La un virus distanță…

paşi spre lumină

M-am trezit azi dimineață cu o întrebarea care mi-a tulburat noaptea nedormită. De ce l-a întrebat Domnul nostru pe Petru dacă-L iubește mai mult decât ceilalți? Cum de a pus o astfel de întrebare, la care ucenicul n-ar fi putut răspunde cinstit? Cum poți știi că iubești pe cineva mai mult decât îl iubesc alte persoane? Cum putea Petru cântări, sau măsura, dragostea celorlați, ca să declare că a lui era mai mare? A pus oare Isus o astfel de întrebare, sau a întrebat altceva?

Nu am pretenția să lămuresc lucrurile, de altfel nici nu este acesta scopul acestor rânduri. O simplă consultare a ediției Cornilescu cu numere Strong, ne spune că pronumele demonstrativ folosit aici este un genitiv plural, masculin sau neutru. Cu alte cuvinte, traducerea putea foarte bine să fie: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât acestea? Probabil că Domnul a arătat spre corăbiile…

View original post 404 more words

Fii o stâncă !!!

Azi dimineață mi-am amintit cântarea:

1. E o Stâncă ce de veacuri
Stă în valuri ca un far
Adăpost oricărui suflet
Care-i dus de-al vieţii val.

R: /: Stânca mea, a mea cetate
Locul meu de adăpost,
Al meu sprijin în necazuri
E Isus, Isus Hristos. : /

2. Urlă marea-nfuriată,
Vântul şuieră-mprejur
Însă eu stau fără teamă
Pe-a mea Stâncă veşnică.

3. În zadar furtuna bate,
’Geaba-i noapte-n jurul meu
Liniştit eu stau pe Stâncă
Zorii zilei aştept eu.

4. Spune-mi suflet dus de valuri:
E Isus şi Stânca ta?
Dacă nu, vino degrabă
Şi-L ia ca Mântuitor.

Și am cântat cântarea cu lacrimi. Îmi doresc să fiu o stâncă. Îmi doresc Hristos să fie Stânca mea și refugiul meu până va trece furtuna.
M-am gândit la faptul că omul se gândește mai puțin la ,,a fi” și mai mult la a avea, a ști, a acumula, a face. Pentru vremurile pe care le trăim și în pauza care ne-a fost dată fără acordul nostru, să ne încurajăm să ne ocupăm de ,,a fi”. A fi este caracter, este relație cu Creatorul, e bogăție sufletească. Crizele vieții nu ne formează neapărat caracterul, dar cu siguranță îl dezvăluie. Totuși, acum, putem să mai prindem trenul și să ne ocupăm de sufletul nostru. Perspectiva contează. Felul în care vedem criza contează. O criză ne obligă să facem lucruri pe care nu am vrut să le facem de bună voie. Ne place rutina, dar criza nu ne lasă în rutină. O criză ne crește atenția la priorități. Elimină ce nu e esențial și păstrează-ți atenția la esențial. O criză ne obligă să luăm poziție, să creem ceva nou. Fă acest verset nou în viața ta ca o aplicație zilnică:
Isaia 26:4:  ,,Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”

Crizele vieții

Crizele vieții ne obligă să ne schimbăm. Nu ne lasă să rămânem la fel. Ori ne schimbăm, ori ne rupem în bucăți. Vrem să ne întoarcem la normal, dar oare se mai poate? Viața nu va mai fi la fel. Școala nu va mai fi la fel. Biserica nu va mai fi la fel. Familia nu va fi la fel. Va fi diferit și va trebui să definim o altă realitate în care schimbarea e inevitabilă. Viața merge înainte chiar dacă e mizerie, greu sau dificil. Chiar dacă se pierde controlul peste tot, controlează-te pe tine însuți. Controlează viața ta, gândirea ta, lăuntrul tău. Nu trăi în baza emoțiilor și a sentimentelor, ci în baza Adevărului. Fă ca rațiunea să biruiască. Ia decizii să te dezvolți, să crești, să înveți și să dai mai departe un model de viață trăită prin credință. Va trebui să ne lăsăm mintea transformată, să facem din adversitate oportunități. Să facem parte din comunitatea celor care îmbunătățesc pe alții spiritual în aceste vremuri. Avem timp să ne rugăm, să citim Cuvântul, să memorăm Scriptura. Să ne rugăm la telefon. Să spunem o vorbă bună oricui. Fă un bine azi, cuiva de aproape sau de departe. Fă-ți ție un mare bine și ocupă-te de creșterea și dezvoltarea ta, a sufletului tău. Stai aproape de Cel ce a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.

Vă mulțumesc pentru că ați citit acest mesaj. Fiți binecuvântați de Cel ce ține în mâna Lui totul și care lucrează chiar în criză, acum și aici, în viețile noastre.

Atitudinea contează

Atitudinea noastră nu e bună doar pentru faptul că suntem creștini. Păcatele sunt atitudini rele, motivații murdare, interese greșite. Creștinii care nu au nici un scop decât să aibă grijă de ei, nu sunt mai fericiți decât cei din lume care au un scop în viață. Când răspundem mai mult rațional decât emoțional, ne formăm atitudini bune.

