Rădăcinile adevăratei credințe

12 Iunie

Matei 13:18-23

Matei 13:18: ,,Ascultaţi, deci, ce înseamnă pilda semănătorului.”

Matei 13:20-21:  ,,Sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, şi-l primeşte îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.”

Pe cine reprezintă pământul pietros? Pământul pietros reprezintă o persoană care judecă lucrurile după prima vedere, după ce se vede; nu este interesată de ce este important; nu se gândeşte la ceea ce este înăuntru, în inima omului; nu are nici o profunzime spirituală; este dezinteresată de personalitatea cuiva şi interesată doar de felul cum arată pe dinafară; nu este în stare să vadă şi să simtă în profunzime.

Unii oameni aleargă după ceea ce este nou şi diferit. Uneori arată mare entuziasm pentru promisiunile Domnului. Se pare că au primit Evanghelia şi au credinţă în Hristos. S-ar putea să răspundă când se iveşte o oportunitate să conducă. Unii conducători chiar par că duc o viaţă exemplară. Totuşi, ei nu arată durerea faţă de păcat, nu se pocăiesc (acestea sunt lucruri esenţiale adevăratei credinţe). Dar vin şi situaţiile grele: poate Dumnezeu nu răspunde la rugăciunea lor conform planurilor lor; poate sunt confruntaţi cu o alegere cu privire la o situaţie financiară sau emoţională; poate trebuie să sacrifice ceva pentru Hristos; poate Dumnezeu le cere o disciplină într-un anumit domeniu; poate interveni o simplă schimbare în programul bisericii etc. Nu contează care este testul, pentru că ei judecă la suprafaţă şi caracterul lor iese la iveală: ei nu au tărie şi profunzime spirituală. Sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu nu a prins rădăcini în vieţile lor. Par a avea credinţă, dar se usucă repede. Îţi doreşti numai lucruri pe care lumea le consideră binecuvântări? Crezi cumva că a crede în Hristos înseamnă lipsa suferinţei? Unei asemenea gândiri îi lipseşte ancorarea în rădăcinile adevăratei credinţe.

Doamne, Tată Ceresc, vin cu umilinţă înaintea Ta şi recunosc starea mea. De multe ori judec fireşte: sunt tentată să privesc la aparenţe şi nu am profunzime spirituală. Cuvântul Tău nu a prins întotdeauna rădăcină în inima mea. Mă deranjează multe lucruri şi uneori, cred că inima mea este un pământ pietros. Ajută-mă să fiu interesată de ceea ce este important înaintea Ta. Aminteşte-mi că nu este bine să alerg după ceea ce este nou şi diferit, ci să primesc de la Tine tot ceea ce trimiţi în viaţa mea. Nu vreau să îi judec pe alţii cu superficialitate, dar nici eu nu vreau să fiu superficială nici în lucrurile vieţii, nici în cele spirituale. Tu mă poţi ajuta să văd în testele vieţii, dorinţa Ta de a lăsa Cuvântul Tău să prindă rădăcină în inima mea, ca să îmi dezvolt şi să îmi lucrez pâmântul inimii mele ca să devină un pământ bun în care Cuvântul Tău poate prinde rădăcină şi mă poate pregăti ca să am o statornicie, indiferent de vânturi şi ploi. Vreau să stau tare chiar şi atunci când Tu nu răspunzi rugăciunilor mele, recunoscând că planurile Tale sunt cele mai bune. Vreau să-mi plâng păcatele şi să mă pocăiesc în fiecare zi. Dezvoltă Tu caracterul meu ca să ajung să nu-mi doresc ceea ce lumea consideră ca binecuvântări, ci tot ce Tu vrei să-mi dai, chiar dacă acest lucru aduce o oarecare suferinţă.

Doamne, păzeşte-mă de superficialitate în cele duhovniceşti!

*

Advertisements

Crucea

24 Mai

Matei 10:32-42

Matei 10: 38: ,,Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.”

