Călăuzire blândă

18 julyIsaia 40:1-11

Isaia 40:8

„Iarba se usucă,

floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru

rămâne în veac.”

*

 

Nimic nu se compară cu durabilitatea şi stabilitatea Cuvântului lui Dumnezeu. El este ancora care rămâne în picioare în mijlocul furtunii.

Ce furtună înfrunţi tu astăzi? Cum te ajută Isaia 40 să fii curajoasă, puternică şi plină de speranţă? Ce vei face ca să rămâi în picioare prin furtunile vieţii?

Domnul este Păstorul meu. El mă conduce cu grijă, cu atenţie şi o caldă afecţiune. El cunoaşte duhul meu mâhnit şi orice situaţie grea, testele grele la care sunt supusă, căderile şi înşelăciunile omeneşti, ispitele şi slăbiciunile mele. Am nevoie de blândeţea Lui astăzi. Am nevoie de Cuvântul Lui, am nevoie de prezenţa Lui, ca să fiu întărită.

Iată vestea cea bună! Iată Dumnezeul tău! Isaia ne descoperă caracterul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este şi Atotputernic dar şi personal.

Dumnezeu este Suveran, Atotputernic dar şi Păstor.

Dumnezeu ne asigură iertarea Lui, prezenţa Lui, protecţia Lui, puterea Lui, călăuzirea Lui cea blândă, şi suntem aşa de binecuvântaţi că El este Tatăl nostru.

Ai tu nevoie de puterea lui Dumnezeu prin situaţia prin care treci?

Unde ai tu nevoie de grija lui Dumnezeu?

Unde ai tu nevoie de o călăuzire blândă?

Unde ai tu nevoie de o atingere specială din partea Păstorului?

Doamne, Te laud că ai grijă de mine. Mulţumesc pentru puterea Ta prin furtunile vieţii mele. Tu mă călăuzeşti pe calea cea dreaptă. Mulţumesc pentru blândeţea Ta faţă de mine. Atinge-mi gândirea şi vorbirea, inima şi toată fiinţa mea cu prezenţa Ta. Tu eşti mângâierea mea. Descopere-mi slava Ta ca să Te cunosc. Dă-mi harul să duc vestea cea bună cu bucurie.

Doamne, inima mea are nevoie de blândeţea Ta astăzi!

Advertisements

Pieire sau Paradis?

1 iunieIsaia 35:1-7

Isaia 35:3

„Întăriţi

mâinile slăbănogite

şi

întăriţi

genunchii care se clatină.”

Pieire sau paradis? Capitolul 34 descrie pieirea. Capitolul 35 prezintă paradisul.

Cum va fi paradisul? După distrugerea finală va fi un timp de refacere a naturii.

Va fi apă şi vor fi izvoare de apă, va fi veselie, pustia va înflori ca trandafirul, vor fi flori, vor fi cântece de veselie, vor fi strigăte de biruinţă, va fi slavă, strălucire, măreţie. Nu vor fi mâini slăbănogite, nu vor fi genunchi care se clatină, nu vor fi slabi de inimă, nu va fi teamă. Ochii orbilor se vor deschide şi urechile surzilor vor auzi, şchiopul va sări ca un cerb şi mutul va cânta de bucurie. Va fi un drum care se va chema Calea cea Sfântă. Nici un om necurat nu va trece pe ea, ci numai cei sfinţi, cei izbăviţi. Nu vor fi animale sălbatice. Nu va fi nici un pericol. Nu va fi durere, nu vor fi gemete. Rănile vor fi vindecate. Nu vor mai fi handicapuri fizice.

Ai acceptat tu izbăvirea?

Te temi de judecata lui Dumnezeu?

Ce alegi: pieirea sau paradisul?

Ce alegi: răzbunarea sau răsplătirea?

Ce alegi: judecata sau mântuirea?

Ce alegi: nimicirea sau binecuvântarea?

Cum ai încuraja pe cineva care se teme de judecata lui Dumnezeu?

Nu te teme, căci Domnul Dumnezeu este puternic şi te poate mântui. În ziua necazului, El este refugiul nostru, în furtună este adăpostul nostru, în necazuri este ajutorul nostru.

El este Izbăvitorul nostru. El este Medicul nostru.

Cum Îl vezi pe Domnul în viaţa ta? Cum înţelegi Cuvântul?

Ai experimentat vreodată o vindecare spirituală citind Cuvântul? Cum ţi s-au deschis ochii inimii?

Cum te bucuri că aparţii Împărăţiei Domnului?

 

Doamne, inima mea se bucură de izbăvirea Ta!

 

Două împărăţii

24 maiIsaia 32:1-8

Isaia 32:3

„Ochii celor ce văd nu

vor mai fi legaţi

şi urechile celor ce aud

vor lua aminte.”

 

Dumnezeu este singura alianţă pe care ne putem baza! El este Atotputernic şi ne poate ajuta. El este speranţa noastră. El ştie ce e mai bine pentru noi şi poate să ne descopere adevărul. Împăratul nostru va domni cu dreptate! Va cârmui cu nepărtinire.

