Ioan 17:1-8

,,După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: ,,Tată  a sosit ceasul! Proslăveşte-L pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este acesta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine, căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.“

Cum începi tu rugăciunea ta?

Îţi ridici ochii spre cer sau priveşti pe pământ? Te dezlipeşti de pământ şi te muţi cu gândul în cer?

Ceri în rugăciune să-L cunoşti pe Tatăl?

Ceri în rugăciune să-L prosloveşti pe Tatăl?

Ceri tu putere să sfârşeşti lucrarea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu?

Ceri tu curaj să mărturiseşti pe Cristos?

Ceri tu o inimă care vrea să păzească Cuvântul?

Te rogi pentru credinţă pentru tine şi cei dragi ai tăi?

Domnul să te ajute să creşti în cunoaşterea Lui!