Când va veni sfârșitul ???

Matei 24:1-28

”Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”,Matei 24:14

     Necesitatea cunoașterii Evangheliei derivă din nevoia de a fi propovăduită la toată lumea și în toată lumea. Pentru cei ce cred, aceasta înseamnă mântuire. Pentru cei ce nu o cred, va fi o mărturie care îi va acuza. Citind și studiind Evanghelia, vom găsi atât semnele care vestesc sfârșitul omenirii, cât și avertizările privitoare la pericolul înșelăciunilor celui rău, în ultima lui sforțare de a deruta pe cei credincioși. Iată câteva din aceste semne și pericole : Hristoşi mincinoşi şi învăţătură falsă, războaie şi veşti de războaie, dezastre naturale, persecuţie şi imoralitate. Scriitorii Bibliei, într-un mod repetat, prezic înmulţirea credinţelor false şi periculoase, context în care și Biserica este ameninţată. Pentru credincioși, siguranţa lor este în puterea lui Hristos, Cel care îi poate păzi de înşelăciunea acestor erezii. Credincioşia în învăţarea şi trăirea Scripturilor este nu numai calea de a ne păzi de înşelăciune, dar şi o minte şi o inimă plină de pace, linişte şi încredere în Salvatorul nostru, în toate timpurile şi în toate locurile. Să nu ne depărtăm de mesajul curat al Scripturilor ca să putem auzi avertizarea Domnului Isus Hristos și să ascultăm chemarea Lui cu privire la trăirea adevărurilor scrise în Scripturi.

Domnul Isus ne spune că vom auzi de războaie şi veşti de războaie, dar să nu ne înspăimântăm, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Vedem că un neam se scoală împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Să nu ne alarmăm, ci să ne încredem în Dumnezeu, Cel care guvernează lumea după planul Lui. Să ne rugăm pentru pacea inimii în orice situație. Domnul Isus ne spune că vor fi cutremure de pământ, foamete şi epidemii. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Aceste evenimente sunt o imagine a judecăţii lui Dumnezeu din cauza răului, a păcatului. Dezastrele naturale ne amintesc despre puterea Creatorului nostru, dar nu sunt neapărat semnele sfârşitului. Ele au existat încă din timpurile primilor oameni.

Domnul Isus ne spune că, toţi credincioşii vor fi expuși persecuţiilor, într-o măsură mai mare sau mai mică și acestea se vor intensifica înainte de revenirea Domnului Isus Hristos. ”Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî ; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”, Matei 24:9-13. Cum răspunzi când cineva te întreabă despre credinţa ta ? Ai fi gata să mergi în locuri periculoase pentru a duce Evanghelia la cei ce nu o cunosc ? Dumnezeu îi numeşte fericiţi pe cei ce sunt prigoniţi :”Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră ! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri”,Matei 5:11-12. 

Domnul Isus ne spune să ne ferim de învăţătura falsă, de credinţa care duce la fapte rele, la coborârea standardului moral şi etic, la iubirea de bani şi alte lucruri în defavoarea iubirii de Dumnezeu. Dragostea faţă de lucruri materiale şi confort duce la mândrie, indiferență față de binecuvântările lui Dumnezeu, răceală în relaţii şi multă confuzie. Să cerem Duhului Sfânt să reaprindă focul dragostei în viețile noastre, în familii și biserică.

     Doamne, vreau să iubesc Evanghelia Împărăţiei !

Flămând și însetat

Matei 5:1-12

Matei 5:6: ,,Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Ce însemnă să fii flămând şi însetat după neprihănire? Să nu te mai saturi de Dumnezeu. Să nu-L pierzi din privirea ta. Să stai conectat cu El în Cuvânt şi în rugăciune. Lumea spune să nu petrecem timp cu Dumnezeu, să nu-L căutăm, ci să alergăm după securitate financiară, după plăcerile de o clipă ale păcatului, după lucruri materiale şi relaţii personale. Ce mare diferenţă între valorile lumii şi valorile Împărăţiei Domnului!

