Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile

1Isaia 66:1-16

Isaia 66:2b „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.”

Ultimul capitol începe cu o declaraţie că Domnul este suveran peste întreg pământul. Toată creaţia este sub stăpânirea Lui. El nu are nevoie de o casă zidită de mâini omeneşti pentru că El a făcut toate lucrurile. El ne spune cum să ne închinăm Lui şi cum să lucrăm pentru El. În trecut, poporul Israel se închina la Templu, astăzi noi ducem vestea cea bună şi plantăm biserici. Ca să nu fim preocupaţi de proiectele noastre, Domnul ne dă regulile Lui ca să ne înveţe cum să lucrăm, în aşa fel încât El să primească închinarea noastră. Pocăinţa şi ascultarea de Cuvânt sunt poruncile Domnului.

Domnul vede activităţile religioase. Eşti tu mulţumită cu prezenţa ta la biserică?

Este o anumită indiferenţă faţă de Dumnezeu în închinarea ta?

Cei ce sunt reverenţi faţă de Cuvântul Domnului vor fi salvaţi. Cei ce se bazează numai pe credinţă, pe ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos, sunt mântuiţi. Cei ce cred, vor prinde putere, vor creşte ca iarba (66:14).

Mângâierea şi pacea ne sunt oferite şi astăzi prin prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră. Nu trebuie să trăim în anxietate, în îngrijorare, ci să credem în puterea şi harul Lui exprimat în Cuvântul Lui.

Eşti tu încrezătoare în promisiunea lui Dumnezeu că are grijă de tine şi nevoile tale?

Te-ai bucurat că ai oportunitatea ca în mijlocul binecuvântărilor să-L lauzi pe Domnul?

A fost Domnul un loc de odihnă pentru tine când ai trecut prin valea durerii?

În care situaţie din viaţa ta ai nevoie de pacea Lui (ca un râu)?

Doamne, vreau să mă sfinţesc şi să mă curăţesc aşa cum ceri Tu ca să nu pier, ca să nu mă pedepseşti pentru faptele şi gândurile mele. Vreau să văd slava Ta. Tată, vreau să merg unde Tu mă trimiţi cu vestea cea bună, ca şi alţii să Te cunoască şi să fie mântuiţi.

 Doamne, inima îmi spune din partea Ta:

„Du vestea cea bună” şi vestea cea bună o duc!

Întunericul şi lumina

17*

Isaia 60

Isaia 60:1b „Slava Domnului răsare peste tine.”

*

Isaia ne spune că există un viitor plin de bucurie pentru cei credincioşi. Isaia a ştiut că poporul trăia în întuneric, dar a ştiut şi că Dumnezeu este Lumina lumii. Poporul Domnului dorea să scape de întunericul pe care-l dă frica, cearta, plânsul, problemele, durerea şi păcatul. În timp ce poporul aştepta veşti bune, Isaia le dă o veste bună în ce priveşte viitorul lor. Vestea cea bună este că într-o zi, întunericul va dispare şi Lumina (Isus Hristos) va străluci.

Când Domnul Isus vine în viaţa unui om, transformă întunericul în lumină.

Este uşor să fim veseli şi mulţumitori când toate lucrurile merg bine în lumea noastră mică. Dar să fii bucuros şi mulţumitor în vremuri grele, nu e uşor. Este o alegere deliberată a credinţei de a se încrede în caracterul lui Dumnezeu. Speranţa noastră este în Dumnezeu, şi bucuria noastră este pentru ceea ce este El pentru noi. Speranţa şi bucuria se bazează pe încrederea că Dumnezeu lucrează în mijlocul problemelor, în mijlocul întunericului. De multe ori nu ştim tot întregul, toate detaliile, dar alegem să ne încredem în Dumnezeu, Cel care cunoaşte totul.

Cum îl înveţi pe copilul tău să găsească bucurie în Domnul? Cum îi schimbi direcţia de la lucruri şi circumstanţe către Domnul? Cum îl înveţi despre caracterul lui Dumnezeu?

Cunoştinţa câştigată îi va aduce copilului tău pace, securitate şi bucurie.

Cunoaşterea lui Dumnezeu şi puterea de a ne baza pe caracterul Lui ne dau bucurie.

