De câteva săptămâni mă gândesc la cântarea Ce-ai semănat cu lacrimi. Am căutat-o pe Resurse creștine și am fost bucuroasă să văd că autorul acestei minunate cântări este fratele Valentin Popovici. Am avut o puternică dorință în suflet ca să-I mulțumesc Domnului pentru toți autorii creștini, scriitorii și compozitorii pe care Dumnezeu îi folosește ca să ne îmbogățească sufletește.
Ca-ntr-un vis, răpit, văzut-am Ziua mare de apoi,
Şi în haine de lumină, al splendorilor Convoi:
O mulţime necuprinsă, fără număr, adunată,
Lângă Tronul de mărire, gata pentru judecată.
Din străvechile ostroave, îmbrăcaţi în alb curat
Vin cei mântuiţi de Mielul, să se afle ce-au lucrat.
“Să înceapă dar citirea”, glăsuieşte-atunci Preasfântul;
Şi citind din Cartea vieţii, Vestitorul ia cuvântul:
“Iată, cel ce-naintează, cu pas demn de-apologet,
Vine din vârtejul luptei, a fost mare înţelept.”
“Te-ai luptat pentru credinţa dată pentru totdeauna,
Treci în ceata celor care îşi primesc acum cununa!”
“Sfântu-acesta care vine azi cu noi în Paradis,
A ştiut filosofie, şi cărţi multe el a scris.”
“Treci în ceata de elită, ceata lui Gavril cel mare,
Iubitor de-nţelepciune şi stăpân peste hotare.”
Altul vine… “Fost-a-n lupte din eroi cel mai viteaz!”
“Treci cu Mihail în ceată, al arhanghelilor cneaz”
“Iar acesta în cântare, avea vocea mlădioasă!”
“Treci cu Rafael şi David, ceata lor e prea aleasa!”
Iată însă că păşeşte un smerit cu ochii-n jos.
Scribul zice: “Sfântu-acesta a dus pe-alţii la Hristos!”
…Şi n-am auzit grăirea, – care-i rândul cetei sale? –
Fiindcă ceru-ntreg deodată izbucni în Osanale!
by Valentin Popovici
*Biruinţa nu e-n oastea sirienilor năvalnici,
Nici în faraonii mândri, nici în Sanbalaţìi falnici
Nu e-n şir de batalioane, nici în turnuri de granit;
Biruinţa e-n credinţa tare până la sfârşit.
Biruinţa nu e-n calul pregătit de bătălie,
Nici în ura-nverşunată, înhămată la mânie.
Biruința-i viaţa nouă, în a Duhului puteri,
Fluturând cu mâini zdrobite, steagul sfintei Învieri.
Biruinţa nu e-n săbii, nici în suliţe-nfocate,
Nici în firea răzvrătită şi aprinsă de păcate.
Ea e partea celui care, blând, așteaptă răbdător,
Dumnezeu să-şi împlinească voia Sa încetişor.
Biruinţa nu-i a morţii. nu-i a molimei de-amiază,
A săgeţilor din goana roibul care nechează;
Biruinţa e credinţa ce-o păstrăm pân’ la sfârşit
În Hristos care prin moarte, moartea-n veci a biruit.
Biruinţa-i calea crucii, e poteca prin prigoană,
Drumul până-n Gheţimani, prin Golgota la coroană.
Dreapta Domnului câştigă biruinţa ne-ndoios:
Biruinţa-i umilinţa şi răbdarea lui Hristos!
Adu-ne, Doamne, la unire:
Să fie-o turmă şi-un Păstor!
Să nu mai fie despărţire,
Ci numai dulce înfrăţire
Şi pace-n ceata sfinţilor.
Adu-ne, Doamne, la veghere:
Să nu ne prindă gând vrăjmaş.
Nici murmurul amar de fiere,
Să nu ne-aducă vreo cădere,
Din harul dreptului făgaş.
Adu-ne, Doamne, la altarul
Adevăratei pocăinţi,
Ca să urcăm unici Calvarul,
Şi-n noi să nu se stingă jarul
Iubirii pentru toţi cei sfinţi.
Adu-ne, Doamne, la răbdare,
Să ştim să nu vorbim prea mult;
Cu inima mulţumitoare
Să fim mereu în aşteptare,
Aşa cum robii Tăi Te-ascultă.
