8. Cei mândri sunt răniți când alții sunt observați și promovați, pe când cei smeriți se bucură când alții se ridică.

7. Cei mândri vor să fie recunoscuți și apreciați și sunt răniți dacă sunt trecuți cu vederea, pe când cei smeriți vor să slujească fără să aștepte recunoștință sau răsplată.

6. Cei mândri vor să fie serviți, vor ca alții să le împlinească nevoile, pe când cei smeriți sunt motivați să slujească altora, căci modelul lor este Domnul Isus Hristos, Slujitorul perfect.

5. Cei mândri au mare grijă de timpul lor, de drepturile lor, de reputația lor, pe când cei smeriți renunță la drepturile lor, nu se luptă ca să se apere, ci se roagă Domnului pentru protecție.

4. Cei mândri vor întotdeauna să dovedească faptul că ei au dreptate și vor să aibă ultimul cuvânt, pe când cei smeriți cedează chiar și la dreptul lor, din dragoste și bunătate.

3. Cei mândri se cred neprihăniți și se uită de sus la alții, pe când cei smeriți îi respectă pe alții și îi consideră egali, ba chiar mai presus de ei înșiși.

2. Cei mândri critică, caută greșelile altora ca să le examineze la microscop, dar trec cu vederea greșelile lor, pe când cei smeriți sunt plini de compasiune față de cei căzuți și iertători pentru că și ei au fost iertați de Domnul.

Apocalipsa 6:12-17

Apocalipsa 6: 16-17: ,,Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

            Doamne, nu mă ascund de Fața Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu. Vin cu îndrăzneală înaintea Ta, căci Tu m-ai mântuit. Cred că Tu șezi pe scaunul de domnie. Stau și eu în picioare înaintea Ta pentru că am primit har după har prin credința în Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele mele. Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit și pentru faptul că m-ai scăpat de judecata finală, care va avea loc în ziua cea mare a mâniei Tale.

Doamne, Tu ești locul meu de scăpare în ziua necazului. Tu ești refugiul meu în încercare. Tu m-ai răscumpărat prin sângele Tău. Tu ești adăpostul şi sprijinul meu, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu mă tem, chiar dacă s-ar zgudui pământul, şi s-ar clătina munţii în inima mărilor. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, Sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt. Tu, Doamne, ești lângă mine, de aceea nu mă clatin. Chiar dacă Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, glasul Tău, Doamne, răsună, şi pământul se topeşte de groază. Doamne al oştirilor, Tu ești cu noi, credincioșii Tăi. Doamne, Dumnezeul lui Iacov, Tu ești un turn de scăpare pentru noi. Vom privi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-ai făcut pe pământ. Tu pui capăt războaielor până la marginea pământului. Ne oprim să recunoaștem că Tu stăpânești peste neamuri, Tu stăpânești pe pământ (Psalmi 46).

În Tine, Doamne, îmi caut scăparea ca să nu rămân de ruşine niciodată! Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi. Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea. Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău, din mâna omului nelegiuit şi asupritor! Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea. Pe Tine mă sprijinesc, din pântecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei; pe Tine Te laud fără-ncetare. Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare. Să mi se umple gura de laudele Tale, şi-n fiecare zi să Te slăvească! Nu mă lepăda la vremea bătrâneţei; când mi se duc puterile, nu mă părăsi! Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino degrabă în ajutorul meu! În Tine voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult. Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile. Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta. Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţe, şi până acum eu vestesc minunile Tale. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni! Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer; Tu ai săvârşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine? Te voi lăuda, Îţi voi cânta credincioşia. Voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul pe care mi l-ai izbăvit; şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta (Psalmi 71).

Doamne, Tu ești Binefăcătorul meu!