Ce-ți dorești cel mai mult în viață?

Cât de des te întrebi ce îți dorești cel mai mult în viață?

Cum se aliniază dorințele tale cu dorințele Domnului pentru tine?

Cultura, cei din jur mereu ne ispitesc să gândim pe termen scurt, să căutăm plăceri trecătoare și ieftine, dar Dumnezeu ne învață să gândim pe termen lung și să plănuim să ajungem cu bine la sfârșitul vieții. Avem nevoie de înțelepciune. Numai Dumnezeu ne poate da înțelepciunea de care avem nevoie.

Scriptura ne învață că cel înțelept este smerit și Îl urmează pe Dumnezeu pas cu pas.

Înțelepciunea este o persoană: Isus Hristos. Poți spune că nu mai trăiești tu, ci Hristos trăiește în tine? Atunci ești înțelept.

Cel înțelept Îl iubește și Îl dorește pe Dumnezeu mai mult decât orice. Pe măsură ce depindem de El, primim putere și dorință să-L ascultăm și să-L iubim.

În lucrarea în Via Domnului se cere înțelepciunea Domnului. Spun cei din jurul tău că lucrezi cu înțelepciunea lui Dumnezeu?

Doamne, dă-ne înțelepciune!!!

Advertisements

Ferice

Matei 5:1-12

Matei 5:11a: ,,Ferice va fi de voi!”

Cum îi vorbeşti copilului tău despre fericire? Cum îi influenţezi pe cei din jurul tău pentru Hristos? Urmaşii Domnului Isus influenţează lumea pentru Hristos dacă se vede în ei caracterul lui Hristos. Care este atitudinea inimii pe care trebuie să o aibă cei ce zic că sunt urmaşii lui Hristos? Să vedem ce spune Domnul Isus, ce zice lumea și ce îi învață părinţii credincioşi pe copiii lor.

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei ce au milă faţă de alţii şi îi iartă. Ei vor avea parte de milă din partea Domnului. Lumea ne spune că numai cei tari supravieţuiesc; să ne bucurăm de nefericirea altora, pentru că întocmai cum îti aşterni, aşa dormi; fiecare are ceea ce merită. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii că mila faţă de alţii aduce bucurie în viaţa celor singuri, trişti sau în durere. Compasiunea faţă de cel ce nu merită, nu trebuie ignorată când avem ocazia să facem un bine (Proverbe 3:27; Efeseni 4:32).

Domnul Isus ne spune că fericiţi sunt cei ce-L iubesc pe Dumnezeu dintr-o inimă curată, cei ce trăiesc o viaţă nouă şi vor să fie plăcuţi Domnului. Ei Îl vor vedea pe Dumnezeu. Lumea ne spune că Dumnezeu nu este interesat de absolut toate lucrurile; pe Dumnezeu nu-L interesează dacă ne facem timp să citim Biblia şi dacă ne rugăm, ci El vrea ca noi să ne distrăm, să fim populari. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii să-L iubească pe Dumnezeu dintr-o inimă curată, să aibă o purtare frumoasă, o motivaţie sănătoasă în toate lucrurile, să nu facă ceea ce face lumea, să nu se ducă unde se duce lumea, să nu arate cum arată lumea. Domnul se uită la inimă (1 Samuel 16:7; Ioan 14:21) și vede dacă e curată.

Domnul Isus ne spune că fericiţi sunt cei care îi ajută pe alţii să se împace cu Dumnezeu şi cu oamenii, căci ei vor fi chemaţi copiii lui Dumnezeu. Lumea  spune să nu ne implicăm, să-i lăsăm pe alţii să-şi rezolve singuri problemele, căci este mai interesantă bârfa şi lucrurile rele despre alţii decât să-i ajutăm. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii  să nu se certe, să iubească armonia şi pacea, să-i respecte pe alţii, să-i vorbească de bine şi niciodată de rău, să nu se lupte cu alţii (Efeseni 4:3; Ioan 14:27).