Adu-ne, Doamne, la iubire
Să fim un cuget toţi şi-un gând,
Nedespărţiţi, într-o simţire,
Să aşteptăm a Ta venire,
Să Te slujim prin Duhul Sfânt.
By Valentin Popovici
*
Am învăţat iubirea şi rostul vieţii mele
Când L-am văzut pe Isus în chinurile grele,
Şi-n locul meu pe Mielul lui Dumnezeu junghiat,
Purtând osânda morţii, El, Cel nevinovat.
Am învăţat secretul răbdării îndelunge
Când am văzut cununa de spini cum Îl străpunge,
Şi cuiele-n picioare şi-n palme despicând
Măiastra ţesătură a Trupului preasfânt.
Am învăţat ce scumpă e-a mea răscumpărare
Când am văzut în sânge pe Domnul meu cum moare;
Şi-ntinsul fără capăt al cerului a stat
Uimit să vadă preţul prin care-am fost salvat.
Am învăţat ce tare-i tăcerea cea adâncă,
Ce grai e-ascuns într-însa, ca aurul în stâncă,
Atunci când gloata oarbă din răsputeri striga,
Iar El, ca oaia mută, – Cuvântul sfânt – tăcea.
Am învăţat ce-nseamnă tăriile divine,
Puterile slăvite din veacul care vine,
Când din mormântul rece, din lanţul îngheţat,
Zdrobind puterea morţii, Hristos a înviat.
Şi-am învăţat mulțimea minunilor din viaţă
Misterul fără vorbe ce-n şcoală nu se-nvaţă,
Când dintr-un mort ca mine, şi-un fiu rătăcitor,
El m-a născut în viaţa de veci moştenitor.
By Valentin Popovici
*Nu sunt decât un vreasc uscat când nu Te am pe Tine,
Aprinde, Doamne, focul sfânt, şi pune viaţă-n mine,
Un far luminător să fiu, şi-n mâna Ta, făclie,
Aprinde, Doamne, viaţa mea, ca rugul în pustie.
Prea mult pământ am adunat în sacii de pierzare
Că nu mai pot s-adun nici har, nici binecuvântare.
Isuse, arde-n mine tot ce-i zgură şi mândrie,
Şi să rămână dragostea şi sfânta-Ţi bucurie.
Am tot zidit dar fără rost, nimic nu stă-n picioare,
Căci am zidit cu trestie şi fân fără valoare.
Să ardă-n mine tot ce nu-s comori adevărate,
Şi să rămână aurul nădejdilor curate.
E totul deja pregătit, dar nu e foc pe-altare,
Şi jarul nu vreau să mi-l iau din lumea de pierzare.
O, Duh Preasfânt, primeşte-mă ca jertfă sfântă, vie,
Adu în mine foc din cer, de har şi de tărie.
Pe-un vârf de munte, pe Carmel, aştept şi azi trezirea,
Văpăi şi mistuiri cereşti să ardă putrezirea;
Şi să se vadă-n mine-un foc al dragostei divine,
Că-am fost cu Tine răstignit, şi că trăiesc prin Tine.
Hristos a înviat, Mărire
În veci lui Dumnezeu preasfânt!
Să cânte azi întreaga fire:
Isus ieşit-a din mormânt!
A înviat şi nu mai moare,
E viu de-a pururi şi Stăpân,
Zdrobind cătuşe milenare
Şi capul şarpelui hapsân.
El are-n mâini cheile morţii,
Şi-a locuinţei morţilor.
A rupt sigiliile nopţii,
Ne-a dat lumina zorilor!
Suntem ai Lui pentru vecie,
Ai vieţii fără de hotar.
Răscumpăraţi din grea robie
Prin sângele de la Calvar.
Aceasta-i ziua cea mai sfântă,
Coroana sărbătorilor!
Întreaga omenire cântă,
Isus e Rege-al regilor!
By Valentin Popovici
Adevărat că a înviat !!!
*
Opriţi-vă, harfe, chimvale, timpane,
Tăcere deplină în ceruri să fie!
Se roagă-n Jilava, cuprinsă-n prigoane,
Şi-n lanţuri, o oaste de sfinţi pe sub glie…
Iubitule David, opreşte-ţi cântarea!
Tu, Moise, stai şi ascultă o clipă!
