De ce ne rătăcim?

Matei 22:15-33

Matei 22:29: ,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

O, câtă rătăcire există în lume! O, câtă rătăcire există în unele familii! O, câtă rătăcire există în unele biserici! O, ce puţini cunosc Scripturile! O, ce puţini cunosc puterea lui Dumnezeu! Să ne cercetăm zilnic, să vedem dacă suntem rătăciți! În zilele noastre, aparenţa este foarte importantă. Vrem să lăsăm impresii bune despre noi tuturor celor din jur. Presiunea celor din jur în ceea ce priveşte felul în care arătăm pe dinafară, poate cauza neglijarea realităţii ce se ascunde sub ceea ce se vede. Dar pe Dumnezeu nu Îl poate nimeni păcăli. El ne cunoaşte şi ne cere să fim oameni reali. Cerinţele Lui sunt clare şi drepte. Fariseii, cărturarii, saducheii şi învăţătorii Legii au venit la Domnul Isus şi căutau să-L prindă cu vorba. I-au adresat trei întrebări. Răspunsurile şi întrebarea Domnului Isus i-au lăsat fără cuvinte.

Domnul Isus a vorbit în pilde pentru ca oamenii să se cerceteze şi să-şi vadă erorile, păcatele şi falsul în care trăiau. Învăţătorii religioşi ai vremii nu numai că ei erau fără roadă, dar au cauzat căderea naţiunii întregi. Ei au promis că vor sluji Domnului, dar nu L-au slujit. Au refuzat mereu să răspundă la invitaţia Domnului Isus. Cei care s-au recunoscut în pildele prezentate, L-au atacat şi mai mult pe Domnul şi au planificat să-L discrediteze în mod public.

Conducătorii iudei s-au unit împotriva Domnului. Au venit la El afişând un respect fals, chiar L-au flatat cu întrebarea lor: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, deci, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Au recunoscut integritatea Domnului Isus. Întrebarea părea rezonabilă, dar era o cursă, o şiretenie din partea lor. Au crezut că Domnul Isus va fi un iudeu devotat care va fi împotriva plătirii taxelor către Romani, care îi stăpâneau. Revolta împotriva Romanilor era gata să izbucnească. Dacă ar fi dat un sfat împotriva plătirii taxelor, ar fi fost raportat imediat. Dacă ar fi spus că este drept înaintea lui Dumnezeu să plăteşti taxe, urmaşii s-ar fi putut să-I întoarcă spatele şi să nu-L mai urmeze pe Domnul Isus. Mulţi dintre cei ce au strigat: ,,Osana, Fiul lui David!”, doreau ca Domnul să-i elibereze de sub stăpânirea romană. Naţionaliştii iudei credeau că plătirea taxelor către romani era o insultă la adresa lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus nu a fost prins în plasa celor ce Îl flatau, căci le-a cunoscut intenţiile şi a condamnat ipocrizia lor în mod public. A cerut un ban pe care de fapt era chipul Cezarului şi le-a spus că acest ban aparţine Cezarului. De fapt Domnul Isus a făcut mai mult decât să evite înşelăciunea lor. El le-a dat oportunitatea să înveţe un principiu de bază care se aplică şi astăzi în toate ţările. Noi datorăm ţării în care trăim multe lucruri; noi datorăm respectul faţă de legile ţării, legi care nu ne cer să fim împotriva legilor lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să înţeleg ce spun Scripturile despre datoriile mele!

Advertisements

Mila

Matei 18:15-35

Matei 18:33: ,,Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?”

Cineva a avut milă faţă de tine recent. Cineva te-a iertat recent din toată inima. Cineva are nevoie de iertarea ta. Faţă de cineva ai avut milă recent. Pe cineva ai iertat recent din toată inima ta. Așa ar trebui să fie. Noi credem de multe ori că soţii noştri, copiii noştri sau cei din jur ne sunt datori cu anumite lucruri, vorbe sau atitudini. De multe ori, ne purtăm urât unii cu alţii şi păcătuim unul împotriva altuia. Nu vrem să ne facem datoria. Nu vrem să avem milă, ci judecată şi nemulţumire (păcat). Cum iertăm? Datoria noastră faţă de Dumnezeu este foarte mare şi nici nu putem plăti, dar a plătit Cineva pentru noi, cu sânge sfânt. Suntem iertaţi prin harul lui Dumnezeu, Cel care a avut milă de noi. În textul nostru, un om care avea o datorie foarte mare a fost iertat, dar la rândul lui nu a vrut să ierte o datorie foarte mică. Ne mirăm, dar de câte ori facem şi noi acelaşi lucru?! De multe ori spunem că nu putem ierta, nu putem uita, nu putem vedea pe cineva. Şi dacă am iertat o dată, de două ori, de trei ori, ne-am săturat să mai iertăm. Cât de recunoscători suntem faţă de harul Domnului care ne iartă în fiecare zi, de multe ori pe zi, an după an?

