Ioan 6:16-21

„Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase şi Isus tot nu venise la ei. Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie. Şi s-au înfricoşat. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!“ Voiau, deci, să Îl ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.“

Orice furtună aduce noaptea în viaţa noastră. Noaptea este mai greu să faci orice lucru. Bătăliile cele mai grele se dau noaptea. Puterea celui rău se desfăşoară şi se dezlănţuie mai bine în întuneric.

Cred ca ai fost şi tu la mare şi ai văzut o furtună. Sau, cel puţin, ai văzut o furtună la televizor!? Sau poate că ai văzut o furtună în viaţa ta. Când vine furtuna, cerul se întunecă, vântul suflă cu putere şi ai nevoie de un adăpost sigur. Nu te poţi lupta cu furtuna! Poţi să vâsleşti bine, dar frica poate să te încurce. Ai nevoie de ajutor.

Când suflă un vânt puternic şi marea vieţii tale este întărâtată, cheamă-L pe Isus în barca vieţii tale. El vine şi potoleşte furtuna. Numai El poate porunci unei furtuni! Cu El ajungi la mal cu bine.

Domnul să conducă corabia ta ca să ajungă cu bine la liman!