La Domnul este salvarea !

20Isaia 66:17-24

Isaia 66:22 „Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.”

*

Fraţii evreilor din mijlocul neamurilor sunt prezentaţi ca „dar al Domnului”. Ei vor fi făcuţi preoţi şi leviţi. Vor sluji la Casa Domnului. Domnul binecuvântează generaţia care vine, ca să dăinuiască înaintea Lui. Închinarea lor va fi acceptată de Domnul. Aceasta este imaginea slujitorilor Domnului. Aceasta este Împărăţia lui Hristos pe pământ. Ne bucurăm astăzi să facem parte din poporul Împăratului Hristos.

Cum proclami tu gloria lui Dumnezeu între cei care sunt în jurul tău?

Cerurile noi şi pământul nou pe care îl va face Domnul nu vor trece, ci vor dăinui pe vecie.

Ce înseamnă că toţi credincioşii se vor duce la Ierusalim în fiecare lună nouă, în fiecare Sabat, ca să se închine Domnului?

Eu nu ştiu, dar cred că dintre toate popoarele vor fi oameni credincioşi care vor sărbători şi se vor închina Domnului.

Alături de minunata profeţie a unirii popoarelor cu bucurie în cinstea Domnului, este şi o avertizare a consecinţelor teribile pentru cei ce refuză Cuvântul Domnului. Faptul că cei din poporul Domnului vor vedea trupurile moarte ale celor răzvrătiţi înseamnă că judecata lui Dumnezeu va fi dreaptă. În prezenţa Domnului va fi o bucurie fără de sfârşit şi o împlinire desăvârşită pentru cei ce aleg să primească Cuvântul.

Care este speranţa pentru poporul păcătos?

La Domnul este salvarea!

Ioan 3:16 ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”.

 Inima mea a primit Darul (Fiul) lui Dumnezeu!

 

Dar Cuvântul …

11111Isaia 40:6-8

„Un glas zice:

„Strigă!”

Şi eu am răspuns: „Ce să strig?”

,,Orice făptură este ca iarba,

şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp.

Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea.”

În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade;

dar

Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”

Care este strigarea ta?

Orice putere are un sfârşit. Orice om se clatină şi cade. Orice om este schimbător în deciziile şi atitudinile lui.

Oamenii ne dezamăgesc, politica se schimbă, programele se învechesc, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac.

De multe ori nu răspundem la vestea cea bună a Evangheliei, chiar dacă ştim că este superioară tuturor veştilor de pe pământ.

Iarba este un simbol, o emblemă a schimbării. Schimbarea ei este de scurtă durată. La fel şi noi înflorim pentru o vreme scurtă, şi, dacă ne bazăm pe ea, urmează o serie de dezamăgiri. Psalmul 103:15-16 ne spune: „Omul! Zilele lui sunt ca iarba şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea nu mai este şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte”.

Cea mai mare comoară pe care cineva poate să o aibă este veridicitatea şi stabilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.

Omul este instabil. Dumnezeu este credincios şi va împlini promisiunile Lui faţă de copiii Lui. Viaţa celor ce se încred în El, va fi restaurată.

Crezi tu Cuvântul Domnului? Ştiind că este adevărat şi veşnic, cum te străduieşti să-l faci parte a vieţii tale printr-o trăire după voia lui Dumnezeu?

Cum îi influenţezi pe copiii tăi în ce priveşte relaţia lor cu Cuvântul?

Cum îi influenţezi pe prietenii tăi prin trăirea Cuvântului pe care îl ştii?

Cum „strigă” viaţa ta despre Cuvântul lui Dumnezeu?

 

Inima mea se bucură de Cuvântul Domnului!

 

Clipe

2013Clipe

*

Clipe risipite-n vânt, rând pe rând,
Nu le-om mai vedea nici când, pe pamânt.

*

Nu-s doar clipe, sunt chiar ani călători,
Şi se duc aşa cum vin, parcă-n zbor.

*

S-a mai dus un an întreg fără rost,
Şi-am rămas tot omul vechi, cum am fost?

*

Vor mai trece ani şi ani, în zadar,
Ne-lasând în urma lor om cu har?

*

Iar în anul ce-a veni în curând,
Vom mai risipi din nou, clipe-n vânt?!

*

Fiecare sfârşit de an aduce inevitabil în viţa mea momente de reflecţie. A trecut un an şi privesc la realizări. Materiale vor fi. Chiar dacă nu multe şi mari, dar vor fi. În ce priveşte partea spirituală, la fiecare sfârşit de an mi-e ruşine de mine. Simt că anul a trecut pe lângă mine, nefructificând din el mai nimic. Ceea ce am scris mai sus nu este o poezie, ci mai degrabă câteva întrebări, framântări şi nelinişti cu rimă.

(Zah)