ANA TATAR ANDRAS

sursa foto AICI.

Dar, dacă nu era vremea roadelor… Ori, poate fuseseră deja culese de alți trecători, sau, mai bine, ce lecție s-ar putea învăța uscând un biet copăcel?

Rodirea este un simbol cu trei conotații spirituale: mai întâi, reprezintă comportamentul unui om credincios, neprihănirea lui, trăirea conform principiilor Cuvântului Sfânt. Apoi, rodirea înseamnă fapte bune prin care sunt ajutați semenii aflați în nevoie. Judecata finală produce o separare veșnică între cei ce-și zic credincioși, chiar pe acest criteriu: ”când ați făcut aceste lucruri (altora)… Mie Mi le-ați făcut.” În al treilea rând, rodirea înseamnă aducerea oamenilor la mântuire prin jertfa Domnului Isus. Pavel vorbea despre dorința sa de a ”culege vreun rod” și descria anumiți colaboratori ca fiind roadele sale (chiar în lanțuri).

Principiul de căpătâi al rodirii spirituale este că nu există un sezon al ei, ci trebuie să fie permanentă în viața omului născut din nou…