Vedenie

Vedenie

Apocalipsa 17:1-6

Apocalipsa 17:3: ,,Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.”

Duhul Sfânt l-a dus pe Ioan în pustie. Nu știm de ce această vedenie a avut loc în pustie. Câteodată, pustia este locul pe care Dumnezeu îl alege pentru credincioși ca să-i sfătuiască, să-i pregătească și să-i împuternicească în vederea unor lucrări. Experiența pustiei ne apropie de Domnul (Osea 2:14). Dumnezeu are planurile Lui când ne duce într-o anumită pustie. Testele pustiei nu sunt ușoare (Satan L-a ispitit pe Domnul Isus în pustie). Pustia este de asemenea o locuință preferată de demoni (Luca 11:24).

Cu toate ofertele promise de această femeie prostituată, nu a putut să dea decât goliciune și pustietate. Femeia aceasta ședea pe o fiară de culoare roșie-cărămizie, culoare în contrast mare cu albul purtat de Domnul Isus (Apocalipsa 19). Culoarea roșie puternică reprezintă păcatul cel mai adânc și albul simbolizează puritate și neprihănirea pe care numai Hristos o poate da celor credincioși. Fiara avea șapte capete și zece coarne. Nu este nici o îndoială că este un agent al Satanei, balaurul cel mare și roșu (Apocalipsa 13:1; 12:3). Fiara declară dispreț față de Dumnezeu, căci se acoperă cu nume de hulă. Ce blasfemie! Împărații Romei s-au declarat zei și salvatori. Așa se va întâmpla și în zilele din urmă. Numărul celor care iubesc blasfemia se va mări.

Această femeie impertinentă s-a îmbrăcat în culorile regale și trăia într-o bogăție extravagantă. Bijuteriile ei erau de mare clasă: aur, perle și pietre scumpe. Cu acest arsenal împărătesc călărea pe o fiară, ținând în mână un potir din aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei (idolatrie, imoralitate și răutate drăcească). Era o amestecătură de frumusețe și răutate. Chiar dacă pe dinafară era îmbrăcată cu lucruri scumpe și foarte costisitoare, pe dinăuntru nu avea nici o frumusețe. Ea reprezintă înșelăciunea, depravarea și corupția, care trebuie respinse și nicidecum admirate. Idolatria spirituală promovează închinare falsă. Credințele false și practicile idolatre sunt spurcăciunile din zilele din urmă. Cum prețuiești credința cea adevărată descrisă în Biblie? Cum te pregătești ca să îți păstrezi credința curată până la capăt?

Doamne, ajută-mă să-mi păstrez credința curată până la sfârșit!

Advertisements

Dreptatea și mila lui Dumnezeu

Dreptatea și mila lui Dumnezeu

Apocalipsa 16:1-21

Ieremia 9:24: ,,Ci, cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”

În toată cartea Apocalipsa vedem mila, judecata și dreptatea lui Dumnezeu. Poporul Domnului se bucură de îndurarea Lui. Judecata Domnului învinge pe întreg pământul. Victoria lui Dumnezeu și a poporului Lui este victorie asupra lui Satan și a răului. Când răul ajunge la culme, judecata lui Dumnezeu față de cei nepăsători și rebeli va aduce pedeapsa lor pentru eternitate. În mijlocul judecății, poporul Domnului este protejat. În cele mai grele pedepse se aude chemarea Domnului care dorește ca oamenii să scape de mânia lui Dumnezeu și să fie mântuiți. Martorii mărturisesc, îngerii proclamă Evanghelia, ca păcătoșii să se pocăiască și să scape de judecata finală. Când înțelegem dreptatea și îndurarea Domnului, realizăm cât de trecători suntem și nu este timp pentru pofte și plăceri pământești. Domnul ne cheamă să trăim pentru Împărăția Lui veșnică. Să nu pierdem timpul. Să răscumpărăm zilele, căci vremea este aproape și judecata finală stă să înceapă.

