15. Oamenii mândri sunt orbi față de condiția inimii lor, pe când cei smeriți realizează că trebuie să umble în lumina și adevărul descoperit de Domnul pentru viețile lor.

14. Oamenii mândri așteaptă pe alții să-și ceară iertare când ajung în conflicte și neînțelegeri, pe când cei smeriți cer iertare chiar dacă nu sunt vinovați de dragul rezolvării conflictelor cât mai repede cu putință.

13. Oamenii mândri nu admit că sunt greșiți și nu-și cer iertare, pe când cei smeriți recunosc cu ușurință căderile și păcatele, caută iertare și împăcare când este necesar.

12. Oamenii mândri au o mare greutate să își prezinte nevoile și se roagă foarte general, pe când cei smeriți sunt foarte specifici cu nevoile și păcatele, sunt deschiși, transparenți și direcți în rugăciune, după cum îi călăuzește Domnul.

11. Oamenii mândri sunt reci, formali, rigizi și nu plâng de teamă ca alții să nu spună că sunt slabi sau păcătoși, pe când cei smeriți sunt calzi, iubitori, grijulii și plâng pentru că știu că sunt păcătoși și au nevoie de harul Domnului în orice moment din viață.

10. Oamenii mândri îi țin pe alții la distanță, pe când cei smeriți se apropie și iubesc cu risc chiar.

9. Cei mândri sunt foarte preocupați de sine, cum arată, cum acționează, pe când cei smeriți nu sunt preocupați de imaginea de sine.

8. Cei mândri sunt răniți când alții sunt observați și promovați, pe când cei smeriți se bucură când alții se ridică.

7. Cei mândri vor să fie recunoscuți și apreciați și sunt răniți dacă sunt trecuți cu vederea, pe când cei smeriți vor să slujească fără să aștepte recunoștință sau răsplată.

6. Cei mândri vor să fie serviți, vor ca alții să le împlinească nevoile, pe când cei smeriți sunt motivați să slujească altora, căci modelul lor este Domnul Isus Hristos, Slujitorul perfect.