Domnul Isus ne spune că sunt fericiţi cei care suferă pe nedrept, care sunt trataţi rău pentru că ascultă de Dumnezeu cu orice preţ. Împărăţia cerurilor este a lor. Lumea ne spune să fim ca ceilalţi, să nu suferim, fiindcă un Dumnezeu bun nu vrea ca noi să suferim. Părinţii credincioşi îşi învaţă copiii să stea drept într-o lume strâmbă, să apere dreptatea chiar dacă alţii sunt plini de batjocură, deoarece în inimă va veni bucuria când vom trăi ca şi Hristos.  Îndrăzneşte să fii diferit de majoritate (2 Corinteni 4:17). Calea este îngustă şi puţini merg pe ea (Matei 7:14).

Doamne, Tu eşti fericirea mea!

Suferința și caracterul

Geneza 39:1-20

Geneza 39:3: ,,Stăpânul lui Iosif a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”

Domnul l-a binecuvântat pe Iosif şi prin el, pe stăpânul lui, Potifar. Umilirea şi suferinţa lui au dat roade. Biblia ne prezintă, în multe cazuri, acest adevăr: suferinţa aduce roade. În Evrei 2:10 citim: ,,Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe …”.  Dumnezeu l-a desăvârşit şi l-a echipat pe Iosif pentru misiunea lui, prin suferinţă. Crucea este legată de roada din viitor. În Ioan 12:24 se afirmă: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.” Dumnezeu l-a ales pe Iosif ca să fie intrumentul Lui, pe care-l va folosi să-i salveze pe alţii. La fel, şi noi trebuie să recunoaştem că cei care vor să-L urmeze pe Domnul Isus Hristos vor suferi şi suferinţa lor va aduce roadă. Pavel spune în 2 Corinteni 4:12: ,,Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.” Trebuie să fie o moarte pentru ca viaţa nouă să se arate.

Poate că ai auzit chemarea lui Dumnezeu, te-ai predat şi ai primit mântuirea Lui în dar. Ca rezultat, bucuria ţi-a inundat viaţa şi rugăciunea ta a fost ascultată. Ai înţeles promisiunile şi credincioşia lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ţi-a umplut inima şi a început să rodească. Apoi, începi să spui şi altora despre bucuria mântuirii. Ai pornit să duci vestea cea bună într-un loc în care nu ai mai fost. Şi, dintr-o dată, ceva se întâmplă: o situaţie neaşteptată în care experimentezi dificultăţi, conflicte şi chiar acuzaţii. Cineva te umileşte şi te tratează rău. Ajungi să te întrebi: Doamne, unde eşti? Unde sunt promisiunile Tale? Ce am făcut încât situaţia mă copleşeşte? Fii atentă la ispită, să nu cazi în autocompătimire, amărăciune, îngrijorare etc. Să nu pierzi scopul pentru care Dumnezeu te-a lăsat în încercare! Suferinţa nu este uşoară şi este un pericol să suferim fără să prindem folosul ei. Să nu-ţi laşi sufletul în agonie când treci prin greu. Roagă-te! Cere ajutor în rugăciune de la oameni evlavioşi. Încercările încredinţate Domnului sunt ca un copil în braţele mamei lui.

În prezenţa lui Dumnezeu, fiecare încercare ne duce la maturitate. Romani 5:3-5 spune: ,,Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” Lucrarea lui Dumnezeu în noi ne dă speranţă, iar speranţa că Dumnezeu schimbă încercarea în binecuvântare, ne dă curajul să fim conştienţi că Dumnezeu ne iubeşte în toate circumstanţele, căci suntem copiii Lui. În cazul lui Iosif, fiecare criză descoperă o nouă faţă frumoasă a caracterului său.

Dumnezeu formează un caracter divin în viaţa ta, prin suferinţă!

