Când va veni sfârșitul ???

Matei 24:1-28

”Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”,Matei 24:14

     Necesitatea cunoașterii Evangheliei derivă din nevoia de a fi propovăduită la toată lumea și în toată lumea. Pentru cei ce cred, aceasta înseamnă mântuire. Pentru cei ce nu o cred, va fi o mărturie care îi va acuza. Citind și studiind Evanghelia, vom găsi atât semnele care vestesc sfârșitul omenirii, cât și avertizările privitoare la pericolul înșelăciunilor celui rău, în ultima lui sforțare de a deruta pe cei credincioși. Iată câteva din aceste semne și pericole : Hristoşi mincinoşi şi învăţătură falsă, războaie şi veşti de războaie, dezastre naturale, persecuţie şi imoralitate. Scriitorii Bibliei, într-un mod repetat, prezic înmulţirea credinţelor false şi periculoase, context în care și Biserica este ameninţată. Pentru credincioși, siguranţa lor este în puterea lui Hristos, Cel care îi poate păzi de înşelăciunea acestor erezii. Credincioşia în învăţarea şi trăirea Scripturilor este nu numai calea de a ne păzi de înşelăciune, dar şi o minte şi o inimă plină de pace, linişte şi încredere în Salvatorul nostru, în toate timpurile şi în toate locurile. Să nu ne depărtăm de mesajul curat al Scripturilor ca să putem auzi avertizarea Domnului Isus Hristos și să ascultăm chemarea Lui cu privire la trăirea adevărurilor scrise în Scripturi.

Domnul Isus ne spune că vom auzi de războaie şi veşti de războaie, dar să nu ne înspăimântăm, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Vedem că un neam se scoală împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Să nu ne alarmăm, ci să ne încredem în Dumnezeu, Cel care guvernează lumea după planul Lui. Să ne rugăm pentru pacea inimii în orice situație. Domnul Isus ne spune că vor fi cutremure de pământ, foamete şi epidemii. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Aceste evenimente sunt o imagine a judecăţii lui Dumnezeu din cauza răului, a păcatului. Dezastrele naturale ne amintesc despre puterea Creatorului nostru, dar nu sunt neapărat semnele sfârşitului. Ele au existat încă din timpurile primilor oameni.

Domnul Isus ne spune că, toţi credincioşii vor fi expuși persecuţiilor, într-o măsură mai mare sau mai mică și acestea se vor intensifica înainte de revenirea Domnului Isus Hristos. ”Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî ; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”, Matei 24:9-13. Cum răspunzi când cineva te întreabă despre credinţa ta ? Ai fi gata să mergi în locuri periculoase pentru a duce Evanghelia la cei ce nu o cunosc ? Dumnezeu îi numeşte fericiţi pe cei ce sunt prigoniţi :”Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră ! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri”,Matei 5:11-12. 

Domnul Isus ne spune să ne ferim de învăţătura falsă, de credinţa care duce la fapte rele, la coborârea standardului moral şi etic, la iubirea de bani şi alte lucruri în defavoarea iubirii de Dumnezeu. Dragostea faţă de lucruri materiale şi confort duce la mândrie, indiferență față de binecuvântările lui Dumnezeu, răceală în relaţii şi multă confuzie. Să cerem Duhului Sfânt să reaprindă focul dragostei în viețile noastre, în familii și biserică.

     Doamne, vreau să iubesc Evanghelia Împărăţiei !

Advertisement

Contează Credința

,,Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11:1

Ce frumoasă definiție a credinței ne dă Biblia! Evrei 11: 3 ne spune că ,,Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” Ceea ce cred este important pentru că doar credința îmi dă pace în inimă și Dătătorul credinței și al păcii este Dumnezeu Însuși. Romani 5:1-2: ,,Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Credința este un lucru important în viața mea, deoarece fără credință, viața mea nu are sens. Credința este darul lui Dumnezeu care vine prin auzirea Cuvântului Lui și mă ajută la înțelegerea vieții, îmi dă un scop divin, mă ajută să văd ceea ce ochii nu văd, îmi dă tărie prin greutățile vieții, îmi dă putere să parcurg mai ușor prin circumstanțele grele ale vieții. Vreau să stau lângă oameni ai credinței care mă ajută să am o perspectivă clară asupra vieții. Pavel este un om al credinței și el spune în Romani 1:16-17:  ,,Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Părintele Avraam este considerat părintele tuturor celor ce cred. În Romani 4:3-25 citim: ,,Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fără de legi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, cu toate că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta; şi ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur. În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;  pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, dupăcum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. Este important să știu cine este Hristos. Credința mea se bazează pe adevărul care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Timp de pregătire

Faptele Apostolilor 1:1-11

Preach-the-Gospel*

Faptele Apostolilor 1:4b

,,Să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui „pe care” le-a zis El „aţi auzit-o de la Mine”.”