Nutriţioniştii spun că suntem ceea ce mâncăm. Nu știu care este foamea ta, nici dacă este diferită de foamea lumii în care trăieşti. Tu știi cum îţi stâmperi foamea şi setea sufletească. Cred că nu îţi ajunge să mănânci doar duminica, nici nu îți este suficient doar două ore pe săptămână la biserică. Cred că te uiți cum îşi satisfac foamea spirituală cei din jurul tău și cauți să ai în jurul tău modele de oameni flămânzi şi însetaţi după neprihănire. Cum îţi este apetitul pentru lucrurile lui Dumnezeu? Poate iubeşti legile, poruncile, orânduirile, sfaturile, judecăţile Domnului și ești flămândă şi însetată după Cuvântul Domnului. Atunci, multă bucurie primeşti din citirea Cuvântului. Psalmi 19:7-11 exprimă adevărata bucurie şi binecuvântare: ,,Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.  Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.”

Cei săraci în duh îşi plâng păcatele şi cei blânzi Îl ascultă pe Dumnezeul care le descoperă voia Lui. O relaţie bună cu Domnul este un dar pentru cei săraci în duh. O asemenea persoană va fi flămândă şi însetată după Domnul. Cred că vrei să trăieşti drept într-o lume strâmbă, cred că vrei să-i ajuţi pe alţii să aibă un standard de viaţă plăcut Domnului. Cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire vor fi săturaţi. Dumnezeu îi va hrăni. Gândeşte-te dacă poţi să spui ca şi psalmistul în Psalmi 42:1, 2, 11: ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?  Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”

Doamne, satură-mi sufletul cu bucatele Tale alese!

Carisma

Carisma nu înseamnă ceva mistic, greu de definit, ci este abilitatea de a-i atrage pe oameni prin faptul că îi apreciezi și, la rândul tău, le vei câștiga admirația. Acest cuvânt este sinonim cu termenul har (cu care și are o origine etimologică comună).

Efeseni 4:29 ne spune: ,,Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” Coloseni 4:6ne spune: ,,Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”

Mărturisirea păcatelor și botezul

Matei 3:1-6

Matei 3:6: ,, … mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el (Ioan Botezătorul) în râul Iordan.”

Este greu să rezişti când tot auzi că eşti păcătos, rău sau greşit. Poate te mustră conştiinţa pentru greşelile din trecut și te lupţi cu un sentiment care îţi spune mereu că nu eşti cum ar trebui să fii. Dumnezeu cunoaşte toate conflictele interioare din viaţa fiecărui om. Fiecare bărbat sau femeie, băiat sau fetiţă este sub controlul păcatului şi destinat judecăţii lui Dumnezeu dacă nu crede în Domnul Isus, Cel ce ridică păcatul lumii. El a venit pentru a ne salva din robia păcatului care controlează vieţile oamenilor. Deşi este Fiul lui Dumnezeu, a coborât pe pământ, a crescut într-o familie, dar a trăit fără păcat. Când a început lucrarea Sa publică, Dumnezeu a trimis un om ca să-I pregătească un drum, o cale, un început. Cineva a fost deschizător de drumuri pentru tine. Cineva te-a ajutat să începi o lucrare de misiune. Cineva te-a încurajat. Cineva s-a rugat pentru tine. Cineva te-a susţinut moral şi financiar. Cât de recunoscătoare eşti față de cei care te-au ajutat şi încă mai sunt în viaţă? Cui vei scrie astăzi o scrisoare de mulţumire? Pentru cineva să  pregătești și tu o cale. Pe cineva să încurajezi să-şi mărturisească păcatele şi să se pocăiască. Cuiva să vestești Evanghelia. Inima cuiva să o pregătești pentru Împăratul. Pe cineva să ajuți astăzi să-şi recunoască nevoia după Salvatorul.