Toată creaţia este un motiv de bucurie. Psalmul 19:1, ne spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” Bucură-te împreună cu copilul tău de frumuseţea naturii. Cum Îl vezi pe Domnul în natură? Ce înseamnă pentru tine că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute? Cum explici copilului tău ce este ploaia şi zăpada? Cum explici ordinea din natură? Cum te bucuri de culorile florilor? Cum te bucuri de animalele create de Domnul? Vezi tu că Dumnezeu a creat toate lucrurile bune?

Te încrezi tu în El că poate să facă lucruri bune şi pentru tine?

 

Doamne, mulţumesc că ai transformat întunericul din inima mea prin Lumina Ta!

 

Bucurie

1joy*

Isaia 60:4-18

Isaia 60:5a

„Când vei vedea aceste lucruri,

vei tresări de bucurie.”

*

Cât de mult te bucuri

de binecuvântările lui Dumnezeu ? Când a fost ultima oară când ai tresăltat de bucurie ? Ce anume îţi dă bucurie ? Poţi să trăieşti fără bucurie ?

Care sunt binecuvântările pentru poporul Israel?

Bucuria este o binecuvântare.

Cunoaşterea lui Dumnezeu ca şi Domn, Mântuitor, Răscumpărător şi Puternicul lui Iacov este o binecuvântare.

Pacea este o binecuvântare.

Lipsa violenţei şi a distrugerii este o binecuvântare.

Cum aplici aceste binecuvântări la viaţa ta? Le preţuieşti ? Le cauţi ?

Doamne, ştiu că Tu eşti Domnul meu. Ţie mă închin şi Te slujesc.

Doamne, cred că Tu eşti Mântuitorul meu. Cred că Tu mi-ai iertat păcatele.

Doamne, Tu eşti Răscumpărătorul meu. Tu m-ai cumpărat cu un preţ scump (viaţa Ta).

Doamne, Tu eşti Puternicul lui Iacov. Tu eşti Creatorul tuturor, Tu plănuieşti să ne salvezi, Tu poţi să faci orice, oricând.

Doamne, Tu îmi dai putere să înving obstacolele vieţii încrezându-mă în Tine. Tu eşti lângă mine şi mă ajuţi. Tot ce este bun, vine de la Tine. Chiar dacă este greu uneori, Tu îmi dai pace, o pace care întrece orice putere omenească de pricepere.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru că îmi spui să-mi număr binecuvântările, nu necazurile (Psalm 103:2).

Doamne, mulţumesc că mă încurajezi să-mi ridic ochii şi să privesc la ceea ce faci Tu. Tu ai îndurare faţă de mine. Tu mă porţi pe braţe de biruinţă. Mă umpli de bucurie, îmi dai o inimă largă, mă binecuvântezi în relaţii, porţi de grijă pentru nevoile mele, mă înconjuri cu protecţia Ta, mă păzeşti de străini, îmi dai linişte şi odihnă, mă faci o pricină de bucurie pentru alţii, mă hrăneşti cu ce-i mai bun.

Doamne, eu tresalt de bucurie când văd binecuvântările Tale. Toate lucrurile pe care le văd ochii meu şi pe care Tu le-ai făcut pentru mine sunt minunate, de aceea _Te laud şi mă închin cu bucurie înaintea Ta.

Eu sunt binecuvântată! Tu eşti binecuvântată!

Doamne, dă-mi o inimă gata să-şi numere binecuvântările, nu necazurile!

Unitatea în Împărăţia lui Dumnezeu

11

Isaia 60:4:18

Isaia 60:5a

„Când vei vedea aceste lucruri,

vei tresări de bucurie.”

*

Care lucruri le vom vedea în viitor ?

Cine va tresălta de bucurie ?

Va fi o mare schimbare în timpul mileniului.

Slava Domnului transformă dezordinea în unitate.

Naţiunile vor trăi în unitate.

Unde este dezordine în relaţiile tale (relaţia cu soţul, cu copilul, cu vecinii, cu fraţii, cu neamurile, cu colegii etc.) ?

Dacă Domnul aduce unitate între naţiuni, cu siguranţă poate aduce unitate şi în relaţiile mele şi în relaţiile tale.

Vei cere Domnului unitate în relaţii cu alţii ?

Îi vei permite Domnului să lucreze în viaţa ta, în relaţiile tale ?

Dumnezeu este personal şi se descoperă celor ce aleg să fie parte a poporului Lui.