Nu există păcătos pentru care Domnul nu are îndurare. El primește pe toți cei ce vin la El cu credință și pocăință. Să nu ne lăsăm înșelați de cel rău, ci să ne întoarcem la Domnul acum. 1 Corinteni 6:9-11, ne spune că Dumnezeu iartă orice păcat și salvează pentru veșnicie: ,,Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”

            Dumnezeul nostru este mult mai măreț decât putem noi să înțelegem. Iată ce spune David: Psalmi 36:5-8: ,,Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace! Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.” Noi nu înțelegem întotdeauna ce înseamnă păcatul murdar care distruge lumea și adesea nu înțelegem sfințenia lui Dumnezeu care nu poate lăsa păcatul nepedepsit. În suveranitatea Lui, Dumnezeu va face ce a plănuit, ce a spus întotdeauna în dragostea Lui față de omenire. Mânia Lui ține doar o clipă, dar dragostea Lui este veșnică (Psalmi 100:5; 106:1; 118:1-4; 136:1-26; Ieremia 33:11).

Scriptura ne descrie judecata lui Dumnezeu. De la început, Dumnezeu demonstrează că păcatul aduce cu el și pedeapsa. Credincioșii nu vor suferi judecata finală pentru că ei sunt salvați de Hristos, prin credință. Putem să citim scenele dificile din Apocalipsa, pentru că Dumnezeu este bun cu poporul Lui. Noi așteptăm acea zi când păcatul va fi condamnat pentru totdeauna și cel rău nu va mai exista. Dumnezeu va domni cu putere și va judeca pe toți locuitorii pământului. Vei fi printre cei credincioși sau printre cei răzvrătiți? Nădăjduiesc să te întâlnesc de partea celor mântuiți prin sângele Mielului.

Doamne, Tu ești adăpostul meu!

Jacob died

Genesis 50:1-14

Genesis 50:14, “And Joseph returned into Egypt, he, and his brethren, and all that went up with him to bury his father, after he had buried his father.”

Joseph and his brothers had honored their father, Jacob, obeying his instructions regarding his funeral. Jacob died and was embalmed to be brought from Egypt to Canaan, where he was buried – in the cave of the field of Machpelah, which Abraham bought from Ephron the Hittite.

The Bible does not describe the death and burial of any other man with as much honor and wealth as Jacob had. The burial of Jacob is the most impressive burial recorded in the Bible. Although Jacob failed in many tests of life, his passion for God was great. He received many blessings from the Lord and understood that the greatest blessing was the Lord Himself. Jacob blessed his children before he died.

For a believer, death is a change, a change from what is earthly to what is heavenly; from what is temporary to what is eternal. Believers should not be afraid of death, even if they are going through pain, weakness, illness. Most people suffer before they die. The way we see death helps us to live today as we should.

Pain is a fact when someone is sick or dies. It is normal to grieve, but not as those who have no hope. As long as we live, we work, therefore, let us leave the pain for loved ones behind, because we have those who are still alive, and they need our help.

Joseph did not call any Egyptian priest to officiate at the funeral. He did not want to introduce the family to pagan practices. What kind of practices of your society is the Lord calling you to give up? Do you want your death to be a celebration of your life? What would you like to leave behind? A beautiful memory? People look at the way believers die and they watch the reactions of their survivors. Even the death of a believer can be a witness. Have you ever been influenced by the death or the funeral of a believer?

Trusting in the Lord’s plan of redemption removes the sting of death.

Whom has the Lord placed in your life so you can encourage him/her in his/her pain or loss? How prepared are you for death? How do the following verses encourage you?

Hebrew 9:27-28, “And as it is appointed unto men once to die, but after this the judgment: So Christ was once offered to bear the sins of many; and unto them that look for him shall he appear the second time without sin unto salvation.”

John 5:24, “Verily, verily, I say unto you, He that heareth my word, and believeth on him that sent me, hath everlasting life, and shall not come into condemnation; but is passed from death unto life.”

John 11:26, “And whosoever liveth and believeth in me shall never die. Believest thou this?”

Do you think death is a passing to eternal life? For believers, death is the beginning of life in the presence and in the Kingdom of God.

