Păcatele limbii

Cum ne păzim de păcatele limbii? Bârfa, clevetirea, cuvintele rele, minciuna, vorbirea pe la spate, lauda de sine, blestemul, vorbirea de rău sunt păcate grele. Cum arată o femeie credincioasă care nu păcătuiește cu limba? Putem noi să devenim femei care nu păcătuiesc cu limba? Putem noi să fim femei ale căror cuvinte nu despart și nu distrug? Ce trebuie să facem? Dacă am bârfit, dacă am vorbit de rău pe alții, să recunoaștem că am păcătuit și am cauzat un rău. Să ne cercetăm inima și să ne smerim. Să recunoaștem păcatele inimii: mândria, gelozia, viclenia, invidia, spiritul de competiție nesănătos, atitudini greșite, judecăți nedrepte. Să spunem adevărul. Să mărturisim păcatul, să ne cerem iertare și să ne schimbăm. Să fim cinstite cu noi însene și să recunoaștem că avem o problemă pe care trebuie să o rezolvăm. Numai Dumnezeu ne poate ajuta și pentru că depindem de El, să-I cerem ajutor.

Advertisements

Stăpânul și robul

Matei 25:14-30

Matei 25:23: ,,Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

Robul bun şi credincios, căruia stăpânul i-a încredinţat cinci talanţi, este o imagine a credincioşilor care au multă cunoştinţă biblică, mari abilităţi personale dăruite de Domnul şi multe oportunităţi ca să transforme cunoştinţa în experienţă vie. Robii buni și credincioși sunt plini de Duhul Sfânt, se duc îndată şi lucrează cu ceea ce au primit; fac tot posibilul ca să ajungă la maturitate duhovnicească; doresc să-i ajute pe alţii să Îl cunoască pe Hristos; cresc în încredere și ascultare, văd schimbare în viaţa lor şi a altora. Nu sta departe de aceste lucruri. Nu ezita să împlineşti scopul Domnului în viaţa ta. Să te rogi Domnului ca să te ajute să vezi oportunităţile pe care El ţi le dă zilnic. Cere Domnului ajutor ca să vesteşti Evanghelia.

Robul bun şi credincios, căruia stăpânul i-a încredinţat doi talanţi, este o imagine a credincioşilor care au o anumită cunoştinţă biblică, anumite calităţi dăruite de Domnul şi anumite oportunităţi ca să transforme cunoştinţa în experienţă vie. Ei folosesc ceea ce au primit de la Domnul, se bucură de relaţia lor cu Domnul, cred promisiunile Domnului şi experimentează puterea lui Dumnezeu în vieţile lor. În viaţa lor se văd rezultate şi îi influenţează pe alţii pentru Hristos. Roagă-te Domnului să te crească în slujire şi să te folosească  în viaţa altora.

Robul viclean şi leneş, deşi a primit numai un talant, de fapt a primit o avere mare, dar el în loc să fie mulţumitor, s-a comparat cu alţii. A ales să nu creadă în bunătatea stăpânului. A dispreţuit marele privilegiu de a sluji pe stăpânul cel generos. A fost plin de invidie, resentimente şi amărăciune. Acest om este o imagine a membrilor din Biserică, care aud Evanghelia, dar refuză să creadă că promisiunile Domnului sunt pentru ei. Unii sunt plini de amărăciune pentru că nu sunt mulţumiţi de copilăria lor (anumite lipsuri materiale sau situaţii (boală, lipsa de succes)), de relaţiile lor, de educaţia lor, de cariera lor etc. În loc să se bucure de darul primit de la Stăpân, îşi doresc alte circumstanţe, alte oportunităţi. Deși primesc oportunităţi de la Domnul care pot să le crească încrederea în El, ei preferă să caute scuze, se compară cu alţii sau cu oportunităţile altora, nu-şi asumă responsabilităţi, nu vor să plătească nici un preţ pentru ca să experimenteze puterea şi promisiunile Domnului în viețile lor sau ale altora. Aşa cum acest rob îl blamează pe stăpânul lui pentru eşecul lui, tot aşa mulți oameni Îl blamează pe Stăpânul pentru nereuşitele lor. Unii chiar au curajul să spună: ,,Cum cere Dumnezeu de la mine să mă schimb, când nu mi-a dat nici credinţă, nici putere să mă schimb?” sau: ,,Dacă Dumnezeu mă iubeşte cu adevărat, de ce am această problemă?” Imaginea lor despre Dumnezeu este incorectă şi nu Îl cunosc ca pe un Tată bun care are grijă de copiii Lui, ci ca pe un poliţist care stă cu bastonul şi-i interzice plăcerile. Ei îngroapă ceea ce cunosc despre Hristos şi despre mântuire; refuză să deschidă Biblia de pe raft; îşi plâng de milă că au mai puţin decât alţii; dispreţuiesc dragostea lui Hristos faţă de ei. Unii au o anumită cunoştinţă intelectuală biblică, dar resping realitatea zilnică a unei experienţe cu Hristos. Acceptarea cu mintea a adevărului nu este suficientă. Credinţa care salvează, întotdeauna aduce roade. Cunoştinţa trebuie să devină experienţă pe măsură ce ne încredem în Domnul. Dacă eşti creştin, Dumnezeu ţi-a dăruit mult şi tu trebuie să dăruieşti mult.