Copiii lui Dumnezeu trebuie să extindă tuturor harul abundent al lui Dumnezeu pentru că ei au primit harul extravagant al lui Dumnezeu. Noi putem ierta numai prin puterea Duhului Sfânt, fiindcă iertarea omului nu este întreagă. Până nu există o transformare interioară a omului pe care numai Duhul Sfânt o poate face, nu putem ierta tot și din toată inima. Poate este amărăciune în inima ta faţă de cineva și te chinuie resentimentele faţă de cel ce ţi-a greşit. Nu poţi să ierţi? Cere Domnului să-ţi vindece inima, ca să poţi extinde harul Lui către cei vinovaţi. Ce faci când un creştin te nedreptăţeşte sau păcătuieşte împotriva ta? Spui altora despre păcatul săvârşit sau te duci să vorbeşti cu persoana vinovată? Biblia este clară. Poţi să alegi să acoperi păcatul cu dragoste, sau să te duci la persoana respectivă cu intenţia de a restaura relaţia lui cu Domnul şi cu tine. Dumnezeu poate restaura orice relaţie din biserică dacă depindem de puterea Lui şi cerem harul Lui spre reconciliere. Ce faci când o persoană îţi cere iertare? Poate eşti superficială şi spui că nu-i nimic. Sau poate alegi să ierţi din toată inima. Pe cine nu ai reuşit să ierţi? Când Crucea lui Hristos nu înseamnă nimic pentru noi, suntem indiferenţi faţă de păcatele noastre şi ale altora care lovesc în Dumnezeu şi în poporul Lui. Când suntem egoişti, vedem păcatele altora mult mai grave decât ale noastre.

Când iertarea pare imposibilă, să ne amintim de harul lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că acest lucru aduce umilinţa în viaţa noastră, apoi mila faţă de cei din jur. Pe când Petru asculta vorbirea Domnului Isus cu privire la rezolvarea conflictelor între credincioşi, conflicte pricinuite de păcat, o întrebare i-a ieşit din gură: „Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Oare a crezut Petru că el este plin de har pentru că se gândeşte la numărul şapte? Alţii nu iartă decât odată, de două ori sau poate de trei ori (învăţătorii Legii). Numai Crucea lui Hristos îi va descoperi lui Petru cât de mult l-a iertat Domnul şi cât de greu a fost păcatul lui pentru Domnul Isus. Încă nu pricepea că numai Fiul lui Dumnezeu poate plăti pentru păcatul lui. Încă nu vedea cât de mare este datoria lui pe care numai Hristos o poate plăti. Mai târziu, când înţelege cât de mult Domnul a suferit pentru păcatul lui, se lasă transformat ca să primească atitudini corecte faţă de cei vinovaţi pe care trebuie să-i ierte. A fost oare Petru şocat când L-a auzit pe Domnul că spune: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”? Un lucru făcut de şaptezeci de ori câte şapte este un obicei şi o atitudine.  Vrei să ierţi? Cum îţi dezvolţi acest obicei şi această atitudine? Iată ce scrie Petru în cartea lui: 1 Petru 4:8: ,,Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.” Cu siguranţă acest adevăr a ajuns o practică importantă pentru Petru. Se cade să avem și noi milă de alții și să iertăm tot și toate.

Doamne, ajută-mă să iert din toată inima!