În această împărăţie a întunericului unde trăim acum, nebunul este numit ales la suflet şi mişelul este numit om cu inimă largă (32:5); inima nebunului spune nebunii, se gândeşte la rău, lucrează în chip nelegiuit, spune neadevăruri, ia pâinea celui flămând şi apa celui însetat, face planuri vinovate, minte şi nedreptăţeşte pe cel sărac (32:6-7).

În Împărăţia lui Dumnezeu unde Domnul Isus Cristos va domni, va fi diferit.

Cum va fi Împărăţia Împăratului care domneşte cu dreptate?

Împărăţia Lui este o Împărăţie veşnică şi perfectă. Acolo va domni dragostea, bucuria, pacea şi nu va fi nici un rău. Vom fi o binecuvântare unii pentru altii şi ne vom bucura pentru totdeauna. Vom fi ca un adăpost împotriva vântului, ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete (32:2).

Doamne, fereşte-mă de nebunie, ca nu cumva să numesc un nebun ca fiind un om ales, şi un mişel ca fiind un om cu inimă largă. Păzeşte-mi gura şi buzele să nu rostesc nebunii. Atrage-mi atenţia ca să nu gândesc rău, să nu lucrez în chip nelegiuit, să nu spun neadevăruri, să nu iau pâinea celui flămând, să nu iau apa celui însetat, să nu fac planuri vinovate, să nu mint şi să nu nedreptăţesc pe cel sărac, pentru că nu vreau să fac parte din împărăţia întunericului.

Dorinţa sufletului meu este să aparţin Împărăţiei Fiului dragostei Tale, să fiu binecuvântată şi să fiu o binecuvântare pentru alţii. Ajută-mă să protejez pe alţii cu rugăciunile mele, să scap pe alţii din furtună cu ajutorul Tău, să aduc viaţă prin cuvintele mele acolo unde este uscăciune iar acolo unde pământul este ars de soare (o inimă zdrobită) să aduc prezenţa (umbra) Ta care dă odihnă şi linişte.

 

Inima mea va lua aminte la Cel  Atotputernic,

căci doresc Împărăţia Lui!

 

O învăţătură de datină omenească

astayiIsaia 29:1-14

Isaia 29:13

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească”.”

 

Vai de cei ipocriţi în închinarea lor. Vai de cei ce se închină numai cu gura, nu şi cu inima.

Vai de cei ce nu se bucură înaintea lui Dumnezeu. Vai de Ariel (Ierusalim, cetatea unde este altarul, unde trebuie să fie şi inima). Catastrofa va lovi în popor, plânsete şi gemete, tunete, cutremure de pământ, vijelie, furtună, foc, război, foame, sete, neputinţă, neştiinţă etc., pentru că „poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are faţă de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească” (29:13).

Conducătorii cetăţii au ajuns orbi pentru că au refuzat să vadă şi să asculte poruncile lui Dumnezeu.

Neputinţa de a vedea este judecata lui Dumnezeu.

Când conducătorii nu văd Cuvântul lui Dumnezeu, religia este de suprafaţă, de ochii lumii, fără inimă. Când inima este departe de Domnul, închinarea devine un set de reguli omeneşti. Este dureros când Dumnezeu loveşte înţelepciunea înţelepţilor (vor pieri 29:14).

Dumnezeu vede, ştie, cunoaşte ce face fiecare. Unii se joacă de-a biserica. Inima lor este departe de Domnul.

Este inima mea unde spune gura mea?

Dumnezeu vrea inima noastră în închinare nu ritualul nostru liturgic.

Vezi ipocrizie în viaţa ta? Dacă te examinezi înaintea Domnului cum vezi închinarea ta? Te prinde anturajul şi cânţi doar cu gura, fără inimă?

Oare ce gândeşte Domnul despre închinarea mea de duminca la biserică? Mă duc cu valul?

Ce atitudine, acţiune, schimbare vei avea la următoarea închinare?

Doamne, cercetează-mă şi descopere-mi unde gura mea o ia înaintea inimii. Nu mă lăsa în ipocrizie, căci vreau binecuvântarea, nu judecata. Fereşte-mă de datina omenească şi ajută-mă să văd şi să înţeleg Cuvântul. Mă rog pentru conducătorii religioşi să vadă Adevărul în Scripturi şi să dea învăţătură sănătoasă.

Descopere-mi când închinarea mea este un set de reguli omeneşti şi du-mă pe calea cea bună.

Doamne, îmi doresc ca să-Ţi aduc o închinare adevărată!

Fie ca  inima mea să fie în armonie cu gura mea!

Învăţătură peste învăţătură

a invataturaIsaia 28

Isaia 28:10

„Căci dă

învăţătură peste învăţătură,

învăţătură peste învăţătură,

poruncă peste poruncă,

poruncă peste poruncă,

puţin aici, puţin acolo.”

