*

Proverbe 18

*

Doamne, ajută-mă să nu fiu supărăcioasă, să nu fiu ca cel ursuz care caută ce-i place lui şi se supără de orice lucru bun. Mă păzesc de nebunie, căci nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.

Păzeşte-mă de cel rău, căci când vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara.

Binecuvântează cuvintele gurii mele, căci cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci şi izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într-una.

Vreau să judec drept, căci nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.

Nu ascult vorbele nebunului, căci vorbele nebunului aduc ceartă şi gura lui înjură până stârneşte lovituri; gura nebunului îi aduce pieirea şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet; cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor şi cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte.

Doamne, Numele Tău este un turn tare şi eu alerg ca să stau la adăpost. Tu eşte Cetatea mea de refugiu.  Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. Dar eu aleg smerenia, căci cel mândru piere pentru că inima lui se îngâmfă; dar smerenia merge înaintea slavei.

Caut să fiu grabnic la ascultare, căci cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.

Doamne, întăreşte duhul meu, căci duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Dă-mi o inimă pricepută care dobândeşte ştiinţa şi o urechea înţeleaptă care caută ştiinţa.

Fie ca darurile mele să-mi deschidă intrarea înaintea celor mari.

Îmi cercetez toate vorbele ca să fie în adevăr, căci vorbele sunt cercetate de cei ca le ascultă. .

Doamne, pune Tu capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.

Binecuvântează pe fraţii mei ca să fim drepţi, căci fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.

Vreau să zidesc cu gura mea, să vorbesc cuvintele  vieţii, să binecuvântez pe toţi cei din jurul meu, căci din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură; moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.

Ajută-mă să fiu o nevastă bună, căci cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.

Vreau mai bine să mă rog decât să fiu aspră, mai bine să mă aseamăm cu săracul care vorbeşte rugându-se, decât cu bogatul care răspunde cu asprime.

Doamne, Tu eşti prietenul meu cel mai bun şi îţi mulţumesc pentru toţi prietenii care mi i-ai dat. Păzeşte-mă de prieteni care duc la nenorocire şi binecuvântează-mă cu prieteni care ţin la mine mai mult decât un frate.

 

Doamne, mă rog pentru familia mea şi biserica mea

să avem discernământ spiritual în toate lucrurile!