Domnul Isus S-a coborât din ceruri pe pământ ca să fie Salvatorul lumii, dar până la vârsta de treizeci de ani se pare că a trăit în ascuns, în Nazaret (cu excepţia călătoriei la Templu pe când avea doisprezece ani). Nu știm ce s-a întâmplat în anii de tăcere, ce a însemnat familia pentru El, cum a fost crescut de această familie când ei au ştiut Cine este El. Vrem să știm cum se creşte un Copil de Dumnezeu. Vrem să știm cât de mult realizează părinţii pe cine cresc. La vârsta de doisprezece ani, Domnul Isus Se miră că părinţii lui nu înţeleg priorităţile Lui. Şi copilul tău trebuie să știe care sunt priorităţile tale. Şi tu trebuie să știi care sunt priorităţile copilului tău. Domnul Isus a demonstrat lumii cum trebuie să trăiască o persoană, cum să înfrunte provocările vieţii prin puterea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt şi astăzi împuterniceşte pe credincios să trăiască o viaţă de biruinţă asupra păcatului. 1 Ioan 1:7-10 ne spune: ,,Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.”

Tată ceresc, Tu mă înveţi cum să trăiesc şi să îmi mărturisesc păcatele. Tu aşezi lângă mine oameni care mă ajută să Îţi înţeleg învăţăturile şi planurile  pentru viaţa mea. Îți mulțumesc pentru că îmi ierți păcatele pe care le mărturisesc. Îţi mulţumesc pentru puterea pe care mi-o dai să Te ascult.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru iertarea păcatelor!

*

Cum rezolvi conflictele vieții?

Fragment din cartea mea Pasiune și compasiune ( pasaj din capitolul Rezolvarea conflictelor).

Mai mult decât bogățiile lumii, banii, statutul social, reputația bună etc., fiecare problemă, fiecare conflict te obligă să te vezi cine ești, cum gândești, cum reacționezi și cum gestionezi crizele vieții.

Experiențele de viață te vor ajuta mult în ceea ce privește maturizarea ta, de aceea dă-ți toate silințele să înveți din experiențele trecutului, pentru a-ți putea gestiona cu succes conflictele la care ești expusă astăzi. Nu contează dacă ai căzut; ridică-te și mergi mai departe, deoarece învățăm unele adevăruri importante chiar și din căderi sau nereușite.

Poate ai obiceiul să te gândești la felul în care o problemă ar putea fi rezolvată, deoarece știi că este bine ca, pentru a evita problemele sau să rezolvi conflictele este important să te gândești foarte bine ce ai de făcut. De asemenea, este bine să găsești soluții, să cauți oameni care au mai multă experiență și să înveți de la ei. Este nevoie de timp ca să dezvolți metode bune care te ajută să vezi rădăcina problemei, să afli ce au făcut alții și, împreună cu alții, să cercetezi toate punctele de vedere cerând părerea altora.

Roagă-te să alegi cele mai bune soluții și să te înconjori cu oameni care știu și vor să rezolve probleme. Cum te pregătești să rezolvi conflictele vieții?

Doamne, Te rog ajută-mă să învăț să rezolv conflictele interioare sau exterioare pentru că îmi doresc să știu cum să gestionez crizele vieții spre binele meu și al celor din jur!

Moment de oprire

Fragment din cartea mea: Pasiune și compasiune

Evaluează-ți zilnic vorbirea și emoțiile. Este important să vorbesc de bine despre alții, căci vorbirea de bine este în avantajul tuturor.

Care emoție bună te caracterizează? Bucuria este ceea ce mă caracterizează pe mine. Bucuria este roada Duhului Sfânt, este o alegere și un mod de viață. Dezvoltarea bucuriei cere efort.

Care este emoția negativă care te caracterizează? Nerăbdarea este problema mea. Oprește-te din când în când și gândește-te la obiceiuri, valori, priorități, relații, slăbiciuni. Pune-ți întrebări care te ajută să te cunoști și să îți dezvolți calitățile bune.

Care este obiceiul cel mai bun pe care îl ai? Rugăciunea este cel mai bun obicei pe care încă vreau să îl dezvolt. Facem ceea ce suntem și suntem ceea ce am devenit de-a lungul anilor prin disciplina zilnică.

Ce te împlinește cel mai mult? Relația cu Domnul mă ajută, mă împlinește și îmi dă echilibru.

Care este cel mai voloros lucru în viața ta? Credința este cea mai mare valoare în viața mea. Perspectiva divină ne ține pe drumul credinței.