 

O simplă atenţionare „Stop” şi schimbarea direcţiei este iritantă, dacă trebuie să schimb direcţia maşinii sau direcţia vieţii mele. O asemenea schimbare poate salva vieţi. Isaia atenţionează mereu poporul pentru că Dumnezeu vrea să-l salveze şi să-l transforme. Isaia le atrage atenţia asupra vieţii lor trăite în falsitate, trăirea în nerecunoştinţă, necredinţă, rebeliune şi nesupunere faţă de Dumnezeu, în loc de a trăi în adevărul lui Dumnezeu,

Vai de cei ce-şi clădesc viaţa pe o altă fundaţie (temelie) decât Cristos. Vai de cei ce se bazează pe o învăţătură falsă, şi nu se bazează pe învăţătura Adevărului din Scripturi. „Vai” este un suspin adânc, o emoţie care exprimă regret, un strigăt de alarmă. Împărăţia de Nord n-a mai fost loială Domnului, ci a ales închinarea la idoli. Corupţia morală, judecătorească şi politică a mâncat rădăcinile civilizaţiei. Toată cultura şi oraşele, trecutul şi viitorul au ajuns călcate în picioare ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care abia o iei în mână şi îndată o şi înghiţi (28:4). Furtuna vine şi va călca la pământ cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim. Mândria este beţie spirituală. Conducătorii Israelului în loc să fie plini de Duhul lui Dumnezeu au fost plini de alcool (28:7). Scena este dezgustătoare în versetul 8 (vărsături murdare, nici un loc curat). În aroganţa lor au refuzat să audă Cuvântul Domnului (28:9-10). Şi-au bătut joc de mesajul lui Dumnezeu transmis prin Isaia. Şi-au bătut joc de Isaia astupându-şi urechile, ca nişte copii, ca să nu audă mesajul. Pedeapsa lor va fi robia. Ironia este că ei, conducătorii spirituali, puteau să înţeleagă Cuvântul Domnului, dar nu au vrut şi acum urmează judecata asupra lor. S-au lăudat cu puterea şi cu alianţele lor omeneşti (Egiptul) făcând legământ cu moartea, învoială cu locuinţa morţilor, având ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna.

Care este temelia vieţii tale? Pe ce clădeşti? Pe ce te bazezi? Cum crezi că va judeca Dumnezeu corupţia morală, politică, judecătorească? Este corupţie în viaţa ta?

Cum vezi viitorul civilizaţiei noastre? Cum te rogi pentru conducătorii noştri spirituali?

Cu cine faci tu alianţe? Pe cine te bazezi când ajungi în necaz? La cine alergi prima dată?

Pe puterea cui te bazezi la nevoie? Cauţi adevărul sau trăieşti în miniciună?

Doamne, inima mea caută

adevărul Tău,

învăţătura Ta,

porunca Ta!

A mai trecut un an

1 bless*

A mai trecut un an

*

A mai trecut un an prin calendare
Dar şi prin viaţa noastră a trecut
Cu clipe dulci şi uneori…amare,
Dar nu ne-ngrijorează anul care
Vine cu vălul de necunoscut,
*

Căci Dumnezeu a fost dintotdeauna
La cârma bărcii şi va fi mereu,
Chiar dacă valurile bat întruna.
Cum să mă sperie ,atunci, furtuna
Când Cel ce e la cârmă-i Tatăl meu?

*

Nu ştim ce-aduce anul care vine
Dar optimismul mi-e- mpletit în crez
Căci Domnul este stâncă şi tărie,
De-aceea-n mâna Lui, cu bucurie,
Iubindu-vă, acum vă-ncredinţez.

*

La El cămările sunt veşnic pline
Din care toarnă binecuvântări,
La El găsim alin pentru suspine,
Şi-n zbuciumul care adesea vine,
Răspuns la nerostite întrebări.

*

La El e pace şi iubire sfântă,
La El e vindecare în dureri,
La El e bucuria care cântă,
Şi tot ce Dumnezeu binecuvântă
Va odrasli spre ceruri mângâieri.

*

Sunt multe, multe, sunt nenumărate…
Cerul e plin de binecuvântări
Şi pentru voi eu le doresc pe toate,
Din mâna Celui care vrea şi poate,
Într-un an nou pavat cu îndurări.

George Dirnu

 

De departe

today
De departe, de sus,
*
De departe, de sus, dintr-o ţară mai bună,
Dintr-un loc de iubire şi-un cer fără nori,
Ai venit, o, Isuse, în lumi de furtună,
Şi-n adâncuri ai vrut lângă noi să cobori!
*

De departe, de sus, de la sânul de Tată,
Te-ai desprins de măriri, ca s-ajungi un străin,
Ca să umbli hoinar, dintr-un colţ de Efrată
Până sus la Golgota sub biciul hain.

De departe, de sus, din lumini orbitoare,
Ai lăsat galaxii fără număr în zbor
Ca să-Ţi legi veşnicia cea nepieritoare
De umblarea smerită a celor ce mor.

De departe, de sus, dintr-o lume de basme,
Unde îngerii cântă cereşti melodii
Dintr-un alt univers, de lumini şi fantasme,
Ai venit lângă noi, Miel de jertfă să fii!

De departe, de sus, din splendori fără seamă,
Din tărâmul iubirii şi-al cerului blând,
Ai venit să ne dai mângâierea de mamă,
Să ne-arăţi cum iubeşte un Tată preasfânt!