Cetate tare-I Dumnezeu

Cetate tare-I Dumnezeu

Autor: Martin Luther – Traducere RO  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de cuvintesimple in 01/06/2011

1. Cetate tare-i Dumnezeu
Şi armă-apărătoare!
El ne ajută-n orice greu
Ce-ar vrea să ne doboare.

R1: Vrăjmaşul cel bătrân,
Se crede-acum stăpân.
Putere, vicleşug,
El are din belşug.
Cât nu-i poţi da de seamă.

2. Tăria noastră nu-i deajuns
Şi-am fi răpuşi pe dată;
Dar luptă pentru noi Isus,
El duce lupta toată.

R2: Şi-ntrebi tu cine-i El?
El e Emanuel!
E Domnul Sabaot!
Şi Dumnezeu a tot!
El e Biruitorul!

3. De-ar fi cu draci pământul plin
Ce-ar vrea să ne-nghită,
Nu ne-ndoim cât de puţin
De-această reuşită.

R3: Al lumi-acestea prinţ
Scrâşneşte-amar din dinţi;
Dar oricât ar scrâşni,
Nimic n-ar izbuti:
Scriptura-I va răpune.

4. Să nu se-atingă de „Cuvânt”,
Să-I lase cum e-n Carte!
Cuvântul şi cu Duhul Sfânt
Ne sunt a noastră parte.

R4: Şi-atunci să tot lovească
În viaţa pământească
Tiranul inamic,
Noi n-am pierdut nimic,
Căci cerul nou e-al nostru!

Să Te cuprind

Incerc sa Te cuprind si sa-nteleg
Cum pot sa Te ating, cand nu Te vad.
Tu esti aicea, totu-n jur o spune
Si zilnic taine vreau ca sa dezleg.
*
Ma adincesc in carte, si-n Cuvant,
Acolo esti descris atat de bine!
Dar nu mi-e de ajuns, si tot ce vreau,
E sa ma contopesc pe veci cu Tine.
*
Sa uit c-am fost țărână si noroi,
Ca n-am avut candoare si iubire
Pana cand m-ai gasit si m-ai iertat,
Si-n fiecare zi ma porti spre nemurire.
*
Tu ma cunosti de cand nu existam,
M-ai plamadit cu-atata gingasie
Si Numele-Ti pe inima mi-ai scris
Cu sange, si cu dor de vesnicie!
*
Marire Tie, Cel fara sfarsit
Cel Glorios si plin de-ntelepciune!
O spune cerul, ingerii o spun
Si-ai Tai alesi o spun, prin rugaciune.
*
Victoria Florea

Iubiti, iertati

forIubiţi, iertaţi…

Iubiţi, iertaţi, spre cer păşiţi
Iubiţi, iertaţi, nu obosiţi!
Iubiţi, iertaţi, fraţi şi surori
Iubiţi, iertaţi, din zori în zori!

Cântaţi, strigaţi, Numele sfânt
Cântaţi, strigaţi, pe acest pământ
Cântaţi, strigaţi, spre cerul mare
Cântaţi, strigaţi, voi, fiecare!

Cereţi, căutaţi şi veţi găsi
Cereţi, căutaţi, comori vii!
Cereţi, căutaţi, izvor ceresc;
Cereţi, căutaţi, cu toţi să beţi!

Tânjiţi, doriţi, un colţ de rai
Tânjiţi, doriţi, un veşnic trai
Tânjiţi, doriţi, fraţi şi surori
Tânjiţi, doriţi, sfinte comori!

Slujiţi, luptaţi, pîn’ la sfârşit
Slujiţi, luptaţi, voi, fraţi iubiţi
Slujiţi, luptaţi, în Dumnezeu
Slujiţi, luptaţi, şi voi, şi eu !

By Timotei Lucus

Înlătură, Doamne

Înlătură, Doamne, din sufletul meu
ispita-ndoielii oricând mă încearcă
şi inima toată spre Tine mereu,
cu-ncredere tare, mi-o fă să se-ntoarcă.

Înlătură, Doamne, din casa mea-n veac
ispita-ngrijirii de ziua de mâine,
că Tu, Cel ce-ai grijă de-un vierme sărac,
purta-vei şi nouă, de apă şi pâine.

Înlătură, Doamne, din toţi fiii Tăi
ispita lumească şi duhul mândriei,
în calea-nfrânării şi-a dragostei fă-i
să umble-mpreună, în duhul frăţiei.

Înlătură, Doamne, pe-ntregul pământ
ispita orbiei – şi dă-i omenirii
o nouă lumină şi-un nou crezământ
pe calea dreptăţii şi-n duhul iubirii.

Înlătură-l, Doamne, în veşnicul foc
pe tatăl ispitei, mândriei şi urii,
dreptatea şi pacea aşează-le-n loc
şi-nalţă domnia eternă-a Scripturii.

Traian Dorz

De ce-mi pierd uneori?

you*
De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
*
De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
*
De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
*
De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
*
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?
*
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?
*
by Traian Dorz

Adevărata Casă

1Cînd orizonturi, sufletul atinge
Şi  inima  se bucură-n extaz,
De Luminarea Celui Viu ,
Şi Veşnic Treaz,
Tu eşti chemat, să ieşi
Spre larg, spre Infinit,
În nemurire şi odihnă,
Unde ţi-e sufletul primit.
Cînd ”totul piere” -n jurul Lui,
Şi eşti atins de-a Lui Lumină,
Tu ieşi !
Te du spre veşnicii
Ţinîndu-L strîns de mînă.
Şi cînd pluteşti în Duh-cîntînd,
De dor, de Ţara cea Promisă,
Te du!
Te du!
Nu te opri!
Căci uşa cerului îţi e deschisă!
Şi lasă-ţi sufletul să zboare,
S-atingă ”piscuri aurii”
Uimeşte-te de-a Lui splendoare,
De ce va fi în veşnicii,
Atinge cerurile toate,
Prin ”Ungerea lui Dumnezeu”
Şi nu uita:
Sunt ale tale,toate,
Te-aşteaptă-n ele, Domnul tău!
Rămîi iubind a Lui promisiune,
Ce-i gata să se împlinească,
Şi nu uita:
Acolo sus,
E adevarata noastră…  Casă.

Splendoare-n rugăciune…

by Sanda Tulics

Sonet de octombrie

23*

Fiori de zori cu sărutări de brume
Sucombă-n dimineți întârziate,
Când pleoapa orizontului se zbate
Și curge mierea soarelui pe lume.

Cortina ceții tocmai ridicate,
Cu albul dens de vălurate spume,
Dezvăluie privirii noi albume
Cu pozele-n aramă ferecate.

E bogăție-n roade și-n culoare,
Având în palma cerului sorginte
De unde curg ca binecuvântare,

De-aceea dăltuiesc febril cuvinte
Să pună gratitudinea-n valoare:
Îți mulțumim cu inima, Părinte!

Vulcan, 13 octombrie 2014

by Simion Felix Martian