Întrebările bune ne vor ajuta să ne cunoaștem mai bine și să ne aducem emoțiile în ascultare de gândirea cea bună. Iată câteva întrebări bune cu privire la relații și valori: Prețuiesc oamenii? Cum îi ajut? Care relații sunt importante pentru creșterea mea? Ce fac zilnic să cresc în relația cu Dumnezeu și cu oamenii? Ce anume mă împiedică să cresc? Oare, prind momentul să cresc sau acesta trece pe lângă mine fără ca măcar să îl observ? Dăruiesc mai departe ce am învățat?

Să nu te oprești din meditație și rugăciune oricât de dificilă ar deveni viața. Fă-ți timp pentru ceea ce este important. Fiind disciplinată, vei ajunge să îți atingi scopul ce ți l-ai propus. Nu uita că, dacă te oprești să meditezi, poți să vezi mai clar direcția spre care mergi, dacă este cea bună sau dacă este una greșită.

Regretul

Îmi pare rau… by Aurelia Gabor

     Natura umană are potenţialul extraordinar de a experimenta gama cea mai variată şi mai complexă de emoţii, sentimente şi reacţii care, uneori se petrec doar în interiorul nostru iar alteori, devin vizibile pentru cei ce ne înconjoară. Una dintre aceste emoţii, pe care fiecare dintre noi am încercat-o este regretul care, uneori, poate apărea doar sub forma unei uşoare păreri de rău dar care, în anumite circumstanţe şi împrejurări poate merge până acolo încât să producă o reală dramă în viaţa noastră. Unde ne aflăm la acest capitol  şi ce ar trebui să ştim referitor la această problemă ?

     Este interesant faptul că nici o persoană cu care stăm de vorbă, întrebată despre acest aspect al vieţii, nu va putea face afirmaţia că viaţa ei este total lipsită de regrete. Se pare că, de fapt, la un nivel sau altul, nu există viaţă fără regrete. Regretul, sau părerea de rău, este una dintre cele mai chinuitoare stări emoţionale şi, unul dintre motivele acestei situaţii constă în faptul că, orice intervenţie ulterioară nu va mai putea schimba obiectul regretului nostru. Cu alte cuvinte, oricât am dori de mult, nu vom mai putea da înapoi roata timpului şi a istoriei. Cum am mai dori, nu o dată, să se mai repete o anumită scenă din viaţa noastră şi să mai avem o dată şansa de a ne lua cuvintele înapoi sau de a schimba o anumită atitudine sau reacţie ce am avut-o ! Din nefericire,  ce s-a întâmplat, s-a întâmplat şi aşa rămâne !

     Trec zile, luni sau chiar ani  care – nu pe puţini dintre noi – ne lasă proprietari ai unei incredibile poveri : Regrete ! Regrete ! Regrete ! Regretul că am făcut ce nu trebuia; regretul că nu am făcut ce trebuia ; regretul că am vorbit când nu a fost timpul şi locul; regretul că nu am vorbit atunci când a fost timpul şi locul; regretul că ne-am investit energia şi timpul în ce nu trebuia; regretul că nu am investit energia şi timpul nostru în ce trebuia… şi lista ar putea continua la infinit aducând în faţa ochilor noştri filmul evenimentelor iremediabil scurse.

     În continuare, am dori să vedem câteva secvenţe prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu, din care vom putea înţelege mai bine conceptul şi mecanismul regretului, profunzimea lui, precum şi implicaţiile ce decurg din această stare.

 

