Am tresărit o clipă

spring

*

AM TRESĂRIT O CLIPĂ…
*
Am tresărit o clipă când am văzut lumini
Ce-aveau înfăţişarea petalelor de crini
Când au sosit, amarul mi-a dispărut rapid
Şi parcă am ieșit din necuprinsul vid.
*

Mi-au sesizat mirarea şi m-au atins uşor
Fineţea lor sublimă mi-a dat un sfânt fior,
Mi-au arătat comoara ce am pierdut-o ieri
Când am uitat de ziua superbei învieri.
*

Mi-au arătat ce-am strâns o vreme-ndelungată
Şi-apoi le-am mângâiat odată și-nc-odată
Torentul fericirii s-a răspândit prin vene
Apoi m-am dus în parc şi m-am plimbat alene.
*

Degeaba spus-au unii c-a fost închipuire
Născută din dorinţa de-a sta în Nemurire
Ce am trăit de-atunci e-o stare permanentă
Ce poate furniza o hrană consistentă.
*
George Cornici/14 Martie, 2015

Să Te cuprind

Incerc sa Te cuprind si sa-nteleg
Cum pot sa Te ating, cand nu Te vad.
Tu esti aicea, totu-n jur o spune
Si zilnic taine vreau ca sa dezleg.
*
Ma adincesc in carte, si-n Cuvant,
Acolo esti descris atat de bine!
Dar nu mi-e de ajuns, si tot ce vreau,
E sa ma contopesc pe veci cu Tine.
*
Sa uit c-am fost țărână si noroi,
Ca n-am avut candoare si iubire
Pana cand m-ai gasit si m-ai iertat,
Si-n fiecare zi ma porti spre nemurire.
*
Tu ma cunosti de cand nu existam,
M-ai plamadit cu-atata gingasie
Si Numele-Ti pe inima mi-ai scris
Cu sange, si cu dor de vesnicie!
*
Marire Tie, Cel fara sfarsit
Cel Glorios si plin de-ntelepciune!
O spune cerul, ingerii o spun
Si-ai Tai alesi o spun, prin rugaciune.
*
Victoria Florea

Tu ești în noi – și nu simțim

emmanuel-god-with-usTu ești în noi – și nu simțim
cum nu simțim ce nu ne doare,
cum nu ni-e greu și nu tânjim
când nu-i nici cald și nici răcoare.

Tu ești în noi când nu dorim
și când nimic greu nu ne pare,
când nu-nsetam nici flămânzim
Tu ești în noi îndestulare.

Tu ești în noi Cuvânt când știm
cântând, în noi Tu ești cântare,
lumină ești – cănd strălucim,
când ne rugăm – ești înălțare.

De-aceea doru-Ți nu-l simțim
ca cel de frați, în adunare;
ca cel de flori – când le privim
sau cel de ape – la izvoare.

Tu ești în noi – și nu simțim
decât când pleci, a Ta plecare,
atunci ni-e greu, atunci tânjim,

atunci simțim că totul doare.

By Traian Dorz

Anii trec

2015*

Anii trec ca norii


By Traian Dorz

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
— numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
— numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
— numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne
oamenii, ca anii-s aburi trecători
— numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum
singur El rămâne veşnic lângă tine.

 

De ce-mi pierd uneori?

you*
De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
*
De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
*
De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
*
De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
*
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?
*
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?
*
by Traian Dorz

Adevărata Casă

1Cînd orizonturi, sufletul atinge
Şi  inima  se bucură-n extaz,
De Luminarea Celui Viu ,
Şi Veşnic Treaz,
Tu eşti chemat, să ieşi
Spre larg, spre Infinit,
În nemurire şi odihnă,
Unde ţi-e sufletul primit.
Cînd ”totul piere” -n jurul Lui,
Şi eşti atins de-a Lui Lumină,
Tu ieşi !
Te du spre veşnicii
Ţinîndu-L strîns de mînă.
Şi cînd pluteşti în Duh-cîntînd,
De dor, de Ţara cea Promisă,
Te du!
Te du!
Nu te opri!
Căci uşa cerului îţi e deschisă!
Şi lasă-ţi sufletul să zboare,
S-atingă ”piscuri aurii”
Uimeşte-te de-a Lui splendoare,
De ce va fi în veşnicii,
Atinge cerurile toate,
Prin ”Ungerea lui Dumnezeu”
Şi nu uita:
Sunt ale tale,toate,
Te-aşteaptă-n ele, Domnul tău!
Rămîi iubind a Lui promisiune,
Ce-i gata să se împlinească,
Şi nu uita:
Acolo sus,
E adevarata noastră…  Casă.