Doamne, Îţi mulţumesc că îmi creşti încrederea în Tine!

Doamne, ajută-mă să fiu un rob bun și credincios!

Evanghelia Împărăţiei

Matei 24:1-28

Matei 24:14: ,,Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Trebuie să cunoşti Evanghelia Împărăţiei. Evanghelia Împărăţiei trebuie să fie propovăduită în toată lumea. Pentru cei ce cred, Evanghelia Împărăţiei este mântuire. Pentru cei ce nu cred, Evanghelia Împărăţiei este mărturie. Vrem să cunoaștem vremurile sfârșitului și să înțelegem avertizările Domnului pentru ca să nu fim furați de înșelăciunea lumii. Ucenicii au vrut să ştie mai multe lucruri cu privire la vremea sfârşitului. Domnul Isus îi avertizează pe ucenici de pericolul înşelăciunii în cinci domenii: Hristoşi mincinoşi şi învăţătură falsă, războaie şi veşti de războaie, dezastre naturale, persecuţie şi imoralitate. Mulţi oameni, de-a lungul vremurilor, s-au proclamat eliberatori spirituali. Sunt mulţi oameni chiar și astăzi, care vorbesc despre Domnul Isus, dar nu Îl urmează. Scriitorii Bibliei, într-un mod repetat, prezic înmulţirea conducătorilor falşi şi a credinţelor false şi periculoase, odată cu progresul în toate domeniile vieţii. Biserica este ameninţată. Pentru cei ce cred în Domnul Isus Hristos, siguranţa lor este în puterea lui Hristos, Cel care-i păzeşte de înşelăciunea lumii. Trebuie să-i învăţăm pe copii acest adevăr şi pe cei ce nu cunosc adevărul. Credincioşia în învăţarea şi trăirea Scripturilor este nu numai calea de a ne păzi de înşelăciune, dar şi o minte şi o inimă plină de pace, linişte şi încredere în Salvatorul nostru, în toate timpurile şi în toate locurile. Să nu te depărtezi de mesajul curat al Scripturilor ca să auzi avertizarea Domnului Isus Hristos și să asculţi chemarea Lui la trăirea adevărurilor scrise în Scripturi.

Domnul Isus ne spune că vom auzi de războaie şi veşti de războaie, dar să nu ne înspăimântăm, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Vedem că un neam se scoală împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Să nu ne alarmăm, ci să ne încredem în Dumnezeu, Cel care guvernează lumea după planul Lui. Să ne rugăm pentru pacea inimii în orice situație. Domnul Isus ne spune că vor fi cutremure de pământ, foamete şi epidemii. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Aceste evenimente sunt o imagine a judecăţii lui Dumnezeu din cauza răului, păcatului. Dezastrele naturale ne amintesc despre puterea Creatorului nostru, dar nu sunt neapărat semnele sfârşitului. Ele au existat încă din timpurile primilor oameni.