Adevărata credință

Matei 15:20-28

Matei 15:28: ,,Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”

Domnul Isus a ales înţelept când a decis să Se retragă din Israel după un război spiritual cu Fariseii. Avea nevoie de un timp de odihnă departe de mulţimile care Îl înconjurau. Acesta a fost timpul în care i-a învăţat pe ucenici o lecţie importantă cu privire la credinţa în El. Deşi Domnul Isus a vrut să fie într-un loc secret, unde Fariseii nu mergeau cu nici un preţ (la păgâni), se pare că s-a dus vestea că El este între neamurile din Tir şi Sidon. Nevoia omului este aceeaşi în Israel sau între neamuri. Nu ştim cum a aflat această femeie că Domnul Isus este singura ei speranţă. Cineva trece prin probleme mari astăzi. Cuiva să-i spui că există speranţă prin Domnul Isus Hristos. Domnul Isus Hristos este speranţa pentru orice situaţie!!! Această femeie a avut foarte puţină cunoştinţă despre Domnul Isus, dar a crezut că El este speranţa ei. Nevoia și disperarea ei au dat la o parte prejudecăţile şi au adus-o la picioarele Domnului Isus. Domnul Isus nu i-a răspuns la prima strigare. Domnul Isus nu a răspuns nici la prima strigare a Mariei şi Martei când fratele lor Lazăr a murit. Domnul Isus poate nu ne răspunde nici nouă la prima strigare. De ce? Credinţa are treptele ei şi trebuie să se dezvolte. Dacă Dumnezeu ne-ar răspunde imediat la toate rugăciunile, cum ar creşte credinţa noastră? Dumnezeu nu lucrează după timpul omului.

Binecuvântarea acestei femei a fost mult mai mare la sfârşit, decât ar fi fost la prima strigare. La primul răspuns al Domnului Isus se pare că El este dur cu această femeie, dar faptul că El a fost trimis la oile pierdute ale lui Israel este misiunea pe care I-a dat-o Tatăl şi încă nu era timpul pentru neamuri, decât după moartea Lui, când ucenicii vor primi Duhul Sfânt şi vor fi trimişi în toată lumea să vestească Evanghelia la oricine va crede. Domnul Isus nu voia să dea impresia că părăseşte poporul Israel, pentru că El nu a abandonat poporul ca să se întoarcă spre neamuri. Totuşi, Domnul Isus nu a refuzat pe nimeni dintre cei ce au venit cu credinţă la El, după ajutor. Credinţa este dovada că Tatăl atrage oamenii la Hristos.

Domnul Isus a avut compasiune faţă de această femeie plină de durere pentru situaţia fiicei ei. A trezit în ea o credinţă care nu se clatină, în El, şi apoi i-a împlinit dorinţa inimii ei. Femeia a îngenuncheat. A crezut ea în divinitatea Domnului Isus? Cu multă umilinţă a acceptat cuvintele Domnului Isus şi fărâmiturile binecuvântate care cad de la masa Stăpânului. Adevărata credinţă pătrunde în cunoaşterea caracterului Domnului Isus Hristos. Adevărata credinţă experimentează harul şi îndurarea Domnului Isus Hristos. Adevărata credinţă este statornică atunci când Dumnezeu tace sau când furtunile lovesc. Adevărata credinţă caută promisiunile scrise în Cuvântul lui Dumnezeu cu umilinţă şi persistenţă. Adevărata credinţă se ţine de promisiunile Domnului cu orice preţ, se bucură, creşte şi este răsplătită mai mult decât ne putem imagina. Poate ai spus odată Domnului așa cum spune şi Iacov în Geneza 32:26: ,,Nu Te las până nu mă binecuvântezi!” Credința așteaptă binecuvântarea Domnului.

Doamne, dă-mi o credinţă neclintită în promisiunile Tale!

Învață pe copil

Matei 13:45-46: ,,Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.”

Tu poți să îl înveţi pe copilul tău sau al altora să înţeleagă adevărurile biblice, să înţeleagă ceea ce este de preţ şi valoros, să înţeleagă valoarea Împărăţiei Domnului  Isus Hristos. Adevărurile biblice sunt mărgăritare frumoase. Fiecare copil are nevoie de ele. Un copil începe să înveţe despre Dumnezeu şi Împărăţia Lui, acolo unde i se spune: în casă, la şcoală, la biserică. Copiii aud conversaţiile adulţilor sau cântările lor, văd imagini în cărţi, la televizor sau la alte aparate audio-vizuale. Pentru că sunt multe cuvinte şi expresii neînţelese de copii, pe care numai cei ce au experienţe cu Dumnezeu le pot pricepe, copiii au nevoie de explicaţii. Învaţă pe copilul tău sau al altora ce înseamnă anumite expresii biblice: păcatul din inimă, naştere din nou, predarea vieţii lui Hristos, Hristos în inimă, spălat prin sângele Domnului, oameni pierduţi în lume etc.

