostolilor cum conducătorii bisericii au format biserica şi au mărturisit Evanghelia. Autorul acestei cărţi este Dumnezeu, dar a folosit un scriitor, pe Luca. Această carte este fundamentală pentru înţelegerea formării bisericii. Luca a fost un grec care L-a urmat pe Domnul Isus de aproape. Petru a fost pescar, un conducător cu o personalitate puternică. A fost schimbat de Domnul într-un martor al Evangheliei. Pavel a fost cetăţean roman. Misiunea lui a fost să persecute pe creştini, dar când s-a întâlnit cu Domnul Isus pe drumul Damascului, a fost transformat în misionar al neamurilor. Petru şi Pavel au primit responsabilitatea de a duce Vestea cea Bună, Evanghelia, învăţând şi pregătind conducători, încurajând şi scriind Cuvântul care ne prezintă adevărul. Vedem suveranitatea lui Dumnezeu în această carte, chiar dacă uneori se pare că mesajul Domnului este atacat. Vedem credincioşia lui Dumnezeu care intervine şi apără pe cei aleşi. Creştinismul începe în Ierusalim (1-7). Se împrăştie în Iudea şi Samaria (8-12) apoi la neamuri (13-28). Primii treizeci de ani după înălţarea Domnului sunt prezentaţi în această carte şi deasemenea este prezentată lucrarea Duhului Sfânt.

Ce ştii despre începutul bisericii?

Unde cauţi informaţii despre începutul bisericii?

 

Fie inima ta cunoscătoare a valorilor bisericii Domnului!

 

Dumnezeu intervine şi salvează Biserica

1Faptele Apostolilor 1:8  ,,Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Se repetă un tipar în această carte:

-Conducătorii se ridică şi predică adevărul.

-Ascultătorii cred şi se adaugă la numărul bisericii.

-Opoziţia se ridică şi începe persecuţia.

-Dumnezeu intervine şi salvează biserica.

Vedem credincioşia lui Dumnezeu. El este alături de poporul Lui, niciodată nu îl părăseşte. El învaţă pe popor despre Duhul Sfânt, despre persoana şi lucrarea Lui, cine este şi ce face.

Puterea Duhului Sfânt este esenţială pentru credincios.

Cum să avem puterea Duhului Sfânt?

Cum să fim roditori?

Cum să fim plini de pasiune şi entuziasm pentru Cristos?

Mesajul lui Dumnezeu în cartea Faptele Apostolilor priveşte dezvoltarea şi încurajarea tuturor credincioşilor.

Eşti blocată într-o anume situaţie?

Vrei să te dezvolţi mai mult şi nu ştii cum?

Eşti gata pentru o nouă aventură prin această carte?

Vrei să vezi unde poţi ajunge alături de personajele din carte?

Eşti gata să Îl laşi pe Dumnezeu să te împuternicească pentru o lucrare?

Vrei să ştii cum poţi trăi astăzi adevărurile din cartea Faptele Apostolilor?

 Fie inima ta plină de pasiune pentru mesajul Domnului!

8 lucruri dupa care tanjesc in biserica – A.W.Tozer

aMi-este teamă de noul val de religie care a venit. A început în Statele Unite şi acum se răspândeşte. Este un fel de ezoterism al sufletului şi al minţii însoţit de fenomene ciudate. Mi-e teamă de orice nu necesită curăţie de inimă şi neprihănire a conduitei în viaţa din partea individului.
Tânjesc de asemenea ca, prin îndurările blânde ale lui Cristos, să existe printre noi urmatoarele lucruri:
1. O simplitate frumoasă. Întotdeauna sunt precaut faţă de artificialitate şi complexitatea religiei. Aş vrea să văd simplitate. Domnul nostru Isus a fost unul dintre cei mai simpli oameni care a trait vreodată. Pur şi simplu, nu-L puteai implica în nimic formal. El a spus ce avea de spus la fel de frumos şi de natural precum cântă o pasăre dimineaţa în copac. Aceasta este ceea ce aş vrea să văd restaurat în biserici. Opusul acesteia este artificialitatea si complexitatea.

