*
Clipe risipite-n vânt, rând pe rând,
Nu le-om mai vedea nici când, pe pamânt.
*
Nu-s doar clipe, sunt chiar ani călători,
Şi se duc aşa cum vin, parcă-n zbor.
*
S-a mai dus un an întreg fără rost,
Şi-am rămas tot omul vechi, cum am fost?
*
Vor mai trece ani şi ani, în zadar,
Ne-lasând în urma lor om cu har?
*
Iar în anul ce-a veni în curând,
Vom mai risipi din nou, clipe-n vânt?!
*
Fiecare sfârşit de an aduce inevitabil în viţa mea momente de reflecţie. A trecut un an şi privesc la realizări. Materiale vor fi. Chiar dacă nu multe şi mari, dar vor fi. În ce priveşte partea spirituală, la fiecare sfârşit de an mi-e ruşine de mine. Simt că anul a trecut pe lângă mine, nefructificând din el mai nimic. Ceea ce am scris mai sus nu este o poezie, ci mai degrabă câteva întrebări, framântări şi nelinişti cu rimă.
(Zah)

Frumos blog Ana, si foarte frumoase lucrare faci . Domnul sa te insoteasca si sa lucreze prin tine.
Asa este, asa ma simt si eu, rusinata, de ceea ce trebuia sa fiu si nu am fost, de ceea ce trebuia facut si nu am facut, de ceea ce trebuia sa spun si nu am spus,
de vizitele pe care trebuia sa le fac si nu le-am facut, de ceea ce trebuia spus si nu am spus, de rugaciunile pe care trebuia sa le aduc inaintea Tronului si nu le-am adus, de imbratisarile pe care trebuia sa le dau si nu le-am dat, de zimbetele pe care trebuia sa le transmit si nu le-am daruit, de timpul pe care trebuia sa-l dau Domnului si nu l-am dat.
Pentru toate acestea imi cer iertare, si ma pocaiesc. Ajuta-Ma Doamne sa-ti dau timpul pe care Il meriti de la mine., Sa dau binecuvintare celor din jur si sa fiu o binecuvintare in locul in care sunt asezata.
Va doresc un an plin de prezenta Domnului Isus.
cu dragoste in Isus
Mariana