Domnul Isus ne spune şi nouă, ca ucenicilor odinioară, că toţi cei credincioşi au fost şi vor fi persecutaţi într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru credinţa lor. Unii credincioși şi-au dat viaţa pentru Hristos. Biblia ne spune că persecuţia va fi mai mare înainte de revenirea Domnului Isus Hristos. ,,Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.” Oare vrea Domnul să ne trezească prin persecuţie? Cum răspunzi când cineva te întreabă despre credinţa ta? Ai fi gata să rişti să mergi în locuri periculoase ca să duci Evanghelia la cei ce nu o cunosc? Te temi de persecuţie? Dumnezeu îi numeşte fericiţi pe cei ce sunt prigoniţi: Matei 5:11-12: ,,Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi.” Domnul Isus ne spune să ne ferim de învăţătura falsă, de credinţa care duce la: fapte rele, la coborârea standardului moral şi etic, la iubirea de bani şi alte lucruri în defavoarea iubirii de Dumnezeu. Să nu fim ocupaţi cu activităţi lumeşti. Dragostea faţă de lucruri materiale şi confort cresc stricăciunea, aduc răceală în relaţii şi multă confuzie. Dacă te-ai răcit, te-ai împietrit sau eşti în confuzie, întoarce-te la Adevăr. Cineva din jurul tău pretinde că-i creştin, dar este rece şi împietrit. Veghează! Răceala în relaţii duce la indiferenţă faţă de Dumnezeu și la  gândire falsă. Cere Duhului Sfânt să reaprindă focul dragostei în viaţa ta şi în familia ta.

Doamne, vreau să iubesc Evanghelia Împărăţiei!

Iertare

Matei 18:15-35

Matei 18: 33: ,,Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?”

Cineva a avut milă faţă de tine recent. Cineva te-a iertat recent din toată inima. Cineva are nevoie de iertarea ta. Faţă de cine ai avut milă recent? Pe cine ai iertat recent din toată inima ta? Noi credem de multe ori că soţii noştri, copiii noştri sau cei din jur ne sunt datori cu anumite lucruri, vorbe sau atitudini. De multe ori, ne purtăm urât unii cu alţii şi păcătuim unul împotriva altuia. Nu vrem să ne facem datoria. Nu vrem să avem milă, ci judecată şi nemulţumire (păcat). Cum iertăm? Datoria noastră faţă de Dumnezeu este foarte mare şi nici nu putem plăti, dar a plătit Cineva pentru noi, cu sânge sfânt. Suntem iertaţi prin harul lui Dumnezeu, Cel care a avut milă de noi. În textul nostru, un om care avea o datorie foarte mare a fost iertat, dar la rândul lui nu a vrut să ierte o datorie foarte mică. Ne mirăm, dar de câte ori facem şi noi acelaşi lucru?! De multe ori spunem că nu putem ierta, nu putem uita, nu putem vedea pe cineva. Şi dacă am iertat o dată, de două ori, de trei ori, ne-am săturat să mai iertăm. Cât de recunoscători suntem faţă de harul Domnului care ne iartă în fiecare zi, de multe ori pe zi, an după an?

Copiii lui Dumnezeu trebuie să extindă tuturor harul abundent al lui Dumnezeu pentru că ei au primit harul extravagant al lui Dumnezeu. Noi putem ierta numai prin puterea Duhului Sfânt, fiindcă iertarea omului nu este întreagă. Până nu există o transformare interioară a omului pe care numai Duhul Sfânt o poate face, nu putem ierta tot și din toată inima. Poate este amărăciune în inima ta faţă de cineva și te chinuie resentimentele faţă de cel ce ţi-a greşit. Nu poţi să ierţi? Cere Domnului să-ţi vindece inima, ca să poţi extinde harul Lui către cei vinovaţi. Ce faci când un creştin te nedreptăţeşte sau păcătuieşte împotriva ta? Spui altora despre păcatul săvârşit sau te duci să vorbeşti cu persoana vinovată? Biblia este clară. Poţi să alegi să acoperi păcatul cu dragoste, sau să te duci la persoana respectivă cu intenţia de a restaura relaţia lui cu Domnul şi cu tine. Dumnezeu poate restaura orice relaţie din biserică dacă depindem de puterea Lui şi cerem harul Lui spre reconciliere. Ce faci când o persoană îţi cere iertare? Eşti superficială şi spui că nu-i nimic? Sau alegi să ierţi din toată inima? Pe cine nu ai reuşit să ierţi? Când Crucea lui Hristos nu înseamnă nimic pentru noi, suntem indiferenţi faţă de păcatele noastre şi ale altora care lovesc în Dumnezeu şi în poporul Lui. Când suntem egoişti, vedem păcatele altora mult mai grave decât ale noastre.