Philippians 3:20, “For our conversation is in heaven; from whence also we look for the Savior, the Lord Jesus Christ.”

You are a citizen of heaven!

Dreptatea lui Dumnezeu

Dreptatea lui Dumnezeu

Apocalipsa 16:1-21

Ieremia 9:24: ,,Ci, cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”

Dacă Dumnezeu iubește omenirea, cum o va pedepsi așa de sever? Cum va putea Dumnezeu să distrugă omenirea pe care El a creat-o? Poate Dumnezeul care trimite judecata, să fie și îndurător? Realitățile judecății descrise în Apocalipsa pot fi tulburătoare. Vestea cea bună este că Adevărul – Cuvântul lui Dumnezeu și caracterul Lui sunt suficient de puternice să răspundă la întrebările cinstite. Identitatea lui Dumnezeu nu poate fi compartimentată. Dumnezeu este în același timp har și adevăr, dragoste și neprihănire, dreptate și îndurare. Noi, uneori, luăm decizii bune care îi rănesc pe alții, dar mai pe urmă este spre binele suprem al tuturor.

Cum se împacă dragostea cu dreptatea? Complexitatea caracterului lui Dumnezeu este deasupra puterii noastre de înțelegere. Dreptatea lui Dumnezeu are mai multe fețe. Implică neprihănirea Lui, mânia față de păcat, pedeapsa pentru rău și răsplătirile Lui. Neprihănirea lui Dumnezeu ne este descoperită în legile și faptele Lui. Poruncile și judecățile Lui sunt standardul perfect care prezintă pedepsele și răsplățile Lui. El îl apără pe cel ce se pocăiește, pe cel nevoiaș care nu primește ajutor de la oameni. Toate căile Lui sunt drepte, pe măsură ce El aduce creația și societatea umană în ordine perfectă.

Judecata lui Dumnezeu este dreaptă. Acest adevăr este cel mai bine înțeles când vedem degradarea umană pe care lumea o minimalizează. Mulți se cred buni, căci se compară cu alții mai răi decât ei, dar toți suntem mai răi decât vedem și admitem. Cultura modernă nu numai că respinge învățăturile Bibliei, dar neagă existența lui Dumnezeu și standardul Lui de bine și rău. Cei ce neagă conceptul și gravitatea păcatului vor respinge și conceputul judecății divine. Biblia respinge ideea că omul este bun, căci toți s-au născut în păcat și sunt păcătoși. Păcatul rănește, îi ofensează pe alții și este împotriva lui Dumnezeu (Psalmi 51:4). Chiar și cei ce sunt considerați oameni buni după standardul omenesc, sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Curăția și sfințenia lui Dumnezeu dezvăluie seriozitatea păcatului.

Mânia omului este motivată de apărarea unuia împotriva altuia. Mânia lui Dumnezeu este răspunsul față de păcat și răul care aduce devastarea altora.  Mânia lui Dumnezeu este înrădăcinată în dragostea Lui față de păcătos, pentru că El urăște răutatea care rănește pe poporul Lui. Răspunsul Lui față de impactul răului asupra noastră este că vine în ajutorul nostru. Când Dumnezeu judecă păcatul și răul, face dreptate.

Doamne, cred că Tu faci milă, judecată și dreptate pe pământ!

Cântarea victoriei

Cântarea victoriei

Apocalipsa 15:1-4

Apocalipsa 15:4: ,,Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!”

            Cum găsești speranță și stabilitate într-o lume care generează mai multă perplexitate decât claritate? Cum își găsește sufletul tău odihnă când opresiunea și nedreptatea par că au câștigat? Unde alergi când relațiile se complică și păcatul orbește? Închinarea înaintea lui Dumnezeu ne asigură echilibru pentru viața de fiecare zi într-o lume plină de confuzii. Îți ațintești tu privirea și gândirea la Dumnezeu și la caracterul Lui, de bunăvoie și cu bucurie? Îți ancorezi mintea și sufletul în adevărul etern? Intenționezi să petreci timp în meditație cu privire la cine este Dumnezeu, cum lucrează El, care sunt promisiunile Lui? Închinarea față de Dumnezeu ne asigură echilibru spiritual  pentru că ne dă putere să mergem înainte prin complexitatea vieții.