Ce înseamnă pentru tine că Dumnezeu este : Domn, Salvator, Răscumpărător, Puternicul lui Iacov ? Îl cunoşti aşa pe Dumnezeu ?

Domnul Isus Hristos va domni pe pământ la Ierusalim. Evreii credincioşi din toată lumea se vor aduna la Ierusalim. Romani capitolul 11, ne spune că Israelul va crede în Izbăvitorul, Domnul Isus Hristos. Bogăţia se va aduna la Ierusalim. Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale şi tot ce a fost promis Israelului, aşa va fi. Credincioşii din toate veacurile au asigurată relaţia cu Domnul, Lumina lumii şi au unitate cu toţi cei ce apartin Împărăţiei, prin credinţa lor. Uneori viaţa este departe de a fi splendidă, dar va veni un timp când se va sfârşi orice conflict, boală, nevoi, apăsări şi va veni domnia de o mie de ani, când totul va fi splendid. Fii curajoasă pentru că aparţii Împărăţiei Lui. El este alături de tine în toate nevoile tale ca şi în timpurile bune.

Pe cei pe care Dumnezeu îi mântuieşte, îi schimbă, şi toate schimbările pe care le face Dumnezeu sunt binecuvântări. Aurul, argintul, bronzul şi fierul pot înlocui uşor lemnul, piatra şi metalele de puţină valoare. Ce este vechi, este înlocuit cu ceva ce este mai bun şi mai puternic, şi acest lucru se face cu ajutorul Domnului. Pacea va domni, dreptatea va stăpâni.

Câtă bucurie îţi aduce vestea bună despre mileniu ?

 

Doamne, inima mea caută unitatea cu toţi cei ce aparţin Împărăţiei Tale!

 

Nelegiuirile noastre

1 isaia 59*

Isaia 59:1-15
Isaia 59:1-2a   „Nu,

mâna Domnului nu este prea scurtă

ca să mântuiască,

nici urechea Lui prea tare

ca să audă,

ci nelegiuirile noastre

pun

un zid de despărţire.”

*
*
Oare de ce a fost important pentru israeliţi să înţeleagă că problema nu e că Dumnezeu nu aude şi nu poate ajuta? Oare de ce e important pentru noi să înţelegem că problema nu e că Dumnezeu nu ne aude şi nu ne poate ajuta?
Nu Dumnezeu S-a depărtat de noi, ci nerecunoaştinţa noastră faţă de El a creat un zid de despărţire între noi şi El. Păcatele noastre au pus o barieră între noi şi Dumnezeu (Romani 5:12-21; Iacov 1:13-18; 2:10; 1 Ioan 1:8-10).
Putem fi înşelaţi? Putem fi ispitiţi? Care sunt păcatele care îi despărţeau pe Israeliţi de Dumnezeu? (Romani 3:10-11)
Păcatul a început cu primii oameni. Adam şi Eva au păcătuit, şi de la ei încoace toată omenirea. Cum afectează păcatul relaţia omului cu Dumnezeu? Relaţia este ruptă.
Crezi că dreptatea (justiţia), neprihănirea, adevărul şi cinstea lucrează împreună?
Este dreptate la curtea judecătorească? Este recunoscut adevărul? Onestitatea este respinsă.
Şi noi mergem cu valul?
Dumnezeu este drept, adevărat, neprihănit şi cinstit. El doreşte ca şi noi să fim ca El.
Care este dorinţa ta?
Doamne, eu doresc ca să dezvolţi în mine calităţile Tale: dreptatea, adevărul, cinstea, smerenia, bunătatea, dragostea, îndurarea, bucuria, înţelepciunea, pacea, credincioşia, blândeţea, mulţumirea, iertarea etc.
Păcatul aduce distrugere, îl separă pe om de Dumnezeu. Care este păcatul de care trebuie să ne pocăim? Mâinile mânjite de sânge, degetele de nelegiuiri, buzele mincinoase, limba plină de nelegiuiri, nedreptatea, bizuirea pe lucruri deşerte, neadevărul, răul, nelegiuirea, picioarele care aleargă spre rău, gândurile rele. Suntem vinovaţi din cap până în picioare, din creştet până-n tălpi.
În starea lui naturală, omul este rău, căci nimic bun nu locuieşte în om. Nici un om nu este fără păcat. Dacă cineva crede că este bun pentru că urmează un ritual religios, trăieşte în întuneric.
Isaia a recunoscut păcatul lui şi păcatul poporului şi i-a spus pe nume. Ce faci tu?
Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu, dar mărturisirea şi părăsirea lui aduce restaurare.
Darul salvării lui Dumnezeu, fără plată, transformă viaţa omului.