Mediu în care trăim ne adună și învățăm să semănăm unii cu alții. Iov a fost îndemnat de soția lui ca să blesteme pe Dumnezeu ca să moară și să nu se mai chinuiască. Iov a ajutat-o să aibă perspectiva cea bună, să primească de la Dumnezeu și binele și răul. Când suntem copii, învățăm de la părinți și de la cei din jur, dar când creștem ne ocupăm de noi înșine. Dacă părinții nu au avut o atitudine pozitivă va fi mai greu pentru noi, dar nu va fi imposibil. Dacă nu suntem atenți, dăm mai departe (din generație în generație) atitudini greșite.

Cum construim atitudini bune? Copilăria e importantă pentru succesul de mai târziu. Schimbarea atitudinilor greșite nu e ușoară. Toată viața învățăm să avem atitudini bune, reacții corecte. O fetiță a zis odată că Dumnezeu a făcut-o mică și ea se face mare. Ce mare adevăr. Noi ne creștem. Alegerea ne aparține.

Biblia ne spune să creștem în toate privințele bune. Este greu să avem atitudini bune în relații cu oameni care au atitudini greșite. Fundația este importantă în orice construcție. Oamenii care vin în viața noastră ne ajută sau ne strică fundația și construcția ființei noastre. Toți avem nevoie de reconstrucție din cauza unor atitudini greșite. Avem nevoie de ajustare încontinuu. Surprizele vieții ne obligă să ne balansăm. Furtunile vieții ne încearcă atitudinile. Secretul atitudinilor bune este ajustarea continuă.

(Fragment din cartea: Ce contează în viață?)

Furtuna

Ce faci în furtună?

Facem multe greșeli. Punem presiune și limite asupra celor din jur. Să îi ajutăm pe alții să primească lumină de sus cu privire la viață, atitudini și alegeri. Mulți nu ajung niciodată la potențialul posibil pentru că nu vor să schimbe atitudinea greșită. Toți avem experiențe greșite din care nu învățăm mare lucru.

Viața uneori este furtunoasă. Când e greu, să învățăm să menținem atitudinea cea bună. Reacția normală ne dă de gol. Dacă nu reușim, noi suntem de vină și nicidecum furtuna. Putem deveni mai periculoși decât furtuna. Este important ce se întâmplă în interiorul nostru și nu ce ni se întâmplă nouă. Când lucrurile exterioare produc pericol în interior, atunci avem probleme într-adevăr. Să realizăm că furtuna nu e veșnică. Să ne amintim ca să nu ne lăsăm consumați de problemă. Să spunem: și asta va trece.

De multe ori problema nu e așa mare precum ne plecăm sub povara ei. Pavel ne spune să nu cădem de oboseală în sufletele noastre. Galateni 6:9 spune: ,,Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.”

Vine sfârșitul

Vine sfârșitul vieții și îmi pun întrebări. Ce aș face diferit dacă ar fi să mai trăiesc odată? Aș începe să iau viața mai în serios și mai devreme, având ținte clare și stategie bună? Aș avea mai mare grijă de sănătatea mea? Aș fi mai atentă cum îmi cheltuiesc banii? Aș petrece mai mult timp cu familia? M-aș ocupa mai mult de dezvoltarea personală? M-aș bucura mai mult cu cei pe care îi iubesc? Aș dărui mai mult? M-aș bucura mai mult în Cuvânt și rugăciune? Aș prețui mai mult relația cu Salvatorul meu? Aș fi mai atentă la chemarea mea?

Există o diferență între chemare și carieră. Chemarea este scop cu amprentă divină, este parteneriat cu Cerul. Trebuie să punem realism în activități. Ce contează cu adevărat? În procesul vieții să nu ne pierdem Ținta. Nu ne putem permite doar să luptăm cu pumnul în vânt toată viața, ci să avem o strategie care ne duce la rezultate bune.

Mediocritatea

Mediocritatea nu e sănătoasă, căci omoară timpul, în loc să răscumpere vremea. Mediocritatea ne oprește să creștem. Uneori nu ne dăm seama că avem mintea așa de îngustă și nu avem progres, de aceea trebuie să ieșim din mediocritate și să facem pași alături de cei ce cresc în caracter și conduită.

Nimic nu se schimbă până ce eu nu mă schimb. Trebuie să identific ce mă ține înapoi și nu pot înainta. Să fiu gata să acționez când înțeleg ce am de făcut. Cea mai mare piedică pe cale sunt eu. Dacă vrei, poți – auzim mereu. Este greu, dar benefic. Să nu stăm într-un loc când nimic nu satisface.

Pierderea de vreme e în defavoarea mea. Mulți aleg confortul în defavoarea dezvoltării personale. Fii curajoasă și rupe-o cu mediocritatea. Puterea de a face pași întotdeauna începe dinăuntru. Mulți au vise, dar puțini aleargă spre împlinirea visului. Mulți vor să facă ceva, dar nu vor să plătească prețul. Cei mai mulți vor să primească mult și să dăruiască puțin.

Alegerile pe care le facem și faptele urmate sunt definitorii.

Alege să crești în omul dinlăuntru.