Ţi-ai luat crucea astăzi? Ce înseamnă să-ţi iei crucea? Să mori faţă de dorinţele tale egoiste şi să trăieşti pentru Hristos. Cred că vrei să Îl urmezi pe Domnul astăzi și în fiecare zi.  Domnul are aşteptări de la cei ce Îl urmează: să-L mărturisească deschis în casele lor şi în toate relaţiile lor. Suntem mărturii vii prin vorbele noastre şi prin felul în care trăim. Cine se teme să recunoască identitatea lui în Hristos ca nu cumva să fie ridiculizat sau diferit de alţii, înseamnă că-L neagă pe Hristos în viaţa lui. Cine refuză să-L onoreze pe Domnul prin purtarea lui, din cauza dorinţei lui după confort şi independenţă, nu este vrednic de Domnul. Mai devreme sau mai târziu, fiecare creştin va suferi o oarecare persecuţie, căci nu există armonie între: dreptate şi nedreptate, credinţă şi necredinţă, religie falsă şi adevărata descoperire dumnezeiască, ascultare şi neascultare de Domnul. Mărturisirea credinţei în Hristos aduce divizare în casele noastre. A prefera armonia casei fără Hristos, înseamnă a priva familia de adevărata armonie care se găseşte în Hristos şi o pierdere veşnică a celor dragi. Domnul Isus a renunţat la toate: a lăsat trupul Lui pe lemn, prietenii au fost pierduţi, a părăsit casa Lui (cerul), S-a separat de Tatăl pentru o vreme etc., pentru a suferi pentru noi.

Cred că au fost un şoc cuvintele Domnului Isus pentru ucenici. I-a chemat Domnul ca să-şi dea viaţa? A lua crucea nu însemnă a accepta o suferinţă comună oamenilor. A lua crucea înseamnă a accepta respingerea, persecuţia şi disconfortul care vine din pricină că-L urmăm pe Hristos. Crucea lui Hristos nu a fost numai suferinţă fizică. El a fost ascultător de Tatăl în toate lucrurile, ca să fie Mântuitorul desăvârşit. A purta crucea înseamnă a îmbrăţişa căile Domnului indiferent de preţul care trebuie plătit. Este o renunţare la sine, ca viaţa lui Hristos să se dezvolte înlăuntrul ucenicului.

Când Îi aparţinem lui Hristos, descoperim un simţământ adânc în noi, dobândind o nouă identitate. Hristos a venit să restaureze în noi scopul pe care L-a avut Creatorul de la început, cu privire la vieţile noastre. Duhul Sfânt crează în noi o nouă identitate, care va dura veşnic. Natura veche trăieşte pentru ea şi pentru poftele ei: confortul personal, acceptarea lumii, ambiţia, puterea, faima şi posesiunile. Pentru că încă trăim în trup, trebuie zilnic, într-un mod conştient, plini de curaj, să renunţăm la aceste presiuni ale firii pământeşti. Să ne amintim mereu ai Cui suntem, Cui aparţinem. Noi nu mai dorim să fim robii păcatului, sclavii răului. Renunţarea de sine nu este o negare a lucrurilor bune create de Dumnezeu în noi, care vor să fie exprimate, ci o negare a lucrurilor care se opun voii lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să fiu vrednică de numele pe care îl port!

*

Ucenicii Domnului

21 Mai

Matei 10:1-16

Matei 10:1: ,,Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.”

Domnul Isus le-a dat instrucţiuni clare ucenicilor, ca să ştie ce au de făcut. A existat o perioadă de pregătire şi practică a adevărurilor învăţate. La început, au primit porunci cu privire la neamul lor: să predice Evanghelia la oile pierdute ale lui Israel. Poporul Israel a fost ales şi pentru revenirea Domnului Isus. Mântuirea ne vine de la evrei, chiar dacă ei sunt acum în împietrire şi Îl aşteaptă pe Mesia (cei mai mulţi nu cred că Isus Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu). Ucenicii nu au fost încă pregătiţi să meargă la neamuri cu vestea Evangheliei. După învierea Domnului Isus au înţeles Marea Trimitere: mergeţi în toată lumea şi vestiţi Adevărul. Totuşi, numai după pogorârea Duhului Sfânt şi după viziunea specială pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Petru, Biserica a început să fie deschisă şi pentru neamuri. Domnul Isus i-a trimis pe ucenici să vestească acelaşi mesaj pe care şi El l-a vestit: ,,Împărăţia cerurilor este aproape.” Când Domnul Isus S-a născut, Dumnezeu şi cerul s-au coborât pe pământ. Toţi cei ce-L primesc pe Domnul Isus în inimă sunt incluşi în Familia lui Dumnezeu şi în Împărăţia lui Hristos. Astăzi, ne rugăm pentru cei dragi să-L primească pe Hristos în inimă şi anticipăm revenirea Regelui ceresc pe tronul pământesc (domnia de 1000 de ani). Toţi cei ce cred, pot să experimenteze pacea şi binecuvântările Domnului în inimile lor, în casele lor, în relaţiile lor. Cei ce nu primesc mesajul Evangheliei, vor suporta consecinţele grave care îi aşteaptă. Pe cine avertizezi, astăzi, de pericolul şi consecinţele neascultării de Domnul? Cine respinge un trimis al Domnului, respinge pe Domnul Isus. Cine Îl respinge pe Domnul Isus, alege judecata şi pierde mântuirea.