Doamne, îmi pare rău, şi-mi cer iertare pentru păcatul din inima mea.

 

Adevăr şi fals

isaia 58Isaia 58

Isaia 58:5b

„Acesta numeşti tu post

şi

zi plăcută Domnului?”

*

Ce spune Domnul despre post despre o zi plăcută înaintea Lui? Ce spun eu despre post şi despre o zi plăcută Lui?

Dumnezeu este Dumnezeu. Eu nu sunt Dumnezeu. Eu nu sunt ca Dumnezeu, şi Dumnezeu nu este ca şi mine. Totuşi, eu trebuie să mă încred în El, chiar şi când nu înţeleg ce face. Nu eu trebuie să fiu în control. Eu nu pot fi în control. Bucuria şi pacea vin în inima mea când Îi dau volanul vieţii mele lui Dumnezeu.

Care este efortul pe care continui să-l depui ca să-L impresionezi sau să-L mulţumeşti pe Dumnezeu?

Crezi că bunătatea şi disciplina ta vor câştiga aprobarea lui Dumnezeu? Acestea împiedică harul lui Dumnezeu. Faptele mele bune, vorbele mele bune nu pot câştiga harul şi mila Domnului. Trebuie să-mi fac un obicei zilnic de a mă încrede în Domnul, nu în resursele mele.

Ce anume din ceea ce făceau Israeliţii părea că încecau să placă Domnului?

Se pare că ei căutau pe Domnul şi doreau să cunoască căile Lui. Se pare că cereau dreptate.

Au postit, s-au apropiat de Domnul, s-au dus la Templu.

Ce zice Domnul de fapt despre ei? Ce au căutat ei şi cum au demonstrat căutarea lor?

Au căutat plăcerea lor şi plăcerea altora. Au postit ca să arate altora că ei fac ce este bine. Dar Domnul le cunoştea răutatea inimii. Au demonstrat acest lucru prin neascultarea lor.

Care a fost răspunsul lui Dumnezeu faţă de modul lor de apropiere de Domnul?

Dumnezeu nu le-a răspuns.

Crezi că apropierea ta de Domnul ar putea fi falsă? Unde crezi că eşti falsă?

Este închinarea ta autentică?

Ce crezi că ar trebui să faci? Faci tu lucruri pentru ca alţii să te vadă că le faci? Faci anumite lucruri când alţii nu te văd? Eşti frustrată când închinarea la biserică nu se ridică la standardele tale?

Adevărata devoţiune faţă de Domnul produce bucurie în viaţa credinciosului.

 

Doamne, schimbă-mi inima după voia Ta !

Vestea Cea Bună (2)

1cIsaia 52:7

„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului:

„Dumnezeul tău împărăţeşte!”

*

Vestea cea bună, Evanghelia, Îl prezintă pe Dumnezeu. Noi Îl vestim pe Dumnezeu.

1. Adevărul despre Dumnezeu:

Dumnezeu este Creatorul care are toată autoritatea asupra creaţiei Lui (Genesa 1:1)

Lui îi datorăm faptul că trăim (Fapte 17:25).

Noi întotdeauna suntem în mâinile Lui şi sub privirea Lui (Psalm 139:7-12)

Suntem creaţi ca să ne închinăm Lui şi să-I slujim (Matei 4:10).

Noi trăim ca să-I dăm slavă Lui (Romani 11:36).

Noi suntem absolut dependenţi de Dumnezeu, Creatorul nostru, El are toate drepturile asupra noastră.

Crezi că eşti creată de Dumnezeu?

Crezi că aparţii lui Dumnezeu?

Crezi că El este Stăpânul şi Lui îi datorezi faptul că trăieşti?

Crezi că eşti sub privirea Lui tot timpul?

De ce te-a creat Dumnezeu?

Te bucură faptul că eşti dependentă de Dumnezeu?

Psalm 19 ne spune; „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveste drumul la celălalt capăt; numic nu se ascunde de căldura lui.”

Psalmul 100:2a ne spune: „Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem!”

 Doamne, inima mea se bucură că am un Creator!