2. O dragoste creştinească radiantă. Îmi doresc să văd o restaurare a dragostei creştineşti care să radieze în aşa fel încât să fie imposibil să găseşti pe cineva care să vorbească cu asprime sau fără milă despre cineva sau cuiva. Aceasta necesită multa chibzuinţa şi multa rugaciune necontenită. Diavolul ar intra în convulsii. Ar fi atât de supărat şi aşa de dezamagit că ar sta îmbufnat ani în şir în iadul creat chiar de el. În această ultimă perioadă de moarte a dispensaţiunii
creştine ar trebui să existe un grup de creştini care să aibă dragoste radiantă, nişte oameni atât de iubitori încât să nu-i poţi face să vorbească nedrept şi fără milă.

3. Un sentiment de reverenţa plină de umilinţă. Sunt dezamăgit de faptul că venim la biserică fără sentimentul prezenţei lui Dumnezeu şi fără sentimentul reverenţei pline de umilinţa. Există religii false, secte religioase stranii şi secte ale creştinismului care cred că Îl ţin pe Dumnezeu într-o cutie şi atunci când se apropie de cutia aceea, simt o reverenţă plină de teamă şi de uimire. Binenţeles că tu şi eu vrem să fim izbaviţi de un asemenea păgânism sau de o asemenea sectă falsă. Dar am vrea de asemenea să vedem un grup de oameni care să fie ferm convins că Dumnezeu este cu ei – nu într-o cutie sau într-un biscuit, ci în mijlocul lor – să ştie că Isus Cristos este cu adevarat printre ei şi să aibă sentimentul reverenţei pline de umilintă atunci când se aduna împreună!.

4. O adiere a informalitaţii pline de bucurie. Marele predicator englez care a fost păstor timp de mulţi ani la capela Westminster din Londra – G. Chambal Morgan – şi-a lăsat biserica şi s-a dus în Ţara Galilor unde trezirea era în desfaşurare sub Evan Roberts la începutul secolului. A stat în acea ţară o vreme şi a absorbit slava ce ieşea de acolo. Am citit predica care a tinut-o congregatiei lui dupa aceea; a fost cea mai mustrătoare predică pe care a ţinut-o el vreodată.
Le-a spus:,,Cântările voastre sunt lipsite de bucurie, comportarea şi vorbirea sunt lipsite de bucurie şi nu aveţi acel avânt şi acea bucurie pe care am văzut-o în Ţara Galilor.”I-a sfătuit că au nevoie să ajungă într-un punct în care să-I cuprindă acea adiere a informalitaţii pline de bucurie.

5. Un loc în care fiecare să-i socotească pe ceilalţi mai buni decât pe ei însişi.
Ca urmare a acestui lucru, toţi ar trebui să dorească să slujească şi nimeni să nu caute să obţina o poziţie anume. Nimic nu e mai dureros de amuzant ca ambiţia în biserica lui Cristos. E ca şi cum un om, care ajunge într-o barcă de salvare datorită faptului că a fost salvat de la moarte în adâncurile oceanului, începe să se ambiţioneze pentru a deveni căpitanul micii bărcii în drumul acesteia de a-i salva pe cei ce sunt în ea. E ca şi cum un om ar vrea să pătrundă într-o zonă distrusă, lovită de cutremur în care oamenii mor, iar el se luptă pentru o poziţie înaltă acolo.

6. O sinceritate de copil. Iubesc copii datorită sinceritaţii lor incredibil de frumoase. Se uită la tine şi iţi spun cele mai simple lucruri posibile. Dacă ar fi puţin mai mari, ar roşii până în vârful urechilor, însă ei sunt absolute de neprefăcuţi. Îmi place să vorbesc cu ei, îmi place să vină la mine şi să stăm de vorbă, pentru ca înainte să plece întotdeauna îmi spun anumite lucruri. Dacă nu vrei să se afle ceva, nu spune celor micuţi, deoarece ei spun absolut orice. Nu au nimic de ascuns. Cred că, cu limitele cuvenite vârstei noastre adulte, ar trebui ca, din punct de vedere spiritual, să fim atât de neprefăcuţi încât să nu fie loc pentru duplicitate sau pentru nesinceritate.