Cât timp te-ai pregăţit azi dimineaţă ca să înfrunţi ziua de azi?

Noi toţi avem un timp de pregăţire dimineaţa. Ne spălăm, ne îmbrăcăm, mâncăm, aranjăm lucrurile, etc.

Domnul Isus îi pregăteşte pe ucenici ca să facă lucrarea pe care El a planificat-o.

Cum i-a pregătit Domnul pe ucenici pentru lucrare?

A vorbit cu ei despre Împărăţie (1:3), le-a explicat Scripturile (24:7), i-a încurajat, le-a amintit că trebuie să se uite după oportunităţi ca să prezinte Evanghelia (24:37-44), le-a deschis mintea să înţeleagă Scripturile şi le-a promis putere de mărturie ((24:45-49), i-a binecuvântat (24:50-53).

Cum eşti tu pregătită?

Te încrezi în Domnul sau te scuzi că nu eşti pregătită pentru lucrare?

Crezi Scripturile? Ai ochii deschişi? Te rogi? Aştepţi? Eşti o mărturie? Este inima şi urechea ta deschisă pentru Domnul?

Dumnezeu îi pregăteşte pe copiii Lui să împlinească lucrarea Lui pe pământ. Prin apariţia şi dispariţia Domnului Isus în cele patruzeci de zile, ucenicii au fost pregătiţi, au primit instrucţiuni importante cu privire la lucrare. Ei au aşteptat, nu s-au dus unde au vrut ei nici nu au făcut ceva nou.

Au aşteptat promisiunea Domnului.

Doamne, Îţi mulţumesc că mă pregăteşti în fiecare zi pentru lucrarea Ta. Îmi descoperi lucruri privitoare la Împărăţia Ta. Mă încurajezi şi mă îndemni să mă uit după oportunităţi de slujire, de prezentare a Evangheliei. Tu îmi deschizi ochii, urechile şi inima. Tu îmi dai putere de mărturie. Tu mă binecuvântezi.

Te rog să mă ierţi când îmi caut scuze ca să nu slujesc în Împărăţia Ta.

 

Pregăteşte inima ta pentru lucrare!

 

Martori

hsFaptele Apostolilor 1:8  ,,Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

În biserica primară, faptele erau făcute cu puterea Duhului Sfânt. Orice lucru făcut cu energie umană, chiar bun fiind, este ,,fân, paie, trestie” care va arde în ziua judecăţii. Chiar şi Domnul Isus a fost uns de Duhul Sfânt şi de putere ca să ducă lucrarea până la sfârşit (Fapte 10:38). Noi nu avem putere să mărturisim despre Cristos până nu am primit promisiunea Duhului Sfânt prin iertarea păcatelor, datorită sângelui Domnului Isus care a murit pe cruce pentru păcătoşi.

Ai primit iertarea păcatelor prin credinţa că Domnul Isus Cristos a fost pedepsit şi a murit pe cruce pentru tine? Dacă ai crezut, ai primit Duhul Sfânt ca să locuiască în tine. Aceasta este mărturisirea, dar este nevoie şi de lucrarea şi victoria Duhului Sfânt în noi. Rugăciunea aduce putere în viaţa noastră. Duhul Sfânt face minuni, schimbă vieţi, vindecă spiritual. Victoria vine prin suferinţa cu Cristos.

Duhul Sfânt lucrează prin noi când noi ne predăm total Lui.

Ce lucrare ţi-a dat Domnul ţie?

Ce aştepţi să experimentezi?

Ceri şi aştepţi să-Şi împlinească promisiunile Lui?

Istoria bisericii este istoria oamenilor care o formează.

Cât de mult se predau Domnului şi lucrării Duhului Sfânt oamenii din biserica ta?

Cât sunt de plini de Duhul Sfânt?

Cum se roagă?

Cum trec prin necazuri?

Cum îşi prezintă victoriile?

 

Fie inima ta predată Duhului Sfânt!

Învaţă pe copil

1Isaia 65-66

Isaia 66:14a „Şi când veţi vedea aceste lucruri,

inima vi se va bucura

şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba.”

Câtă bucurie este în casa ta ? Dumnezeu dă bucurie părinţilor, Dumnezeu dă bucurie copiilor. Bucuria Domnului întăreşte oasele.