            Cartea Apocalipsa ne dă o speranță adevărată prin suferințele vieții, în timp ce așteptăm revenirea glorioasă a Domnului Isus Hristos. Adevărul că Dumnezeu este drept, ne mângâie. Va judeca răul și va stabiliza pe poporul Lui trecut prin încercări grele. Judecata finală a lui Dumnezeu va lovi mai adânc decât orice rău personal sau orice pierdere umană sau materială. Realitatea teribilă a judecății finale va face ca închinătorii adevărați să declare victoria Domnului Isus și sacrificiul Lui suprem.

Noi toți merităm pedeapsa pe care cei rebeli o vor primi pentru că nu vor să se pocăiască, dar suntem salvați pentru că acceptăm faptul că pentru noi a purtat Domnul pedeapsa. Nu-i de mirare că cei credincioși au izbucnit în laudă pentru mântuirea pe care au primit-o prin credință. În mijlocul judecății terifiante, poporul Domnului care este în viață declară și înalță domnia lui Dumnezeu și judecata Lui dreaptă. În timp ce devastarea finală se întâmplă pe pământ, în cer se desfășoară o închinare cerească. Cel ce stă pe tron biruiește și distruge răul pentru totdeauna. Judecata vine peste cei ce cu încăpățânare refuză orice oportunitate de pocăință și nu vor să glorifice pe Cel Sfânt. Îngerii în ceruri și poporul Domnului pe pământ se închină și laudă pe Cel ce judecă drept.

Sunt oameni care se tem de Dumnezeu dar nu I se închină. Mulți nu cunosc cântarea lui Moise și cântarea Mielului. Cum cânți tu cântarea lui Moise și cântarea Mielului? Cum slăvești numele Domnului?

Doamne, Dumnezeule Atotputernice, mari şi minunate sunt lucrările tale! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! Mă tem de Tine cu o teamă sfântă și slăvesc Numele Tău. Cred că numai Tu eşti Sfânt. Cred că într-o zi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale cele drepte au fost arătate!

Doamne, vreau să fiu între închinătorii adevărați care declară victoria Ta!

Vestirea judecății Lui

Vestirea judecății

Apocalipsa 14:6-13

Apocalipsa 14: 7: ,,El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

            Te-ai rugat astăzi ca să ai o teamă sfântă față de Domnul, să-I dai slavă din toată inima și să I te închini pentru tot ce a creat? Cum te pregătești ca să răspunzi celor ce nu cred în judecata dreaptă a lui Dumnezeu? Cum ai răspunde celui ce spune că Dumnezeu este bun și nu va pedepsi păcatul? Cum explici sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu? Fără aceste calități, Dumnezeu nu poate fi bun. De aceea El a hotărât o zi când va judeca orice formă de rău și va îndrepta lucrurile. Astăzi este ziua mântuirii. În această viață, îndurarea Lui ne cheamă la pocăință. Păcatul trebuie confruntat, altfel dragostea este superficială.

Nu ne place subiectul iadului, dar realitatea lui trebuie cunoscută. Este iadul o realitate, un loc pentru pedeapsă veșnică? Apocalipsa 14: 11: ,,Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!” Toată Scriptura confirmă realitatea oribilă a unei pedepse fără sfârșit, în iad. Domnul Isus Însuși ne avertizează despre relitatea iadului mai mult decât alții (Matei 5:22; 13:42, 49-50; 18:9; 22:13; 23:15; 25:30). Dacă totuși nu ești convinsă de realitatea sumbră a adevărului despre iad, întreabă-L pe Domnul Isus și cere-I să te convingă pe măsură ce citești Cuvântul Lui. Luca 12:4: ,,Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.”

