IUBIREA*
Zâmbesc, deşi inima-mi este rănită
Şi tac, şi privesc şi ascult umilită
Cuvinte ce dor şi lovesc negândit,
Dar tot mai iubesc, căci Tu m-ai iubit.
*
Doar dragostea Ta mă umple de pace
Când al deznădejdii lanţ îl desface
Şi-mi pune în suflet al Tău har ceresc,
Mereu, tot mereu, mai mult să iubesc!
*
Nu inima mea care plânge înfrântă
Nu sufletul trist e cel care-Ţi cântă,
Ci darul ceresc ce in mine L-ai pus
Mai mult să iubesc, la fel ca Isus.
Victorita Florea
ANA TATAR ANDRAS 
Foarte frumos. Multumim
“E greu sa taci cand ai dreptate
Si totusi,…sa vorbesti
Aceluia care te bate
Spunandu-i ca-l iubesti
E greu sa mergi pe cararuie
Si totusi,…sa ramai
Pe Calea-ngusta care suie
Iubirea cea dintai
E greu sa faci meru doar bine
Si totusi,…dragul meu
Daca Christos este in tine
Atunci nu este greu.”
Recitam (sau citeam) uneori cand eram copil aceasta poezie
Nu stiu cine a scris-o,…stie cineva?
” Nu inima mea care plânge înfrântă
Nu sufletul trist e cel care-Ţi cântă,
Ci darul ceresc ce in mine L-ai pus
Mai mult să iubesc, la fel ca Isus.”
…de n-ar fi Harul?!
Multumesc inca o data ,…minunata poezie.
Marius Alexandru