7. O prezenţa a lui Cristos care să fie un miros placut de smirnă şi aloe. Când te obişnuieşti cu mirosul hainei Lui, nu mai vrei nimic mai puţin. Dacă nu ai mirosit niciodată smirnă sau aloea din plantele de fildeş putem să ne continuăm viaţa şi să nu tânjim după aşa ceva. Dar o singură adiere frumoasă a miresmei hainei Lui şi nu vom mai fi vreodata multumiţi cu ceva mai puţin!

8. Răspunsuri la rugăciuni. Minunile n-ar trebui să fie rar întâlnite. Nu sunt un predicator al miracolelor. Am fost în biserici în care se anunţau întâlniri în care urma să se înfăptuiască miracole. Dacă arunci o privire într-un ziar de sâmbătă, vei vedea din când în când pe cineva care ajunge în oraşul tău şi face următorul anunţ:,,Veniţi să vedeţi minuni\”.De acest fel de minuni nu-mi pasă.
Nu poţi să obţii un miracol aşa cum obţii o reacţie chimica. Nu poţi să obţii un miracol, aşa cum obţii cine ştie ce act de magie făcut de un magician pe scenă. Dumnezeu nu se vinde în mâinile magicienilor religioşi. Eu nu cred în acest fel de miracole. Cred în miracolele pe care Dumnezeu le dă oamenilor Lui care traiesc atât de aproape de El, încât răspunsurile la rugăciuni sunt obişnuite, iar minunile nu le sunt nefamiliale.
Johm Wesley nu şi-a permis niciodată să predice despre minuni, dar minuni care au urmat lucrarea lui John Wesley au fost de necrezut.Odată, trebuia să-şi împlinească o obligaţie, dar calul a început deodată să şchiopăteze şi nu a mai putut merge. Wesley s-a dat jos, a îngenunchiat lângă cal şi s-a rugat pentru vindecarea lui.A poi s-a urcat din nou şi a început să călăorească înspre locul în care trebuia să ajungă, fără ca animalul să mai şchiopăteze. Wesley nu a făcut reclamă acestei minuni şi nu a spus:\”O să ridicăm un cort mare şi o să facem miracolul cunoscut.” Dumnezeu pur şi simplu făcea aceste minuni pentru el.

Deşi Charles Spurgeon nu a predicat vindecarea, totuşi, în Londra s-au vindecat mai mulţi oameni ca răspuns la rugăciunile sale, decât a vindecat vreodată un doctor acolo. Despre acest fel de minuni vorbesc.

Asa ar trebui sa fie Biserica…

Făţărnicia

flori albe de cires*

Isaia 58

Isaia 58:2a „În toate zilele mă întreabă şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.”

*

Sunt mulţi oameni care urmăresc şi astăzi purtarea credincioşilor. Oamenii vor să ştie dacă cei ce pretind că sunt urmaşii lui Hristos, demonstrează acest lucru prin integritatea personală şi responsabilitatea socială. Lumea este plină de sărăcie, nedreptate şi apăsare. Biserica de-a lungul veacurilor a fost ajutor pentru săraci, văduve şi orfani, apăsaţi şi nedreptăţiţi. Astăzi, mai mult ca întotdeauna, oamenii se întreabă dacă creştinii vor răspunde nevoilor din jurul lor.

Crezi că eşti responsabilă faţă de nevoile celor nedreptăţiţi şi apăsaţi?

Care este devoţiunea acceptată de Dumnezeu?