·                    Regretul pentru păcatul săvârşit. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu dat nouă spre învăţătură, menţionează în destule locuri aspectul acesta al părerii de rău atunci când am păcătuit. Chiar şi înainte de a mă gândi mai mult la subiectul acesta am fost întotdeauna impresionată de versetul din Genesa 6:6 : I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui”. Cred că, pentru majoritatea dintre noi, acest verset sună destul de straniu. Este posibil, oare ca, în atotsuveranitatea şi atotînţelepciunea Lui, Dumnezeu să regrete lucrarea mîinilor Sale ?  Iată un aspect major al regretului, fiinţând chiar „în inima” lui Dumnezeu ! Desigur că, în acest context, părerea de rău exprimată de Dumnezeu implică, de fapt, durerea ce a simţit-o pentru căderea în păcat a omului pe care l-a creat, a omului căruia îi pusese la dispoziţie toate frumuseţile şi plăcerile posibile, inclusiv prietenia Lui de Creator. Din nefericire, limbajul nostru uman este mult prea sărac pentru a putea exprima cu adevărat profunzimea sentimentului de părere de rău experimentat de Dumnezeu, dar aceast sentiment al lui Dumnezeu trebuie văzut nu cu o încărcătură pasională, ci ca o totală neplăcere sfântă pe care El a avut-o faţă de păcat şi de păcătos. Dacă Dumnezeu urăşte păcatul, oare noi să nu îl urâm la fel ? Şi dacă pe El L-a durut inima pentru neascultarea omului, oare pe noi să nu ne doară de fel neascultarea noastră ? Durerea ce o vom simţi pentru păcatul săvârşit este o parte a definiţiei regretului, concept de care ne ocupăm acum.

 

·                    Regretul că am vorbit pe cineva de rău, ba chiar mai mult, poate chiar pe cei pe care Dumnezeu i-a ales să ne slujească în biserică.  În Numeri 12:11, după ce Maria se umple de lepră în urma vorbirii de rău împotriva lui Moise, Aron îi spune lui Moise : „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi şi de care ne-am făcut vinovaţi”. Din acest verset se poate vedea teroarea de care este cuprins Aron precum şi regretul pe care-l încearcă văzând consecinţele purtarii lui şi a sorei lui, Maria. Dar, uitându-ne mai atent, vom remarca profunzimea reacţiei lui Aron : se smereşte înaintea lui Moise, îşi mărturiseşte greşeala de a i se alătura Mariei în vorbirea ei de rău împotriva lui Moise şi îşi cere iertare.  Se poate remarca tonul – de data aceasta plin de respect – cu care i se adresează lui Moise, adresându-i-se chiar şi cu titlul de „domn”. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă nu şi-ar fi clarificat problema ? Pe lângă expunerea la pedeapsa momentană, probabil că Aron ar fi trebuit să-şi chinuie conştiinţa cu regrete mult mai adânci şi cu consecinţe mult mai grave.  

 

·                    Regretul unei promisiuni făcute în grabă. Cât de mult o fi regretat Iefta juruinţa ce i-a scăpat de pe buze, când a promis Domnului că va aduce ca jertfă prima fiinţă ce îi va ieşi în cale la întoarcerea sa victorioasă acasă, de la războiul cu fiii lui Amon ! În Judecători 11:35 tabloul acesta sfâşietor parcă ne rupe inima chiar şi peste miile de ani scurse de atunci : “Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele şi a zis : “Ah, fata mea ! adânc mă loveşti şi mă tulburi ! Am făcut o juruinţă Domnului şi n-o pot întoarce !” Ce n-ar fi dat Iefta să-şi poată lua juruinţa înapoi ? Ne putem uşor imagina starea lui de spirit pentru tot restul vieţii, precum şi remuşcările de care a fost cuprins ori de câte ori şi-a amintit de sfârşitul fiicei lui ! Interesant este că Iefta a plecat la război având Duhul Domnului asupra lui (Jud. 11:29) şi, totuşi, a fost tentat să facă juruinţa ce a făcut-o Domnului, zicând : „Dacă vei da…” (v. 30). Este trist să vedem că, chiar şi în inima credincioşilor care Îl experimentează pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, pot să existe îndoieli şi că aceştia vor începe să negocieze cu Dumnezeu problemele lor. Experienţa lui Iefta este un bun exemplu şi pentru noi de a ne încrede pe deplin în Dumnezeu şi a nu face promisiuni sau juruinţe care, în timp, se pot dovedi surse serioase de durere şi regrete.

     Şi lista situaţiilor care ne pot aduce păreri de rău şi remuşcări adânci poate continua cu încă foarte multe cazuri, atât din Scriptură cât şi din viaţa noastră, împrejurări care au lăsat amprente grave în conştiinţele noastre.