Ce spui unui copil dacă te întreabă: Cum a ajuns păcatul în inima mea? Când facem un lucru pe care Biblia îl interzice, facem păcat şi el este în inima noastră. Toţi oamenii păcătuiesc. Începând cu Adam şi Eva, primii oameni pe pământ, a venit păcatul în lume şi toţi oamenii, chiar şi copilaşii micuţi sunt păcătoşi. Păcatul afectează gândirea noastră, trupul nostru şi toate simţămintele. Pentru că atinge totul, noi spunem că este în inima omului. Putem să Îi spunem Domnului despre păcatul nostru şi dacă Îi cerem iertare, El ne iartă.

Cum îi răspunzi copilului tău dacă îţi spune că nu vrea să se nască din nou, pentru că nu vrea să fie din nou un bebeluş? Prima naştere se face în trup când ai venit prima dată într-o familie şi acea zi se sărbătoreşte ca zi de naştere. Mai există o naştere pe care o dă numai Dumnezeu, numită naştere din nou. Acest lucru se întâmplă în interiorul omului când vine la viaţă, din punct de vedere spiritual: când Îl cunoaşte, Îl iubeşte şi Îl ascultă pe Dumnezeu. Duhul Sfânt locuieşte în omul născut din nou şi nu poate fi văzut. Prin naşterea din nou, omul aparţine Familiei lui Dumnezeu.

Cum răspunzi unui copil care se teme să-şi dea viaţa Domnului Isus din frică să nu moară? Domnul Isus are un plan special pentru fiecare viaţă, aici, pe pământ, şi planurile Lui sunt cele mai bune. Când ne dăm viaţa Domnului Isus, acceptăm planurile Lui care ne conduc viaţa. Noi nu ne temem de Domnul Isus, căci El ne face bine.

Cum răspunzi unui copil care te întreabă dacă doare faptul că Domnul Isus vrea să fie în inima lui? Domnul Isus este prietenul cel mai bun care poate să locuiască în inima omului şi să-i facă bine.

Cum răspunzi unui copil care spune că nu vrea să fie spălat cu sângele Domnului Isus? Când Domnul Isus a fost răstignit, a sângerat. Când omul crede că Domnul Isus a murit pentru păcatul lui, sângele Lui a iertat şi a spălat păcatul. Astăzi, noi nu putem să vedem sângele Domnului Isus, dar ne amintim că orice păcat este iertat, pentru că sângele Domnului a curs pe cruce.

Ce răspunzi unui copil care te întreabă dacă Dumnezeu poate să-i găsească pe cei pierduţi în lume? Mulţi oameni nu-L cunosc, nu-L iubesc şi nu-L ascultă pe Domnul. Ei nu aparţin Familiei lui Dumnezeu şi sunt pierduţi în lume. Mai sunt oameni pierduţi care nu au auzit despre Vestea cea bună, dar când aud Evanghelia şi Îl primesc pe Domnul Isus în inima lor, nu mai sunt pierduţi, ci fac parte din Familia lui Dumnezeu. Biserica şi creştinii sunt comoara de preţ a Domnului Isus Hristos. Într-o zi, toţi cei credincioşi vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu împreună cu Domnul Isus Hristos, Regele tuturor celor ce-L cred şi Îl ascultă.

Doamne, Te rog binecuvântează familia mea,

ca într-o zi să fim cu toţii în Împărăţia Ta!

De ce vă este frică?

 

Matei 8:26:  ,,El le-a zis: „De ce vă este frică,  puţin credincioşilor?” 

