Mulțumesc, Tată

De câteva săptămâni mă gândesc la cântarea Ce-ai semănat cu lacrimi. Am căutat-o pe Resurse creștine și am fost bucuroasă să văd că autorul acestei minunate cântări este fratele Valentin Popovici. Am avut o puternică dorință în suflet ca să-I mulțumesc Domnului pentru toți autorii creștini, scriitorii și compozitorii pe care Dumnezeu îi folosește ca să ne îmbogățească sufletește.

 

 

Advertisements

Ca-ntr-un vis

1

Ca-ntr-un vis, răpit, văzut-am Ziua mare de apoi,
Şi în haine de lumină, al splendorilor Convoi:
O mulţime necuprinsă, fără număr, adunată,
Lângă Tronul de mărire, gata pentru judecată.

Din străvechile ostroave, îmbrăcaţi în alb curat
Vin cei mântuiţi de Mielul, să se afle ce-au lucrat.
“Să înceapă dar citirea”, glăsuieşte-atunci Preasfântul;
Şi citind din Cartea vieţii, Vestitorul ia cuvântul:

“Iată, cel ce-naintează, cu pas demn de-apologet,
Vine din vârtejul luptei, a fost mare înţelept.”
“Te-ai luptat pentru credinţa dată pentru totdeauna,
Treci în ceata celor care îşi primesc acum cununa!”

“Sfântu-acesta care vine azi cu noi în Paradis,
A ştiut filosofie, şi cărţi multe el a scris.”
“Treci în ceata de elită, ceata lui Gavril cel mare,
Iubitor de-nţelepciune şi stăpân peste hotare.”

Altul vine… “Fost-a-n lupte din eroi cel mai viteaz!”
“Treci cu Mihail în ceată, al arhanghelilor cneaz”
“Iar acesta în cântare, avea vocea mlădioasă!”
“Treci cu Rafael şi David, ceata lor e prea aleasa!”

Iată însă că păşeşte un smerit cu ochii-n jos.
Scribul zice: “Sfântu-acesta a dus pe-alţii la Hristos!”
…Şi n-am auzit grăirea, – care-i rândul cetei sale? –
Fiindcă ceru-ntreg deodată izbucni în Osanale!

by Valentin Popovici

Biruinţa

1f*
Biruinţa nu e-n carul lui Sisera filisteanul,
Nici în tabăra de hulă a lui Goliat duşmanul;
Nu e-n mâna cea vitează, încleştată pe oţel;
Biruinţa o dă Domnul celor ce se-ncred în El.

Biruinţa nu e-n oastea sirienilor năvalnici,
Nici în faraonii mândri, nici în Sanbalaţìi falnici
Nu e-n şir de batalioane, nici în turnuri de granit;
Biruinţa e-n credinţa tare până la sfârşit.

Biruinţa nu e-n calul pregătit de bătălie,
Nici în ura-nverşunată, înhămată la mânie.
Biruința-i viaţa nouă, în a Duhului puteri,
Fluturând cu mâini zdrobite, steagul sfintei Învieri.

Biruinţa nu e-n săbii, nici în suliţe-nfocate,
Nici în firea răzvrătită şi aprinsă de păcate.
Ea e partea celui care, blând, așteaptă răbdător,
Dumnezeu să-şi împlinească voia Sa încetişor.

Biruinţa nu-i a morţii. nu-i a molimei de-amiază,
A săgeţilor din goana roibul care nechează;
Biruinţa e credinţa ce-o păstrăm pân’ la sfârşit
În Hristos care prin moarte, moartea-n veci a biruit.

Biruinţa-i calea crucii, e poteca prin prigoană,
Drumul până-n Gheţimani, prin Golgota la coroană.
Dreapta Domnului câştigă biruinţa ne-ndoios:
Biruinţa-i umilinţa şi răbdarea lui Hristos!

*
by Valentin Popovici

 

Adu-ne, Doamne, la unire!

1 flowerAdu-ne, Doamne, la unire:
Să fie-o turmă şi-un Păstor!
Să nu mai fie despărţire,
Ci numai dulce înfrăţire
Şi pace-n ceata sfinţilor.

Adu-ne, Doamne, la veghere:
Să nu ne prindă gând vrăjmaş.
Nici murmurul amar de fiere,
Să nu ne-aducă vreo cădere,
Din harul dreptului făgaş.

Adu-ne, Doamne, la altarul
Adevăratei pocăinţi,
Ca să urcăm unici Calvarul,
Şi-n noi să nu se stingă jarul
Iubirii pentru toţi cei sfinţi.