     Dacă vom rămâne însă doar cu această imagine a remuşcărilor ce ne doboară ori de câte ori punem capul pe pernă, am fi candidaţii cei mai buni pentru o viaţă ratată. Partea pozitivă însă este faptul că nimenea nu se va îneca intrând în apă dar se poate, aproape sigur, pierde, dacă va rămâne acolo (mai ales dacă nu ştie să „înoate” !)

    Cum vom „ieşi din apă” ? Cum se poate ieşi dintr-o asemenea situaţie ? Iată că, studiind acest aspect al vieţii noastre cu mai multă atenţie, vom observa că regretul poate fi – aşa cum deja am observat din comentariile de mai sus – fie o povară care în cele din urmă se va interfera cu pacea şi fericirea noastră prezentă, punându-ne chiar viitorul sub formă de întrebare, fie poate deveni o motivaţie care să ne împingă înainte spre o viaţă mai chibzuită şi mai înţeleaptă.

     În cele ce urmează vom prezenta câteva opţiuni care, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, ne vor putea ajuta să facem pace cu conştiinţa noastră :

–         Dacă am păcătuit, (păcate personale sau împotriva cuiva specific), în primul rând va trebui să facem pace cu Dumnezeu, cerându-I iertare cu sinceritate şi căinţă sinceră. Dreptatea şi judecata lui Dumnezeu încă nu a ruinat nici o viaţă; dar aceia care au refuzat să fie reabilitaţi de graţia lui Dumnezeu au pierdut şansa iertării ce li s-a oferit.

–         Al doilea pas va fi să facem pace cu persoana în cauză, căreia i-am produs o pierdere, fie că este vorba de o pierdere materială, fie că este vorba de o defăimare sau durere morală. Atunci când există astfel de situaţii, apărute în urma unor dispute mai mult sau mai puţin violente (uneori chiar prin tribunale), statisticile psihologilor arată că nici chiar cel căruia, în final, i s-a dat dreptate (fie civilă, fie socială), nu este fericit, ci rămâne cuprins de remuşcări pentru o lungă perioadă de timp. Clarificarea, în sinceritate şi intimitate între cei doi, sau între grupuri, va aduce pace şi sănătate spirituală şi morală în inima celor implicaţi.

–         Determină exact care este obiectul stării de regret de care eşti cuprins. Este ceva ce ai făcut ? Este ceva ce nu ai făcut ? S-a constatat că la tinereţe ne pare rău de ceea ce am făcut iar, pe măsură ce au trecut anii, regretăm ceea ce nu am făcut… Este ceva ce ai omis cu bună ştiinţă ? Ceva ce ţi-a făcut altcineva ? A fost ceva ce s-a petrecut dincolo de controlul tău ?  Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să accepţi faptul că ceea ce s-a întâmplat nu mai poate fi schimbat. Fereşte-te să acuzi pe alţii de starea ta sau de condiţiile care ţi-au creat această stare şi ia asupra ta responsabilitatea a orice situaţie pe care ai fi putut-o manevra diferit. Adu-I lui Dumnezeu, în rugăciune, toate aceste preocupări ale tale şi dă-I Lui povara ta. Vei fi uimit de pacea ce va veni peste tine !  

–         Ai relaţii care simţi că nu îţi fac bine ci, dimpotrivă, întotdeauna când ai aceste contacte iese cu „scântei” ? Roagă-te atât pentru tine, cât şi pentru carenţele ce le observi la acele persoane şi vei începe să iubeşti cu o dragoste sfântă pe cei care ţi-au produs probleme şi care te-au făcut să îţi „ieşi din ţâţâni”. Dacă, totuşi, prezenţa unei persoane te face – de cele mai multe ori – să ai apoi regrete în ce priveşte reacţiile tale, continuă să te rogi pentru acea persoană dar, pe cât este posibil, evită-i  compania, mai ales în particular ;   