Sunt lucruri pe care Dumnezeu le cere părinţilor să le facă.

Sunt lucruri pe care le face Dumnezeu.

Care sunt lucrurile pe care Dumnezeu le face?

Credinţa este lucrarea Duhului Sfânt în inima copilului. Numai Duhul Sfânt poate produce naşterea spirituală. El cunoaşte inima copilului şi nevoia fiecăruia de a crede adevărul Evangheliei. Dumnezeu cunoaşte timpul potrivit şi dăruieşte şi credinţa necesară. Urmăreşte evidenţele lucrării lui Dumnezeu în viaţa lui. Chiar dacă Dumnezeu este invizibil şi lucrarea Lui nu se vede, sunt totuşi evidenţe ale lucrării şi formării credinţei în copil.

Este interes în cunoaşterea şi înţelegerea adevărurilor biblice?

Este dorinţă în el ca să aparţină familiei lui Dumnezeu?

Vorbeşte mai des despre salvare, mântuire?

Dumnezeu este credincios şi cunoaşte dorinţa inimii tale pentru copilul tău. Duhul Sfânt va lua ceea ce tu l-ai învăţat şi va folosi spre binele lui.

Încrede-te în Dumnezeu că îl va ajuta să înţeleagă şi să descopere adevărul.

Ai încredere în inima ta că Domnul Îşi face partea Lui?

Inima ta să fie plină de încredere!

Mângâiere, încurajare şi odihnă

1comfort*

Isaia 66:1-16

Isaia 66:13a „Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu.”

*

Cum te încurajează Domnul prin aceste versete ca să fii şi să rămâi credincioasă?

Doamne, Tu Îţi îndrepţi privirile spre mine, şi acest lucru mă încurajează (66:2). Eu sunt sub ocrotirea Ta. Tu ai grijă de mine. Tu mă mângâi aşa cum o mama îşi mângâie copilul (66:13).

Care sunt promisiunile Domnului pentru cei ce se tem de El?

Doamne, Îţi mulţumesc pentru promisiunea mângâierii, păcii şi bucuriei Tale în viaţa mea.

Dumnezeu poate să renască un popor, El poate să renască o persoană (66:7-9). Te rogi pentru reînnoire în viaţa ta? Crezi că eşti într-o stare bună? Ai nevoie de o schimbare a inimii? Sau ai nevoie de o schimbare a gândirii? Ai nevoie de o schimbare a felului de viaţă? Cum înţelegi Împărăţia lui Dumnezeu? Vezi plânsul schimbat în bucurie? Vezi prezenţa păcii în suferinţă?

Doamne, Îţi mulţumesc pentru reînnoirea zilnică pe care o faci în viaţa mea prin Cuvântul Tău. Cred promisiunile Tale, de aceea, nu vreau să aduc înaintea Ta o închinare care nu Îţi este plăcută. Nu vreau să aleg căile şi plăcerile mele, ci aleg ce Îţi place Ţie. Ascult de Cuvântul Tău, mă tem de Cuvântul Tău ca să nu rămân de ruşine. Glasul Tău mă apără de vrăjmaşi. Tu binecuvântezi familia mea. Tu ne dai bucurie în inima noastră. Tu ai grijă de nevoile noastre zilnice. Tu îndrepţi peste noi pacea Ta ca un râu. Tu ne porţi în braţele Tale, ne iubeşti cu o dragoste părintească şi ne mângâi aşa cum o mamă îşi mângâie copilul. Tu ne întăreşti oasele şi trupurile noastre. Tu Îţi arăţi puterea faţă de noi şi faci pe vrăjmaşii Tăi să-Ţi simtă mânia. Tu Îţi vei duce la îndeplinire judecăţile Tale.

Doamne, Tu vei da odihnă celor întristaţi la descoperirea Domnului nostru Isus Hristos care va veni cu îngerii puterii Lui într-o flacără de foc ca să pedepsească pe cei ce Îl ignoră pe Dumnezeu şi nu ascultă de Evanghelia Domnului (2 Tesaloniceni 1:7-8). Tu vei distruge ceea ce este fals.

Dumnezeu îi binecuvântează pe cei smeriţi, pe cei cu duhul mâhnit care se tem de Domnul!

 Doamne, dă odihnă inimii mele!

Misiunea noastră (3)

good-news-with-stars*

Isaia 61:1-11

Isaia 61:1a

„Domnul M-a uns

să aduc veşti bune.”

*

Care este misiunea noastră ?