Adu-ne, Doamne, la răbdare,
Să ştim să nu vorbim prea mult;
Cu inima mulţumitoare
Să fim mereu în aşteptare,
Aşa cum robii Tăi Te-ascultă.

Adu-ne, Doamne, la iubire
Să fim un cuget toţi şi-un gând,
Nedespărţiţi, într-o simţire,
Să aşteptăm a Ta venire,
Să Te slujim prin Duhul Sfânt.

By Valentin Popovici

Am invatat iubirea

love*

Am învăţat iubirea şi rostul vieţii mele
Când L-am văzut pe Isus în chinurile grele,
Şi-n locul meu pe Mielul lui Dumnezeu junghiat,
Purtând osânda morţii, El, Cel nevinovat.

Am învăţat secretul răbdării îndelunge
Când am văzut cununa de spini cum Îl străpunge,
Şi cuiele-n picioare şi-n palme despicând
Măiastra ţesătură a Trupului preasfânt.

Am învăţat ce scumpă e-a mea răscumpărare
Când am văzut în sânge pe Domnul meu cum moare;
Şi-ntinsul fără capăt al cerului a stat
Uimit să vadă preţul prin care-am fost salvat.

Am învăţat ce tare-i tăcerea cea adâncă,
Ce grai e-ascuns într-însa, ca aurul în stâncă,
Atunci când gloata oarbă din răsputeri striga,
Iar El, ca oaia mută, – Cuvântul sfânt – tăcea.

Am învăţat ce-nseamnă tăriile divine,
Puterile slăvite din veacul care vine,
Când din mormântul rece, din lanţul îngheţat,
Zdrobind puterea morţii, Hristos a înviat.

Şi-am învăţat mulțimea minunilor din viaţă
Misterul fără vorbe ce-n şcoală nu se-nvaţă,
Când dintr-un mort ca mine, şi-un fiu rătăcitor,
El m-a născut în viaţa de veci moştenitor.

By Valentin Popovici

Aprinde, Doamne, focul sfânt

heal*
Aprinde, Doamne, focul sfânt pe-altarul vieţii mele
Primeşte arderea de tot întinsă pe nuiele.
În inima şi-n dorul meu, şi-n toată-a mea fiinţă,
Vreau Duhul Tău să-L simt mereu că-şi face locuinţă.

Nu sunt decât un vreasc uscat când nu Te am pe Tine,
Aprinde, Doamne, focul sfânt, şi pune viaţă-n mine,
Un far luminător să fiu, şi-n mâna Ta, făclie,
Aprinde, Doamne, viaţa mea, ca rugul în pustie.

Prea mult pământ am adunat în sacii de pierzare
Că nu mai pot s-adun nici har, nici binecuvântare.
Isuse, arde-n mine tot ce-i zgură şi mândrie,
Şi să rămână dragostea şi sfânta-Ţi bucurie.

Am tot zidit dar fără rost, nimic nu stă-n picioare,
Căci am zidit cu trestie şi fân fără valoare.
Să ardă-n mine tot ce nu-s comori adevărate,
Şi să rămână aurul nădejdilor curate.

E totul deja pregătit, dar nu e foc pe-altare,
Şi jarul nu vreau să mi-l iau din lumea de pierzare.
O, Duh Preasfânt, primeşte-mă ca jertfă sfântă, vie,
Adu în mine foc din cer, de har şi de tărie.

Pe-un vârf de munte, pe Carmel, aştept şi azi trezirea,
Văpăi şi mistuiri cereşti să ardă putrezirea;
Şi să se vadă-n mine-un foc al dragostei divine,
Că-am fost cu Tine răstignit, şi că trăiesc prin Tine.

By Valentin Popovici

Hristos a înviat !!!

Hristos a înviat, Mărire
În veci lui Dumnezeu preasfânt!
Să cânte azi întreaga fire:
Isus ieşit-a din mormânt!

A înviat şi nu mai moare,
E viu de-a pururi şi Stăpân,
Zdrobind cătuşe milenare
Şi capul şarpelui hapsân.

El are-n mâini cheile morţii,
Şi-a locuinţei morţilor.
A rupt sigiliile nopţii,
Ne-a dat lumina zorilor!

Suntem ai Lui pentru vecie,
Ai vieţii fără de hotar.
Răscumpăraţi din grea robie
Prin sângele de la Calvar.

Aceasta-i ziua cea mai sfântă,
Coroana sărbătorilor!
Întreaga omenire cântă,
Isus e Rege-al regilor!

By Valentin Popovici

Adevărat că a înviat !!!