Domnul Isus i-a trimis pe ucenici ca pe nişte oi în mijlocul lupilor, dar i-a învăţat să lucreze cu înţelepciunea de sus (Iacov 3:13-18) care nu răneşte („Fiţi înţelepţi ca şerpii.” v.10). Domnul Isus, de asemenea, le-a dat putere să vindece bolnavii, să învieze morţii, să proclame curăţirea leproşilor şi să scoată draci (putere asupra demonilor). Aceste lucrări sunt evidenţe ale autorităţii divine. Minunile pe care ei le-au făcut înainte şi după învierea Domnului, au fost făcute în Numele şi prin puterea Domnului Isus. Aşa cum Dumnezeu le-a dat putere supranaturală profeţilor în Vechiul Testament, putere care a autentificat mesajul care venea de la Dumnezeu, tot aşa mesajul ucenicilor Domnului Isus a fost însoţit de minuni şi semne, ca dovadă clară a autorităţii Domnului. Într-o zi nu va mai fi durere, boală, moarte şi lacrimi. Şi moartea va fi înghiţită de viaţă, căci Domnul Isus va domni. Până atunci să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea pe care am primit-o.

Domnul Isus i-a instruit pe ucenicii Lui ca să nu se îngrijoreze cu privire la nevoile lor. Ei trebuiau să umble prin credinţă şi să se încreadă în Dumnezeu pentru nevoile lor. Au fost găzduiţi de cei ce au primit mesajul Evangheliei. Care este mesajul lui Dumnezeu pentru lucrători, ucenicii de astăzi? Să nu fie o povară şi să nu profite de alţii. Fiecare are dreptul de a primi mesajul Evangheliei fără bani şi de asemenea, fiecare are dreptul de a dărui fără vreo presiune din partea altora, ci după cum îl luminează Duhul Sfânt. Biblia ne învaţă să dăruim celor ce ne slujesc. Pavel, ca să evite critica şi neînţelegerile între fraţi, a ales să lucreze pentru nevoile lui şi să nu aştepte susținere materială din partea celor slujiţi. A fi ucenicul Domnului este extrem de costisitor, dar aduce o răsplată veşnică. Domnul Isus îi cheamă pe ucenicii Lui să slujească prin puterea Lui care transformă vieţi.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru putere şi înţelepciune!

*

Ce-ți dorești cel mai mult în viață?

Cât de des te întrebi ce îți dorești cel mai mult în viață?

Cum se aliniază dorințele tale cu dorințele Domnului pentru tine?

Cultura, cei din jur mereu ne ispitesc să gândim pe termen scurt, să căutăm plăceri trecătoare și ieftine, dar Dumnezeu ne învață să gândim pe termen lung și să plănuim să ajungem cu bine la sfârșitul vieții. Avem nevoie de înțelepciune. Numai Dumnezeu ne poate da înțelepciunea de care avem nevoie.

Scriptura ne învață că cel înțelept este smerit și Îl urmează pe Dumnezeu pas cu pas.

Înțelepciunea este o persoană: Isus Hristos. Poți spune că nu mai trăiești tu, ci Hristos trăiește în tine? Atunci ești înțelept.

Cel înțelept Îl iubește și Îl dorește pe Dumnezeu mai mult decât orice. Pe măsură ce depindem de El, primim putere și dorință să-L ascultăm și să-L iubim.

În lucrarea în Via Domnului se cere înțelepciunea Domnului. Spun cei din jurul tău că lucrezi cu înțelepciunea lui Dumnezeu?

Doamne, dă-ne înțelepciune!!!

Ești mulțumită cu succesul tău?

Cum definești succesul?

Ambiția poate să ne energizeze și să ne facă mai productive. Dar, dacă ne înrădăcinăm identitatea în realizări, bogăție sau poziție în societate, aceasta poate să ne robească, să ne ducă la o mândrie care nu aduce beneficii altora.

Adevăratul succes este să fii mulțumită și împlinită de Dumnezeu, de tot ce El îți dă sau nu îți dă.

Succes înseamnă să-L glorifici pe Dumnezeu. Este ambiția ta cea mai mare ca să-L onorezi pe Domnul? Ce spun dorințele tale, alegerile tale, relațiile tale despre felul în care definești succesul?

Mulțumirea și succesul se nasc din relația curată și personală cu Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să îmi văd starea și căutarea mea. Dă-mi har să văd și să să prețuiesc ceea ce Tu prețuiești.