Este mult de lucru în timp ce aşteptăm pe Domnul. Ce lucrăm?

Spunem altora vestea cea bună.

Cu cine vei împărtăşi vestea cea bună în săptămâna aceasta?

Căutăm vindecarea inimilor zdrobite.

Pentru ce este inima ta zdrobită?

Vei lăsa pe Domnul să vindece inima ta zdrobită?

Vei mângâia o inimă zdrobită astăzi?

Căutăm eliberarea din închisoarea păcatului.

Ce păcat mă leagă? Cum mă voi ruga Domnului pentru eliberarea din închisoarea păcatului?

Cu cine şi pentru cine mă voi ruga astăzi să fie eliberat din închisoarea păcatului?

Proclamăm era harului.

Ai acceptat harul Domnului? Cum mulţumeşti pentru harul Domnului?

Pentru cine te rogi zilnic să accepte harul Domnului?

Proclamăm ziua răzbunării.

Recunoaştem că Domnul Isus va veni ca Judecător pentru toţi cei ce nu cred.

Pentru cine te rogi zilnic ca să creadă şi să fie mântuit?

Vestim mângâierea lui Dumnezeu.

El este sursa tuturor mângâierilor. El înlocuieşte plânsul cu bucuria, întristarea şi mâhnirea cu biruinţă şi slavă. Vei alege tu lauda în locul întristării? Îi vei permite Domnului să transforme totul în viaţa ta?

 Doamne, Îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat o misiune !

Veşti bune

1news

Isaia 61:1-3

Isaia 61:1a

„Domnul M-a uns

să aduc veşti bune.”

*

Eşti o aducătoare de veşti bune ? Este cuvântul tău o veste bună ? Îţi place să faci promisiuni ?

Cum poţi să te încrezi în cineva că îşi va ţine promisiunea? Trebuie să cunoşti caracterul unei persoane ca să te poţi baza pe ea? Ce faci tu când ai oportunitatea să te ţii de cuvânt?

Trecutul unei persoane care a dovedit responsabilitate şi credincioşie este încurajator. Isaia ne prezintă promisiuni pe care nimeni nu le-a făcut vreodată. Dumnezeu revarsă peste noi din abundenţă lucruri minunate şi ne schimbă viaţa şi viitorul. El a dovedit că este credincios şi ceea ce promite şi face.

Domnul Isus explică misiunea Lui şi scopul venirii Lui pe pământ. Scriptura s-a împlinit în persoana Lui în auzul adunării poporului din Sinagogă. Aceasta este dovada că El este Mesia Cel promis poporului Israel. Ungerea pe care a primit-o Domnul Isus a fost în vederea vestirii Evangheliei. Fiul este şi Împărat şi Rob. De obicei în Vechiul Testament ungerea era pentru preot (Levitic 8:12), pentru împărat (1 Samuel 16:13) sau pentru profet (1 Împăraţi 19:16). Se punea untdelemn pe capul lor ca să fie puşi de o parte pentru slujire faţă de Domnul. Dar ungerea Duhului Sfânt numai Dumnezeu poate să o dea, ca să pregătească pe cei ce primesc chemarea la slujire. Unsul Domnului (Isus) vorbeşte despre El, despre misiunea Lui primită de la Tatăl.

Misiunea Domnului Isus a fost să prezinte Evanghelia (El este esenţa Evangheliei pe care o anunţă) celor săraci (nevoi materiale), celor cu inima tulburată, celor întristaţi de păcatul lor, celor care trec prin greutăţi, celor uitaţi. Blândeţea Fiului lui Dumnezeu faţă de suferinţa umană şi faţă de cei ce îndură consecinţele păcatelor lor, ne descoperă mila şi îndurarea Sa. Cei ce au ajuns într-un faliment spiritual, pot fi primii care intră în Împărăţia cerurilor dacă recunosc sărăcia lor spirituală (nu lipsa bogăţiei sau a lucrurilor materiale), dacă recunosc condiţia inimii şi păcatul lor. Cum ai explica tu misiunea Domnului?

Cum explici misiunea ta?

Tu eşti chemată să duci vestea cea bună!

Doamne, Îţi mulţumesc pentru ungerea pe care mi-ai dat-o

ca să duc vestea cea bună!

 

Casă de rugăciune

aa*

Isaia 56:1-8

Isaia 56:7b „Casa Mea se va numi

o casă de rugăciune pentru toate popoarele.”