–         Nu este o ruşine să îţi „plângi starea” (nu să îţi „plângi de milă”, ci să îţi „pară rău” că ai ajuns într-o asemenea situaţie). Bravura nu este altceva decât o faţadă pe care o abordăm ca să nu se observe ce trăim în interior, dar această „faţadă” nu ne va aduce niciodată eliberarea spre care tânjim. Ba incă şi mai mult, ne va solicita un efort incomparabil mai mare decât acela de a fi „noi înşine”. De aceea, „jeleşte-te” atâta cât simţi că ai nevoie (nu ezita să o faci, mai ales în intimitatea cămăruţei tale) şi implică-L pe Dumnezeu în acest proces, continuând să Îi ceri iertare şi călăuzire. Acest stagiu te va ajuta să faci un pas înainte în procesul recuperării şi al vindecării de starea de regret pe care o experimentezi. Analizându-te în felul acesta şi permiţând sentimentelor ce le ai să fie exprimate – cel puţin faţă de tine însuţi, dar nu numai – cu scopul precis de a te elibera de ele, vei reuşi, în mod practic şi real să le elimini din viaţa ta. Dacă, totuşi, aceste gânduri vor mai veni ocazional asupra ta, cu toată încărcătura lor de vinovăţie, intensitatea lor va fi mult redusă şi durerea ce o vei resimţi va fi mult diminuată.

 

–         Încearcă să faci o evaluare a ceea ce ai pierdut şi a ceea ce ai câştigat trecând prin experienţa respectivă. Psihologii afirmă că efectul terapeutic al evaluării unei experienţe este mult redus dacă nu s-a învăţat nimic din acel eveniment. Cei care înregistrează doar o reacţie emoţională, care nu a avut un efect practic de schimbare în viaţa lor, se vor recupera doar parţial şi superficial. Când gândurile negre încărcate de regrete îţi vor copleşi fiinţa, gândeşte-te la ceea ce ai învăţat din experienţa respectivă precum şi la oportunităţile ce ţi se deschid acum, eliberat fiind de coşmarul regretului. Poate că perspectivele ce ţi se deschid în faţă nu sunt chiar cele pe care le-ai prefera. Dar, pentru că există întotdeauna o lecţie chiar şi în cea mai profundă durere sau stare de tristeţe, descurajare sau depresie, trebuie să învăţăm lecţia ce ne este oferită şi să ne concentrăm la ea, în loc să ne pierdem în visurile a ceea ce am fi dorit noi sau a ceea ce ar fi putut să fie. Ai rănit pe cineva ? Fă-ţi o misiune din a spune oricui să nu mai repete ceea ce ai făcut tu ! Ai avut un avort ? Luptă-te de acum pentru viaţă, sprijineşte femei dezorientate care se află în pragul luării unor decizii de acest fel !  Ai făcut juruinţe pe care nu ţi le-ai putut ţine şi neîmplinirea lor te-a urmărit ani în şir ? În discuţiile tale cu alţii, arată pericolul acestor decizii grăbite şi negândite şi subliniază importanţa controlului de sine atunci când iei o decizie majoră sau faci o juruinţă Domnului, pentru că acelea trebuie ţinute !

 

–         Un lucru înţelept este nu numai să îţi iei decizii pentru viitor, de a nu mai repeta situaţiile care să îţi aducă regrete în viaţă, ci să îţi faci, efectiv, un plan scris prin care să îţi pui singur nişte termeni care să te ajute să eviţi pe viitor astfel de situaţii.

 

–         Şi ultimul lucru, foarte important : cunoscând sursa regretului nostru dar neluând nici o atitudine de a o elimina sau evita pe viitor, va duce la regrete repetate din nou şi din nou care, de data aceasta, pot fi mult mai intense decât primul episod, iar consecinţele vor fi mult mai periculoase şi mai greu de tratat şi eliminat din viaţa noastră.

 

     Acestea au fost doar câteva gânduri în legătură cu acest aspect emoţional major al vieţii noastre. Rugăciunea mea este ca orice gând, reacţie sau intervenţie pe care le vom avea într-o anumită situaţie să fie făcute într-un spirit de „rob al ascultării de Hristos”. Atunci, calea spre regrete şi păreri de rău se va „îngusta” simţitor. Atunci, vom da dovadă de reali creştini maturi, care nu vom mai fi parte a problemei, ci a soluţiei.  Şi să nu uităm : iertarea, atât faţă de cei ce ne-au greşit cât şi faţă de noi personal are potenţialul de a elimina orice „cancer” moral sau spiritual din viaţa noastră !