Poporul Israel a preferat aparenţa exterioară religioasă în locul celei cerute de Domnul (o relaţie care produce fapte de dreptate şi judecată). Se pune aici în contrast adevărata religie a inimii cu cea a aparenţelor generată de duhul formalismului. Israeliţii au postit ca să atragă atenţia lui Dumnezeu, ca El să fie responsabil pentru ei. Au crezut că prin post, ei sunt aşa de religioşi că Dumnezeu trebuie să-i răsplătească. Crezi că Dumnezeu este obligat să facă ceva pentru tine pentru că mergi la biserică, dai bani la săraci, participi la studiu biblic sau la alte activităţi religioase? De ce facem fapte bune? Motivaţia este foarte importantă!

Isaia a slujit poporul Israel mai mult de şaizeci de ani, îndemnându-i mereu să se întoarcă la Dumnezeu. Ei nu au ascultat. Pentru că au fost aşa de încăpăţânaţi, Dumnezeu a zis lui Isaia să condamne cu vehemenţă starea lor.

Oare de ce nelegiuirea poporului trebuia strigată cu gura mare, înălţată ca o trâmbiţă?

De ce era nevoie de o aşa puternică avertizare? Religia lor era făţărnicia! Au crezut că pot scăpa de ochiul lui Dumnezeu, şi vor fi compensaţi pentru pietatea lor. Dumnezeu a văzut păcatele lor. Trăiau după plăcerea lor, apăsau pe alţii, se certau, dar se şi închinau.

Crezi că Domnul vede viaţa ta? Crezi că poate cineva să-L înşele cu o zi de post?

Cum este inima ta? 1 Samuel 16:7, ne spune: „Domnul nu se uită la ce se uită omul. Omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă”.

Iacov 1:27, ne spune: ,,Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

Doamne, păzeşte inima mea de făţărnicie!

 

Aparenţe şi realitate

1heartIsaia 58

Isaia 58:2a

„În toate zilele mă întreabă

şi vor să afle căile Mele,

ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea

şi n-ar fi părăsit

Legea Dumnezeului său.”

*

Crezi că aparenţele sunt înşelătoare?

Crezi că ce se vede pe dinafară seamănă întotdeauna cu ceea ce este înlăuntru?

Ce zici de ritualul religios fără inimă?

Ce zici despre un om care în biserică este sfânt iar acasă un îndrăcit?

Cunoşti pe cineva care se îmbracă frumos şi decent, merge la toate programele de biserică, dă bani la biserică, cântă şi se roagă, studiază biblia, dar, în timpul săptămânii când îşi deschide gura îi blamează pe toţi, vorbeşte de rău pe fraţi, este plină de amărăciune, nemulţumire, negativă, supărăcioasă şi plină de respingere?

Cunoşti pe cineva care trăieşte o viaţă dublă?

Adevărata devoţiune faţă de Domnul nu este un ritual religios, ci este calea spre binecuvântare!

Care este diferenţa între adevărata devoţiune şi falsa devoţiune?

Ce anume este o binecuvântare?

Poporul părea dornic după Domnul, dar de fapt evreii aveau doar pretenţii de la Domnul. Voiau să Îl manipuleze. L-au întrebat: „La ce ne foloseşte să postim, dacă Tu nu vezi, dacă Tu nu ţii seama?” Ei credeau că-L pot trage la răspundere pentru că nu face ce vor ei. Ba mai mult, ei credeau că Dumnezeu este vinovatul, nu ei.

Te-ai rugat vreodată cam aşa: ,,Doamne, eu m-am rugat, am postit, dar Tu nu m-ai ascultat!?”

Ai fost dezamăgită de Domnul pentru că nu a făcut ce ai cerut tu? Poate că ai fost sinceră, dar greşită? Vrei ca Domnul să răspundă în termenii tăi sau în limitele fixate de tine?

Ai auzit pe cineva spunând: ,,Am făcut tot ce trebuia să fac şi Domnul nu mi-a ascultat rugăciunea” (nu mi-a dat un soţ, nu mi-a dat un serviciu, nu mi-a vindecat copilul, nu m-a binecuvântat etc.)?

 

Doamne, păzeşte inima mea de un ritual religios!

 

Domnul binecuvântează o inimă devotată Lui!