Când iertarea pare imposibilă, să ne amintim de harul lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că acest lucru aduce umilinţa în viaţa noastră, apoi mila faţă de cei din jur. Pe când Petru asculta vorbirea Domnului Isus cu privire la rezolvarea conflictelor între credincioşi, conflicte pricinuite de păcat, o întrebare i-a ieşit din gură: „Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Oare a crezut Petru că el este plin de har pentru că se gândeşte la numărul şapte? Alţii nu iartă decât odată, de două ori sau poate de trei ori (învăţătorii Legii). Numai Crucea lui Hristos îi va descoperi lui Petru cât de mult l-a iertat Domnul şi cât de greu a fost păcatul lui pentru Domnul Isus. Încă nu pricepea că numai Fiul lui Dumnezeu poate plăti pentru păcatul lui. Încă nu vedea cât de mare este datoria lui pe care numai Hristos o poate plăti. Mai târziu, când înţelege cât de mult Domnul a suferit pentru păcatul lui, se lasă transformat ca să primească atitudini corecte faţă de cei vinovaţi pe care trebuie să-i ierte. A fost oare  Petru şocat când L-a auzit pe Domnul că spune: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”? Un lucru făcut de şaptezeci de ori câte şapte este un obicei şi o atitudine.  Vrei să ierţi? Cum îţi dezvolţi acest obicei şi această atitudine? Iată ce scrie Petru în cartea lui: 1 Petru 4:8: ,,Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” Cu siguranţă acest adevăr a ajuns o practică importantă pentru Petru. Se cade să avem și noi milă de alții și să iertăm tot și toate.

 

Doamne, ajută-mă să iert din toată inima!

Biruiește îndoielile

Matei 11:1-19

Matei 11:6: ,,Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”

Atitudinea şi răspunsul nostru faţă de Domnul Isus au consecinţe prezente şi viitoare. Uneori, avem îndoieli și ne poticnim pe cale. Nu știu care sunt îndoielile tale. Este omenesc să avem îndoieli. Îndoielile nu înseamnă absenţa credinţei, ci sunt reacţii normale, omeneşti, pentru că noi, oamenii, suntem slabi şi fireşti. Cineva ne ajută să înţelegem cum să ne rezolvăm îndoielile. Cineva ne învață care este sursa îndoielilor.

Îndoielile cresc când trecem prin vremuri grele. Ioan Botezătorul era în închisoare. Era în suferinţă. Nu-i de mirare că s-a îndoit cu privire la identitatea Domnului Isus. Voia să ştie dacă El este Mesia. Să nu te îndoiești de puterea lui Dumnezeu când vin vremuri grele. Să nu te îndoiești de bunătatea Domnului când treci prin suferință. Îndoielile cresc când aşteptările noastre nu sunt împlinite. Aşteptările lui Ioan Botezătorul au fost acestea: ca Domnul Isus să împlinească anumite profeţii, să facă dreptate, să vină ca Judecător. Nu a înţeles că Domnul Isus vine prima dată ca Mântuitor, blând şi smerit. Nu știu care sunt așteptările tale de la Domnul, dar este înțelept să nu te îndoiești când Domnul nu împlinește așteptările tale. Îndoielile cresc când suferim pentru că avem o perspectivă limitată. Ioan nu a înţeles misiunea Domnului Isus în întregime, pentru că a trăit înainte de moartea, crucificarea, învierea Domnului şi primirea Duhului Sfânt la Cincizecime. Ioan Botezătorul nu a avut o imagine completă despre persoana şi lucrarea Domnului Isus. Poate și tu treci prin vremuri grele și ai aşteptări neîmplinite, dar amintește-ți cât de limitată este perspectiva omului cu privire la toate lucrurile. Să cunoaștem bine persoana şi lucrarea Domnului Isus. Poate adesea strigi către Domnul: „Doamne, unde eşti?” Care sunt îndoielile tale? Poţi să le defineşti? Ce faci cu îndoielile tale? Alege să crezi în Domnul până la capăt.

Ioan Botezătorul s-a dus cu toate îndoielile lui acolo unde trebuia: la Domnul Isus.  Un om cu o credinţă autentică, ştie unde să meargă cu îndoielile Lui. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă răspunsuri la îndoielile noastre. Când Ioan Botezătorul a cerut lămuriri de la Domnul Isus, El i-a dat direcţii clare: Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul alungă îndoiala! Ioan Botezătorul a fost credincios Domnului Isus în ciuda tuturor circumstanţelor grele din închisoare şi a criticilor aduse de conducătorii religioşi din vremea lui. Noi, astăzi, avem o viziune mult mai clară despre Domnul Isus, deoarece privim în urmă la tot ceea ce s-a întâmplat şi avem Cuvântul Scripturilor care ne descoperă adevărul. Îndoielile pot fi biruite prin Cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia!!! Care este răspunsul tău? Ce alegi? Poți să rămâi în îndoială sau să alegi credinţa bazată pe Cuvântul Domnului. Anumite situații  cauzează îndoieli mari: boala, durerea, depresia, mânia, bârfa, amărăciunea, nedreptatea etc. Poate nimic nu este aşa cum ai crezut, dar nu te baza pe sentimentele tale, ci numai pe Cuvântul lui Dumnezeu. Ce îndoieli vei aduce astăzi în rugăciune înaintea Domnului? Ce aşteptări ai de la Cuvântul lui Dumnezeu?