*

Domnul include în Împărăţia Lui pe toţi cei ce îmbrăţişează promisiunea salvării. Dumnezeu salvează oameni din toate popoarele. Profeţia lui Dumnezeu în ce priveşte legământul lui de pace cu toate popoarele s-a împlinit în persoana Domnului Isus care a murit pentru lumea întreagă, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Vestea cea bună este pentru toate naţiunile pământului. Neamurile au primit Duhul Sfânt (Fapte 10:34-48). Israeliţii trebuie să recunoască acest lucru. Care popoare sunt acceptate de Dumnezeu şi pe care Israeliţii ar fi surprinşi că Dumnezeu le primeşte?

Şi noi trebuie să vestim Evanghelia la cei ce nu sunt ca noi.

Cine de lângă tine este diferit şi are nevoie de Evanghelie? Îi vei spune Evanghelia?

Dumnezeu îi primeşte pe toţi cei ce vin la El.

Hristos a suferit pentru toţi. Domnul ne iubeşte pe toţi, şi nu are favoriţi.

Respingerea creează un sentiment greu de tot.

Cum accepţi pe cei ce nu sunt ca tine?

Pe cine ai respins tu pentru că este diferit de tine (are altă cultură, altă purtare, altă moştenire, altă înfăţişare, altă ţinută, altă religie etc.)?

Când ai exclus pe cineva din relaţiile tale pentru că nu este ca tine?

Cine te respinge pe tine? Ce-i de făcut într-o relaţie de respingere?

Pe cine vei invita la Hristos în săptămâna aceasta?

Doamne, Îţi mulţumesc că îmi vorbeşti şi mă înveţi ce este drept şi bine. Vreau să rămân statornică pe calea mea, să iubesc prezenţa Ta, să mă alipesc de Tine, să aleg ce este plăcut Ţie, să fiu plină de veselie în Casa Ta.

Îţi mulţumesc că primeşti jertfele mele.

Îţi mulţumesc pentru toţi cei adunaţi de Tine la Casa Ta unde ne vorbeşti. Tu ne-ai dat nume noi de fii şi fiice ale Împăratului.

 

Inima mea iubeşte Casa de rugăciune.

Noi rătăcim

53,6Isaia 53:1-12

Isaia 53:6

„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,

fiecare îşi vedea de drumul lui;

dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

Recunoşti că uneori eşti ca o oaie care rătăceşte? Recunoşti că de multe ori mergi pe drumul tău, nu pe calea Domnului?

Vei alerga la Păstorul cel Bun după ajutor? Vei căuta voia Lui?

A fi în voia lui Dumnezeu înseamnă a fi mulţumit.

Nu este mai mare mulţumire în viaţă decât să fim în voia lui Dumnezeu. Când stăm aproape de Păstorul nostru suntem mulţumiţi.

Pentru că El m-a salvat, pot să stau înaintea Lui. Mă bucur să-I aud vocea. El vorbeşte limba victoriei.

Prin harul lui Dumnezeu, mântuirea a fost împlinită. Robul Domnului a dus la bun sfârşit lucrarea încredinţată Lui de Domnul Dumnezeu.

La ce lucrare te cheamă Domnul ca să o duci la bun sfârşit?

Care este atitudinea ta? Care sunt scuzele tale? Eşti prea ocupată? Este greu?

Crezi că tu nu trebuie să te jertfeşti pentru alţii? Sau numai pentru un om? Sau numai pentru doi oameni?

Dacă faci o lucrare, o faci cu bucurie sau cu nemulţumire?

Urmezi pe Hristos de bunăvoie? Cu bucurie? Cu credincioşie?

Cum vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să aibă un impact în viaţa ta în săptămâna aceasta?

Cât de des te opreşti din lucrările tale să-I mulţumeşti Salvatorului tău pentru moartea Lui pe cruce pentru păcatele tale?

Suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus este cea mai bună veste proclamată omului păcătos. Mulţumeşti des pentru Vestea cea Bună?

Doamne, mulţumesc pentru Vestea cea Bună, pentru Evanghelia Domnului Isus Hristos, Păstorul cel Bun. Mulţumesc pentru voia Ta cea bună, plăcută şi desăvârşită. Caut voia Ta, ca să nu mă rătăcesc. Mă bucur de harul Tău, de mântuirea pe care am primit-o şi vreau să duc la bun sfârşit tot ceea ce Tu mi-ai încredinţat. Mulţumesc că mă înveţi să am o atitudine bună, motivaţii corecte, bucurie în lucrare şi mulţumire în suflet. Te urmez cu credincioşie, căci Tu eşti Alesul inimii mele!

Doamne, inima mea Te urmează de bunăvoie!