*

Mă voi întoarce-acasă într-o zi

*

Mă voi întoarce-acasă într-o zi,

În strălucirea sfântă-a ţării mele.

Cu dor şi cu credinţă voi păşi

Prin poarta mântuirii către stele.

*

Şi voi lăsa acest pământ străin,

Cu jocurile lui de foc şi moarte;

De sărbătoarea-i plină de venin,

Departe voi fugi, tot mai departe.

 *

În ţara mea iubită am s-ajung,

Ca un copil cu sufletul fierbinte.

Să fie drumu’-acesta cât de lung,

Voi merge cu credinţă înainte.

*

Voi revedea după atâta vreme

Căminul bucuriilor dintâi;

La ţărmul mângâierilor supreme,

La casa Tatei, suflete, rămâi.

*

Şi nu voi mai călca, o, niciodată

Hotarul ţării mele înapoi,

Cu inima de dor înmiresmată

Voi rămânea, dragi îngeri, printre voi.

*

Da, niciodată nu voi mai pleca

Cu inima pe drumul spre Egipt,

Acolo unde-n bucuria mea,

Cuţitul răutăţii s-a înfipt.

*

Te voi lăsa, pământ ţesut de oase

Şi aburind de sânge de martiri,

Cu spaime şi cu râpi întunecoase

Săpate diabolic în priviri.

*

Mult n-oi mai sta, încovoiat sub vreme,

În ţara miliardelor de robi,

Ce-şi sapă-adânc, prin veacuri de blesteme,

Cu-atâta trudă, propriile gropi.

*

O, harpa mea, mi-e tare dor de-acasă

Şi sufăr ne-mpăcat printre străini.

Aud mereu o limbă ne-nţeleasă

Cu vorbe şi gramatică de spini.

*

Mă voi întoarce-acasă într-o zi,

În raiul frumuseţilor natale;

Şi rănile de-acum s-or odihni

Când voi sfârşi în cântec astă cale.

*

La masa întâlnirii, cea bogată,

Cu ochi jucând în lacrimi şi scântei,

Cu-atâta drag voi sta, ca altădată,

La locul meu ştiut, printre ai mei.

*

Şi voi cânta atunci aşa cum simt,

Şi voi sălta cu strigăte-n tării.

Voi fi mereu o coardă de argint

În simfonia marii bucurii.

                                  Iunie 1974

by Florin Laiu