Am tresărit o clipă

spring

*

AM TRESĂRIT O CLIPĂ…
*
Am tresărit o clipă când am văzut lumini
Ce-aveau înfăţişarea petalelor de crini
Când au sosit, amarul mi-a dispărut rapid
Şi parcă am ieșit din necuprinsul vid.
*

Mi-au sesizat mirarea şi m-au atins uşor
Fineţea lor sublimă mi-a dat un sfânt fior,
Mi-au arătat comoara ce am pierdut-o ieri
Când am uitat de ziua superbei învieri.
*

Mi-au arătat ce-am strâns o vreme-ndelungată
Şi-apoi le-am mângâiat odată și-nc-odată
Torentul fericirii s-a răspândit prin vene
Apoi m-am dus în parc şi m-am plimbat alene.
*

Degeaba spus-au unii c-a fost închipuire
Născută din dorinţa de-a sta în Nemurire
Ce am trăit de-atunci e-o stare permanentă
Ce poate furniza o hrană consistentă.
*
George Cornici/14 Martie, 2015

Să Te cuprind

Incerc sa Te cuprind si sa-nteleg
Cum pot sa Te ating, cand nu Te vad.
Tu esti aicea, totu-n jur o spune
Si zilnic taine vreau ca sa dezleg.
*
Ma adincesc in carte, si-n Cuvant,
Acolo esti descris atat de bine!
Dar nu mi-e de ajuns, si tot ce vreau,
E sa ma contopesc pe veci cu Tine.
*
Sa uit c-am fost țărână si noroi,
Ca n-am avut candoare si iubire
Pana cand m-ai gasit si m-ai iertat,
Si-n fiecare zi ma porti spre nemurire.
*
Tu ma cunosti de cand nu existam,
M-ai plamadit cu-atata gingasie
Si Numele-Ti pe inima mi-ai scris
Cu sange, si cu dor de vesnicie!
*
Marire Tie, Cel fara sfarsit
Cel Glorios si plin de-ntelepciune!
O spune cerul, ingerii o spun
Si-ai Tai alesi o spun, prin rugaciune.
*
Victoria Florea

Tu ești în noi – și nu simțim

emmanuel-god-with-usTu ești în noi – și nu simțim
cum nu simțim ce nu ne doare,
cum nu ni-e greu și nu tânjim
când nu-i nici cald și nici răcoare.

Tu ești în noi când nu dorim
și când nimic greu nu ne pare,
când nu-nsetam nici flămânzim
Tu ești în noi îndestulare.

Tu ești în noi Cuvânt când știm
cântând, în noi Tu ești cântare,
lumină ești – cănd strălucim,
când ne rugăm – ești înălțare.

De-aceea doru-Ți nu-l simțim
ca cel de frați, în adunare;
ca cel de flori – când le privim
sau cel de ape – la izvoare.

Tu ești în noi – și nu simțim
decât când pleci, a Ta plecare,
atunci ni-e greu, atunci tânjim,

atunci simțim că totul doare.

By Traian Dorz

Anii trec

2015*

Anii trec ca norii


By Traian Dorz

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
— numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
— numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
— numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne
oamenii, ca anii-s aburi trecători
— numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum
singur El rămâne veşnic lângă tine.

 

De ce-mi pierd uneori?

you*
De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
*
De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
*
De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
*
De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
*
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?
*
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?
*
by Traian Dorz

Adevărata Casă

1Cînd orizonturi, sufletul atinge
Şi  inima  se bucură-n extaz,
De Luminarea Celui Viu ,
Şi Veşnic Treaz,
Tu eşti chemat, să ieşi
Spre larg, spre Infinit,
În nemurire şi odihnă,
Unde ţi-e sufletul primit.
Cînd ”totul piere” -n jurul Lui,
Şi eşti atins de-a Lui Lumină,
Tu ieşi !
Te du spre veşnicii
Ţinîndu-L strîns de mînă.
Şi cînd pluteşti în Duh-cîntînd,
De dor, de Ţara cea Promisă,
Te du!
Te du!
Nu te opri!
Căci uşa cerului îţi e deschisă!
Şi lasă-ţi sufletul să zboare,
S-atingă ”piscuri aurii”
Uimeşte-te de-a Lui splendoare,
De ce va fi în veşnicii,
Atinge cerurile toate,
Prin ”Ungerea lui Dumnezeu”
Şi nu uita:
Sunt ale tale,toate,
Te-aşteaptă-n ele, Domnul tău!
Rămîi iubind a Lui promisiune,
Ce-i gata să se împlinească,
Şi nu uita:
Acolo sus,
E adevarata noastră…  Casă.

Splendoare-n rugăciune…

by Sanda Tulics

Sonet de octombrie

23*

Fiori de zori cu sărutări de brume
Sucombă-n dimineți întârziate,
Când pleoapa orizontului se zbate
Și curge mierea soarelui pe lume.

Cortina ceții tocmai ridicate,
Cu albul dens de vălurate spume,
Dezvăluie privirii noi albume
Cu pozele-n aramă ferecate.

E bogăție-n roade și-n culoare,
Având în palma cerului sorginte
De unde curg ca binecuvântare,

De-aceea dăltuiesc febril cuvinte
Să pună gratitudinea-n valoare:
Îți mulțumim cu inima, Părinte!

Vulcan, 13 octombrie 2014

by Simion Felix Martian