Splendoare-n rugăciune…

by Sanda Tulics

Sonet de octombrie

23*

Fiori de zori cu sărutări de brume
Sucombă-n dimineți întârziate,
Când pleoapa orizontului se zbate
Și curge mierea soarelui pe lume.

Cortina ceții tocmai ridicate,
Cu albul dens de vălurate spume,
Dezvăluie privirii noi albume
Cu pozele-n aramă ferecate.

E bogăție-n roade și-n culoare,
Având în palma cerului sorginte
De unde curg ca binecuvântare,

De-aceea dăltuiesc febril cuvinte
Să pună gratitudinea-n valoare:
Îți mulțumim cu inima, Părinte!

Vulcan, 13 octombrie 2014

by Simion Felix Martian

Ca-ntr-un vis

1

Ca-ntr-un vis, răpit, văzut-am Ziua mare de apoi,
Şi în haine de lumină, al splendorilor Convoi:
O mulţime necuprinsă, fără număr, adunată,
Lângă Tronul de mărire, gata pentru judecată.

Din străvechile ostroave, îmbrăcaţi în alb curat
Vin cei mântuiţi de Mielul, să se afle ce-au lucrat.
“Să înceapă dar citirea”, glăsuieşte-atunci Preasfântul;
Şi citind din Cartea vieţii, Vestitorul ia cuvântul:

“Iată, cel ce-naintează, cu pas demn de-apologet,
Vine din vârtejul luptei, a fost mare înţelept.”
“Te-ai luptat pentru credinţa dată pentru totdeauna,
Treci în ceata celor care îşi primesc acum cununa!”

“Sfântu-acesta care vine azi cu noi în Paradis,
A ştiut filosofie, şi cărţi multe el a scris.”
“Treci în ceata de elită, ceata lui Gavril cel mare,
Iubitor de-nţelepciune şi stăpân peste hotare.”

Altul vine… “Fost-a-n lupte din eroi cel mai viteaz!”
“Treci cu Mihail în ceată, al arhanghelilor cneaz”
“Iar acesta în cântare, avea vocea mlădioasă!”
“Treci cu Rafael şi David, ceata lor e prea aleasa!”

Iată însă că păşeşte un smerit cu ochii-n jos.
Scribul zice: “Sfântu-acesta a dus pe-alţii la Hristos!”
…Şi n-am auzit grăirea, – care-i rândul cetei sale? –
Fiindcă ceru-ntreg deodată izbucni în Osanale!

by Valentin Popovici

Când anii trec

1

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul
Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.

Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul
O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim.

By Traian Dorz

Eu sunt un strop din unda Ta

1a

Eu sunt un strop din unda Ta,
Izvor desăvârșit de viață,
și toată strălucirea mea
mi-e revărsată de-a Ta Față.

Și sunt un psalm din cerul Tău
de negrăită armonie
tot ce-i dumnezeiesc al său
se datorește numai Ție.

Și-o iotă din Cuvântul Sfânt
suit cu trudnica trăire
spre slava unui legământ
dus doar cu moartea la-mplinire.

Și-o rază din lumina Ta
căzut-o clipă peste tină
tot ce-i ceresc și sfânt în ea
e numai partea Ta divina.

Și-un picur din al Tău ocean,
și-un rod al rugăciunii Tale,
și-un rob ce urcă an de an
spre slava datoriei sale.

Și tot ce-am vrednic și frumos
e numai caznă spre mai bine
și luptă grea ca tot ce-i jos
să nu-mi ia fața de la Tine.

By Traian Dorz