*

Proverbe 15

*

Tată ceresc, ajută-mă să dau un răspuns blând, căci un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.

Fie limba mea înţeleptă, căci limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie.

Doamne, ochii Tăi sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.

Fie limba mea dulce, căci limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.

Nu nesocotesc, nici nu dispreţuiesc învăţătura tatălui meu, căci cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.

Binecuvântează casa mea, căci casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare.

Îmi păzesc buzele, căci buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată.

Fie rugăcunea mea plăcută înaitea Ta, căci jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.

Umblu după neprihănire, căci calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire.

Nu părăsesc cărarea Ta, căci cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit şi cine urăşte mustrarea va muri.

Doamne, Tu cunoşti totul:  Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor!

Mă păzesc de batjocură şi de batjocoritor, căci batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.

Dă-mi o inimă veselă, Doamne, căci o inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.

Inima mea caută priceperea şi ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.

Vreau să am o inimă mulţumită, ca să am zile bune şi un ospăţ necurmat. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură.

Caut să fiu un om încet la mânie, căci un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.

Sunt harnică, căci drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită.

Învăţ înţelepciunea, căci un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa.

Mă păzesc de nebunie căutând priceperea, căci nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.

Pune, Doamne, buni sfătuitori în jurul meu ca să-mi iubutească planurile, căci planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.

Mă bucur să dau un răspuns bun cu gura mea şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!

Doamne, ajută-mă să fiu înţeleaptă, căci pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la locuinţa morţilor, care este jos.

Mă păzesc de mândrie, căci  Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei.

Mă păzesc de gânduri rele, căci gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.

Mă păzesc de lăcomie, căci cel lacom de câştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.

Mă gândesc înainte de a vorbi, căci inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.

Înalţ rugăciuni spre Domnul, căci Domnul ascultă rugăciunea celor neprihăniţi.

Tată ceresc, ajută-mă să am  o privire prietenoasă care înveseleşte inima şi să am o veste bună care întăreşte oasele.

Urechea mea ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, ca să locuiesc în mijlocul înţelepţilor; iubesc mustrarea pentru că îmi preţuiesc sufletul şi vreau să capăt pricepere.

Iubesc frica de Domnul şi smerenia, căci frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să facem planuri înţelepte!