Domnul Isus i-a întrebat pe ucenicii Lui de ce le este frică. Nu numai copiii se tem, ci și adulţii. De ce se tem copiii tăi? Ce ştiu copiii tăi despre persoanele cu dizabilităţi fizice sau mentale? Unele temeri se nasc din visuri rele. Un copil poate să aibă visuri rele când vede un străin sau un om handicapat. Sunt mulţi oameni cu anumite dizabilităţi şi trebuie să învăţăm cum să ne comportăm când îi întâlnim. Unii copii sunt foarte diferiţi de alţii, pentru că au anumite probleme medicale. Nu știm de ce unii nu pot umbla, nu pot vedea, nu pot auzi, nu pot vorbi, nu se pot concentra, nu pot asculta etc. Viaţa fiecărei persoane este o mare taină. Totuşi, trebuie să ştim că anumite persoane au nevoi speciale şi trebuie să ştim acest lucru înainte de a-i întâlni. Trebuie să-ţi pregăteşti copilul  pentru o întâlnire cu o persoană cu nevoi speciale. Nu eticheta pe nimeni (exemplu: orbul, şchiopul, surdul, handicapatul etc.). Explică-i copilului că o persoană cu dizabilităţi nu este aşa, pentru că Dumnezeu a pedepsit-o din cauza păcatului. Răspunde-i la întrebări scurt, onest şi cu blândeţe. Să nu minimalizezi temerile copilului, dar nici să nu râzi de el dacă spune tot felul de lucruri. Ajută-l pe copil să înţeleagă faptul că cei bolnavi fizic sau psihic au simţăminte şi nevoi ca şi el. Dacă îl sperie echipamentele de ajutor pentru handicapaţi, încearcă să îl laşi să se aşeze pe un scaun cu rotile sau să folosească o cârjă sau un cadran medical (walker). Să nu te emoţionezi prea tare dacă copilul nu-şi poate lua ochii de la un anume pacient, deoarece el învaţă privind şi punând întrebări. Totuşi, învaţă-l să nu arate cu degetul.

Învaţă-l pe copil că toţi cei cu probleme au nevoie de dragoste, respect şi înţelegere şi nicidecum de mila noastră. Şi ei au nevoie de prieteni. Copiii sunt plini de compasiune şi înţelegători dacă li se explică situaţia. Dacă au primit răspuns la întrebările lor sunt gata să se acomodeze. Îşi dau seama ce pot să facă şi ce nu pot să facă asemenea persoane şi uneori le trebuie doar mai mult timp sau alte metode. Atitudinea bună faţă de aceste persoane cu nevoi speciale îl vor învăţa pe copil să fie blând şi iubitor, acceptând pe toţi din jur. Cuvintele tale pozitive îl vor ajuta pe copil să aprecieze lucrurile bune pe care pot să le facă cei limitaţi în anumite domenii. Vor putea să înfrunte frica de neprevăzut, pentru că vor înţelege dependenţa de cei mai darnici şi buni la suflet. Vor învăţa să fie mulţumitori lui Dumnezeu pentru cei din jurul lor şi vor aprecia lucrurile bune.

Noi toţi suntem conştienţi că viaţa este mai dificilă pentru o persoană cu dizabilităţi, dar mulţi nu au lăsat ca limitările lor să-i împiedice să împlinească scopul lui Dumnezeu pentru ei. Când cunoaştem astfel de persoane, suntem inspiraţi să le apreciem curajul şi îi admirăm pentru realizările lor. Personal, am întâlnit-o pe Joni Erickson Tada în România şi am văzut cum Dumnezeu i-a transformat viaţa şi a devenit, prin handicapul ei, o mare încurajare pentru toţi cei ce suferă într-un fel sau altul anumite limitări fizice sau psihice. De asemenea, românca Becky Opreanu a trecut peste handicapul ei și Domnul i-a deschis multe uși prin care a fost o mare binecuvântare pentru mulți. Dacă şi tu cunoşti pe cineva cu dizabilităţi fizice sau psihice, te încurajez să te rogi şi apoi implică-te dacă Domnul te cheamă să ajuţi la împlinirea unor nevoi în viaţa acestei persoane. Roagă-te şi pentru cei care îngrijesc aceste persoane şi dacă poţi să le spui un cuvânt de încurajare sau apreciere, să nu taci. Când suntem în jurul acestor persoane cu dificultăţi, apreciem mai mult sănătatea pe care o avem. Să-I mulţumim Tatălui ceresc pentru tot ce ne-a dat şi pentru toţi cei din jurul nostru. Să binecuvântăm pe cei din jur și să slujim cu bucurie. Să folosim orice oportunitate pentru a-i încuraja pe alții să depășească neputințele și slăbiciunile prin care trec, bazându-se pe credința în ajutorul lui Dumnezeu și al celor din jur.

Nu te teme de dificultăţile vieţii, căci Dumnezeu este cu tine!

Timp de examinare

Doamne, îmi examinez atitudinile mele: Mă îngrijorez sau mă încred în Tine?