Pare mai ușor să urmăm gândirea lumii, care este de fapt împotriva lui Dumnezeu. Totuși, rezultatul este durere, anxietate, răzvrătire etc., care începe aici în lumea noastră și continuă într-o formă mărită în eternitate. Această realitate de care nu putem scăpa, ne cheamă pe noi credincioșii să îndurăm suferințele de acum cu răbdare și să-I rămânem credincioși lui Hristos. Lumea întotdeauna se va opune martorilor credincioși care Îl ascultă pe Hristos, dar nu există îndoială cu privire la sfârșit: Dumnezeu va birui. Dacă ești descurajată și ți-e greu să perseverezi, să înduri greutățile vieții, ascultă mesajul lui Ioan ca să fii încurajată: Apocalipsa 14:13: ,,Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!” -„Da” zice Duhul „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” Primește odihna lui Hristos, chiar prin suferință. Lucrează cu credincioșie până la sfârșit. Fii credincioasă până la moarte și vei primi cununa vieții.

Doamne, păzește-mă de gândirea lumii!

Vestirea judecății

Vestirea judecății

Apocalipsa 14:6-13

Apocalipsa 14: 7: ,,El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

            Primul înger vestește Evanghelia eternă, Evanghelia Domnului Isus, Cel care a plătit pentru păcatele noastre. El ne-a răscumpărat și ne-a așezat în locurile cerești ca să avem o relație de părtășie cu Tatăl ceresc. Dumnezeu este Creatorul, și de aceea, are tot dreptul să judece omenirea. Are autoritate asupra tuturor lucrurilor. El face regulile după care trebuie să trăim. El dă porunci clare cu privire la viață și relații. Și totuși, El ne urmărește pe noi ca să ne facă bine și ne iubește cum nimeni altcineva nu o poate face. Îți place mai mult să faci tu regulile? Adaugi sau scazi la Cuvântul Domnului? Este Domnul Isus singura ta speranță?

Dar vine și judecata. Al doilea înger anunță că Babilonul cade. Cine este Babilonul? Este un simbol al popoarelor fără Dumnezeu? Este un sistem de guvernare? Sunt cei care se împotrivesc lui Dumnezeu? Noi toți vrem dreptate, chiar dacă toți suntem vinovați. Nu vrem să suferim, nici fizic, nici emoțional și nici mental. Vrem să experimentăm sănătate și bogăție în toate domeniile vieții.  Dar numai Dumnezeu este sursa lucrurilor  bune. Acum, Dumnezeu ne oferă mântuirea, dar după judecată nu există a doua șansă. Acum, Domnul Isus este șansa noastră. Ce te ține departe de Domnul? Tuturor ne plac vacanțele și somnul dulce, dar nimic nu se compară cu odihna Domnului. Te vei ruga să te ții tare de Domnul prin toate furtunile vieții?

Iadul este mai rău decât putem să-l descriem. Iadul nu este o glumă. Dumnezeu nu poate sta aproape de păcat. El permite fiecărui om să aleagă. Pentru cei ce nu vor să-L aleagă pe Dumnezeu, iadul este alegerea și locul lor, pentru că Dumnezeu nu este acolo. Cei răzvrătiți vor fi în iad pentru eternitate. Iadul este pedeapsa pentru păcatul celor ce vor să fie separați de Dumnezeu. Este o suferință fără de sfârșit. Acolo nu va mai fi răsărit de soare sau apus, nici fericire, bucurie, pace sau odihnă. Domnul Isus este singura cale de scăpare din iad. El a îndurat paharul mâniei lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii. A experimentat iadul ca noi să scăpăm de el.

Dumnezeu a pregătit o cale ca să fim salvați de mânia Lui: Domnul Isus Hristos. Suntem chemați să alegem Calea, Adevărul și viața, să ne transformăm prin puterea Duhului Sfânt ca să putem reflecta caracterul Domnului. Nu este ușor să-i iubim pe cei ce sunt greu de iubit. Este atâta ură și răutate, dar noi trebuie să iubim și să iertăm. Domnul ne va ajuta.

Doamne, Îți mulțumesc pentru odihna sufletească!