Cu sunet de bucium sfidând închisoarea,
O rugă din umbrele reci se-nfiripă…
Mai sunt melodii care vin din canale,
Şi temniţe-adânci cu pereţi care cântă,
Bătăi de ciocan ce se schimbă-n urale,
Şi lanţuri ce spun o istorie sfântă.
Tăcere! În ceruri se face tăcere!
Se-aud rugăciuni şi cântări ce palpită
Din locul de beznă, de chin şi durere:
Se roagă Biserica sfântă unită.
Şi fiii lui Core-au lăsat să-amuţească
În ceruri a treptelor dulce cântare:
Se-aude o doină acum, românească,
O rugă venind din necazul cel mare!
By Valentin Popovici
Crucea lui Hristos
Crucea este, inima contradictiilor si ciocnirilor cosmice. “Crucea este un paradox”…. bratele ei se intind liber in cele patru vanturi, imbratisand Universul, fara ca sa isi schimbe forma sau centrul.
Crucea este simbolul mangaierii si sperantei noastre la incrucisarea drumurilor vietii.
Crucea este imaginea omului cu bratele intinse in gestul eliberarii si al rastignirii fata de tot si toate, simbolul robiei voluntare in alegerea Stapanului.
Crucea, este rana mortala a domniilor Intunerecului, pe care Isus le-a dezbracat de putere lor acceptand suferinta si le-a facut de rasul si ocara Lumilor Lui Dumnezeu (Coloseni 2:15) . Iata de ce nu omul orchestreaza razboiul impotriva Crucii lui Hristos, el este doar un mercenar.
De 2000 de ani, ca si astazi, Crucea lui Hristos este “o nebunuie, pentru cei care sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, credincioşii, ea este puterea Lui Dumnezeu“ (1Corinteni 1:18).
Kierkegard, filosoful danez, declara clipa singura realitate a vietii; el imagineaza clipa ca si (o cruce) “strapungerea verticala a liniei orizontale si continuă a timpului”. Clipa este o smulgere o ţâşnire din obisnuitul lucrurilor, spre Dumnezeu.
Astazi “este vremea potrivita,… este ziua cercetarii” . Destinul nostru veşnic, mantuirea noastra, depinde de “o clipa”, de o smulgere din obisnuitul si firescul lucrurilor, o ţâşnire catre Tatal Luminii, fauritorul Mântuirii noastre prin Crucea lui Hristos, Domnul nostru. (fg) Florian Guler
*
Ape de odihna
Dumnezeule Puternic şi Stăpân pe-ntreaga lume,
Voi vesti în adunare pretutindeni al Tău Nume!
Tu, Slăvitule Iehova, singur eşti al meu Păstor,
Care mă conduci la ape de odihnă şi de dor!
Vocea Ta sublim regală, hotărâtă şi duioasă,
Ea mă poartă cu blândeţe în păşunea cea mănoasă.
Nu voi duce niciodată lipsă-n viaţă de nimic
Lângă ape de odihnă şi la umbră de finic.
Pe căi drepte de lumină ochii Tăi mereu veghează
Şi făgăduinţa păcii sufletu-mi înviorează.
În poiana bucuriei mă povăţuieşti cântând,
Lângă ape de odihnă, pentru Numele Tău sfânt.
Chiar prin valea umbrei morţii dac-ar fi să trec odată,
Doamne, ştiu că eşti cu mine, Tu eşti marea mea răsplată.
Când toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie blajin,
Lângă ape de odihnă piere orişice suspin.
Masa Tu-mi întinzi în faţa duşmanilor în uimire,
Şi mă ungi cu untdelemnul de iubire şi sfinţire
Da, în Casa Ta paharul îndurărilor voi bea,
Lângă ape de odihnă, fericit la dreapta Ta.
By Valentin Popovici
*
”Îți aducem mulțumire, Doamne, pentr-a Ta-ndurare,
Pentru nopțile cu beznă, pentru zilele cu soare,
Pentru pâinea de pe masă și bucatele bogate,
Pentru darurile multe, pe cărare presărate.
……………………….
Îți aducem mulțumire pentru tot belșugul mare,
Ce coboară de la Tine ca o ploaie pe ogoare ;
Și tot mulțumiri Ți-aducem, când n-avem nimic pe masă,
Când Tu ne încerci credința și puterile ne lasă.”
*
by Valentin Popovici
ANA TATAR ANDRAS 