Te întreb iubite trecător
Cu-n dor ce tare-mi arde-n piept
Te simți tu azi un luptător
Puternic, drept și înțelept,

Urmându-L pe Mântuitor,
Lipsit de propriu interes,
Sub crucea Lui, biruitor,
Sau simți că n-ai nici un succes…?

De ce ți-e oare ființa frântă,
De umblet sfânt și trai curat
Sau de răspunsuri la ispită
Ești tu înfrânt și ruinat?

Ești slab în urma rugăciunii
Că-ai stat prea mult îngenuncheat
Sau zaci în gheara amărăciunii
Îngenuncheat de vreun păcat?

De frământare pentru  cer
Și-a Lui comori ai cărunțit
Sau de-al „țărânii” prizonier
Și-a lumii griji ce te-au robit?

De înțelepciune sfântă oare
Ți-e capul plin și părul alb
Sau treci și prin această stare
Neînțelept, învins și slab?

Ascultă prietene iubit;
De lupta bună a credinței
Ești frământat, neliniștit…
Sau de robia necredinței?

De luptă pentru premiul sfânt
Ți-e trupu-atât de istovit,
Sau de lovit cu pumnu-n vânt
Căci încă nu te-ai pocăit…?

Lupta cea bună a credinței
Te-o fi făcut atât de slab,
Sau starea rea a nepocăinței
Te-a aruncat pe-al morții jgheab?

Alergi spre Țelul glorios
Pe calea îngustă spre răsplată
Sau te îndrepți neputincios
Spre-a morții bold pe calea lată?

Alergi pentru acea cunună
Ce Dumnezeu ne-a pregătit
Sau ești departe, împreună
Cu cei ce nici nu s-au „trezit”…?

Încearcă-te și vezi tu singur
Dacă te afli în credință…
Nu spune „Da!” de nu mergi sigur
Din biruință în biruință!

O, cât aș vrea să mă-nțelegi!
Alergi oricum pe-acest pământ
Dar nu-i totuna să alergi
Spre moarte sau spre Țelul Sfânt!

Trezește-te și-apucă viața
Acum cât este la îndemână…
Grăbește-te căci „Dimineața”
O prind doar cei ce nu amână…

Zaragoza 21/10/2013
de Ioan Hapca (Ionică)