*

Domnul a văzut

Geneza 6:1-7

Geneza 6:5: ,,Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”

Cataclismele de pe pământ au cauze naturale şi ele distrug tot ce apare în calea lor. Cutremurele, incendiile, uraganele şi furtunile ne copleşesc cu puterea lor. Unii cred că Dumnezeu le foloseşte ca să ne arate autoritatea Lui sau să-Şi descopere mânia împotriva păcatului omenirii. Alții crezi că dezastrele naturale sunt judecăţile lui Dumnezeu asupra pământului. Potopul din cartea Geneza a fost cea mai mare catastrofă pe care a experimentat-o omenirea. Scriptura foloseşte mai multe pagini pentru a descrie potopul, decât foloseşte pentru a descrie creaţia şi căderea omului. Este marcat sfârşitul unei lumi vechi şi începutul unei lumi noi. Totul începe pe un pământ nou şi, probabil că acesta este doar o umbră a frumuseţii care a fost la început. Potopul reprezintă judecata lui Dumnezeu în lumea veche. Toate civilizaţiile L-au respins pe Dumnezeu, s-au umplut de corupţie; aşa că Dumnezeu le-a distrus. Acest eveniment are o relevanţă solemnă pentru oamenii din ziua de azi care refuză să se pocăiască, care nu vor să creadă în judecata lui Dumnezeu, pe care El o va arăta faţă de toţi cei care umblă pe căi rele. Potopul nu este o istorioară pentru copii, în care sunt prezentate animale salvate într-o barcă. Potopul descrie judecata lui Dumnezeu şi consecinţele ignorării lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne dă o dată specifică în ceea ce priveşte timpul potopului. În mijlocul judecăţii, Dumnezeu salvează opt persoane: Noe, soţia lui, trei fii şi soţiile lor. Noe a crezut în Dumnezeu când toţi cei din jur L-au ignorat. Să te încrezi și tu în Dumnezeu chiar şi atunci când cei din jurul tău Îl ignoră, ca să experimentezi harul Lui.

Vedem cum este societatea noastră. Vedem interesele copiilor noştri. Practicarea răului în societatea noastră seamănă cu practicarea răului din vremea lui Noe: se înmulţesc cultele satanice, se practică vrăjitoria şi astrologia, se distruge moralitatea, sunt la modă relaţiile sexuale anormale, internetul este plin de pornografie, vedem declinul standardului etic, suntem martori la prăbuşirea familiei şi a valorilor ei, există rebeliune împotriva Cuvântului, observăm respingerea autorităţii lui Dumnezeu în vieţile personale ale oamenilor, ne sperie folosirea drogurilor etc. Poate judecata lui Dumnezeu este mai aproape decât ne imaginăm. Dumnezeu nu va tolera păcatul pentru totdeauna; El va aduce judecata.

Harul lui Dumnezeu ne îndeamnă astăzi la pocăinţă!

*

Luați seama

Matei 6:1-4

Matei 6:1: ,,Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.”

Sunt multe lucruri care ne preocupă mintea și ne consumă ziua. În multe lucruri sau relații ne investim timpul şi banii. Despre prea multe lucruri vorbim la telefon, scriem pe Facebook, pe bloguri. Viaţa, familia, nevoile, standardul social, aparenţa fizică, prieteniile, vorbele și faptele spun multe despre atenţia faţă de sine şi atenţia faţă de Domnul. Atenţia credincioşilor trebuie să fie la valorile lui Dumnezeu, nu la valorile omului! Te-ai întrebat: ,,Unde este atenţia mea?” La Dumnezeu!?! La slujirea altora!? La cercetarea Scripturilor!? La vestirea Evangheliei!? La proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu?! Primul verset începe cu o avertizare: ,,Luaţi seama!” Să nu fim ipocriţi în lucrurile bune. Orice lucru bun se ruinează dacă noi căutăm să fim plăcuţi oamenilor. Sfinţenia şi neprihănirea aparţin lui Dumnezeu şi nu putem să ne dăm drept alţii înaintea oamenilor. Domnul Isus înţelege natura umană. Ştim foarte bine să ne prefacem, să pretindem că suntem ceea ce nu suntem. Să veghem. Să stăm în gardă. Să luăm seama să nu fim ipocriți. Atunci vom avea o răsplată de la Domnul. Plăcerea omenească ruinează orice faptă bună. Să nu căutăm plăcerea omului. Să nu ne dorim să arătăm bine înaintea altora. Să nu vrei ca alţii să ne bage în seamă cu orice preţ. Aceste lucruri nu au răsplată de la Domnul. Dumnezeu răsplăteşte lucrul bine făcut în Numele Lui. Credinciosul care îşi păstrează atenţia la Dumnezeu, va căuta plăcerea Lui nu plăcerea şi aprobarea oamenilor.