Scopul suferinței

Romani 5:3-4: ,,Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.”

Necazurile vieții lucrează spre binele nostru. Suferința ne echipează ca să-i iubim pe alții, să-i mângâiem și să ne susținem unii pe alții în călătoria spre țara veșnică. Abilitatea noastră de a-i înțelege și mângâia pe alții când trec prin durere, reprezintă o roadă tangibilă născută din suferință. Cel ce suferă este încurajat când știe că și alții au trecut pe acolo. O mărturie despre credincioșia lui Dumnezeu și purtarea Lui de grijă, Îl dă glorie Domnului și speranță celui aflat într-o durere asemănătoare. Cei ce suferă au nevoie de prezența noastră și de ajutorul nostru mai mult decât de vorbele noastre. Ei vor să fie ascultați și nu să asculte pe alții. Cum te-a pregătit Domnul ca să dai ajutor altora? Prin suferință!

Sunt căi practice pentru ajutorarea celor în durere. Unii se întreabă dacă Dumnezeu îi mai iubește. Să nu crezi că trebuie să răspunzi la toate întrebările. Roagă-te mai degrabă, ca să fii sensibilă și plină de compasiune. Să plângem cu cei ce plâng, căci jelirea sau împărtășirea durerilor aduce mângâiere. Roagă-te simplu și recunoaște durerea, harul și puterea lui Dumnezeu și încheie cu cuvinte de speranță. Dacă îi iubim pe oameni așa cum cere Dumnezeu, lumina lui Hristos strălucește în locuri întunecate aducând ajutor și nădejde. Lumea observă ce se întâmplă în viața credincioșilor când trec prin suferințe. Dragostea și unitatea Trupului lui Hristos (Biserica) îi atrage pe cei suferizi la Salvatorul (Psalm 133:1; Matei 22:37-39; Ioan 15:12; Coloseni 3:14); 1 Tesaloniceni 3:12). Copiii lui Dumnezeu formează Trupul lui Hristos într-o lume suferindă. Dragostea lui Hristos trebuie să ajungă la alții prin credincioși. Poate ai văzut această realitate în viața altora când ai suferit, și comunitatea celor credincioși te-a ajutat când ți-a fost greu. Și tu ai putea să te implici ca să slujești celor în suferință arătând dragostea lui Hristos.

Poporul lui Dumnezeu nu este învins de suferință și durere. Pavel a suferit și s-a rugat de trei ori ca Domnul să-i ia țepușul, dar Dumnezeu nu i-a ascultat rugăciunea, ci i-a spus că harul Lui îi este de ajuns și puterea Lui este perfectă în slăbiciune. De aceea Pavel spune în 2 Corinteni 12:7-10:  ,,Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” În necaz, poporul Domnului experimentează puterea Lui.

Doamne, ajută-mă să experimentez puterea Ta în toate necazurile!