Oare, câte oportunităţi am pierdut şi nu am văzut puterea lui Dumnezeu, pentru că m-am îngrijorat în loc să mă rog şi să mă încred în Domnul? De câte ori cer iertare şi ajutor de la Domnul pentru îngrijorarea mea? De câte ori fac planuri fără să cer ajutor Domnului? De câte ori urmez cu credincioşie planurile Domnului?

De câte ori îmi aduc aminte de ceea ce scrie Pavel în Filipeni 4:6-7: ,,Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”?

Aleg să cred că nu pierd nimic de valoare când caut mai întâi Împărăţia şi neprihănirea lui Dumnezeu? Aleg eu să cred că Dumnezeu dă comori veșnice celor ce aleg să trăiască aşa cum cere El?

Doamne, vreau să am motivaţii curate,

atenţia la Tine şi atitudini aşa cum ceri Tu!

Dumnezeu sau Mamona?

Matei 6:24: ,,Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Nimeni nu poate fii sclav la doi stăpâni. Orice stăpân vrea şefie absolută. Dumnezeu este Stăpânul nostru, pentru că este Creatorul nostru. Dacă eşti creştin, Dumnezeu este Stăpânul Tău, pentru că te-a cumpărat cu un preţ: sângele (viaţa) Domnului Isus. Ai primit Duhul Sfânt când ai crezut. Tu nu mai eşti al tău, ci eşti proprietatea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:19-20 spune: ,,Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Banii tăi, timpul tău, talentele tale nu îţi mai aparţin, ci sunt ale Domnului. Ai fost creată să ai un Stăpân. Înveţi zilnic să iei decizii bune: ignori una în favoarea alteia. Domnul Isus ne-a spus că nu putem sluji lui Dumnezeu şi banilor. Majoritatea oamenilor caută banii, crezând că vor fi împliniţi, vor avea confort şi securitate. Cea mai mare atenţionare este ispita, tentaţia să slujim succeselor noastre, posesiunilor materiale sau afirmării de sine. Încerci să slujeşti lui Dumnezeu, dar şi ţie însăţi în acelaşi timp? Domnul Isus nu spune că nu poţi încerca, ci spune că nu vei avea succes pe două planuri. Dacă trăieşti să ai plăceri, posesiuni materiale şi admiratori, acest lucru duce la dorinţa de a avea şi mai mult; de a câştiga mai mulţi bani şi a-i cheltui. Şi, uşor-uşor, ajungi sclavul acestor lucruri. Ai tot mai puţin şi mai puţin timp pentru Dumnezeu şi tot mai puţină înclinaţie spre lucrurile Lui. Dacă atenţia ta este concentrată asupra unei persoane sau relaţii care îţi consumă gândurile, banii şi timpul, atunci acesta ţi-e stăpânul. Nimeni nu poate să-L iubească şi să-L servească pe Dumnezeu cu jumătăţi de măsură şi să slujească şi altor dumnezei (banii, plăceri etc.). Examinează-ţi atenţia! Ce iubeşti cu adevărat? Ţi-ai făcut idoli din darurile bune ale Domnului? Unde îţi concentrezi toată atenţia: la lucrurile materiale sau la Hristos? Pe cine slujeşti? Cine este cu adevărat Stăpânul tău? Poate îi condamni pe cei ce îşi cheltuiesc banii pe lucruri trecătoare în timp ce contul tău din bancă a pus stăpânire pe tine. Cercetează-te să vezi câtă bucurie şi libertate ai să dăruieşti din comorile lumii. Nu lăsa să te controlează banii. E nevoie să recunoşti că nu banii trebuie să pună stăpânire pe tine. Când a fost ultima oară când te-ai bazat pe Hristos şi pe puterea Lui, ca să te elibereze din iubirea lucrurilor materiale şi din falsa securitate creată de ele?

Tată ceresc, Tu eşti Stăpânul meu. Îţi mulţumesc că m-ai creat şi m-ai răscumpărat. Tu mă ajuţi să nu iubesc mai mult lucrurile materiale decât pe Hristos, Cel care a murit pe cruce pentru mine, ca să mă salveze din această neputinţă. Prin puterea Duhului Sfânt voi alege să fiu atentă la valorile Tale, ca ele să devină şi valorile mele.

Doamne, ajută-mă să Te iubesc şi să Te slujesc cu toată inima!