Doamne, aleg să cred Cuvântul Tău, ca să biruiesc îndoielile!

Priorități

Matei 8:18-22

Matei 8:21-22: ,,Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” „Vino după Mine” i-a răspuns Isus „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii.”

Doi oameni, două răspunsuri, două atitudini, două alegeri, două destine. Cel de-al doilea om era un ucenic cu inima împărţită. În Israel, înmormântarea unei persoane avea loc în ziua morţii lui. De aceea, acest ucenic a vrut să stea lângă tatăl lui ca să-l îngroape dacă va muri şi să împlinească tradiţia cu privire la funeraliile din vremea lor.  A vrut să mai amâne dedicarea lui faţă de Domnul.  Poate şi tu crezi că ai motive să mai aştepţi câteva zile, câteva săptămâni, câţiva ani, până când … se va întâmpla ceva (copiii vor creşte, vei mai rezolva o problemă prin mijloace necinstite, vei avea o casă sau o maşină, vei avea timp, vei fi fără obligaţii etc.). Nu amâna, pentru că ziua de mâine nu-i a ta. Nu ştii dacă vei mai avea oportunitatea să te predai Domnului cu toată fiinţa şi să-L urmezi.  A amâna ascultarea de Dumnezeu pentru orice motiv este neascultare! Să nu te plângi că nu poţi face ceea ce cere Domnul de la tine. Să nu amâi lucrul pe mâine.

Când Domnul Isus spune: ,,Lasă morţii să-şi îngroape morţii.”, de fapt spune că morţii spirituali să-şi îngroape morţii (pe cei care nu răspund Domnului în credinţă). Este ca şi cum Domnul Isus ar spune: ,,Dacă eşti viu spiritual, atunci urmează-Mă!” Cei ce sunt morţi spiritual vor avea o mulţime de scuze. Nu căuta scuze. Nu te întoarce la natura veche. Uită-te înainte! Nu lăsa pe nimeni să te întoarcă de la credinţa ta în Hristos! Nu lăsa pe nimeni să te ţină pe loc! Autoritatea Domnului Isus cere tuturor credincioşilor să Îl aleagă deasupra tuturor lucrurilor. Mulţi au respins chemarea Domnului. Și eu mă aştept ca alţii să respingă serviciile mele, dar nu e ezit, dacă Domnul mă cheamă într-o lucrare. Fac sacrificiile necesare pentru a-L urma pe Domnul. Slujirea mea faţă de Domnul este  deasupra tuturor chemărilor. Familia mea mă vede şi sunt un model pentru ea în ceea ce priveşte umblarea mea cu Hristos. Trebuie să fac și schimbări în viaţa mea. Trebuie să îmi pun în ordine priorităţile, să dau atenţie lucrurilor importante la început, pentru că viaţa spirituală este prioritatea mea. Cred că timpul petrecut cu Domnul şi timpul folosit în slujirea la care mă cheamă Domnul nu este un timp pierdut, ci este cel mai preţios şi nu-l voi regreta niciodată!

A-L urma pe Domnul Isus înseamnă a plăti un preţ! Care este preţul pe care un ucenic trebuie să-l plătească? Timp, energie, învăţătură, practică, supunere, ascultare, smerenie, atenție, renunţare, muncă, hărnicie, devotament, disciplină, rugăciune, suferință, pasiune etc. Care ar fi câteva lucruri pe care Domnul Isus le-ar cere unui ucenic? La ce ar trebui să renunţe ucenicul? Cred că cel mai important lucru ar fi ca ucenicul să renunţe la voia lui şi să asculte de voia Stăpânului. Dacă eşti ucenicul Domnului, să cunoşti şi să asculţi de voia Domnului, să alegi mereu viața cu Isus, să Îl urmezi zilnic. Lucrarea în Împărăţia Domnului este o prioritate – nu o programare înghesuită în agenda zilei. Examinează-te să vezi ce-i mai important în viaţa ta decât Hristos.

 

Doamne, vreau să Te urmez şi să fii primul pe lista mea de priorităţi!