ANA TATAR ANDRAS

Poate că niciunul din poeții români n-a surprins cu atâta bogăție de imagini și profunde semnificații, momentul pregătirii Cinei Domnului, a ultimului Paște sărbătorit de Domnul și ucencii Săi, ca Vasile Voiculescu. Vă propun lectura acestui poem nemuritor, azi în Joia Mare, ziua Cinei de taină.

Venise primăvara şi sterpele gorgoane
Cu tort de flori alese îşi peticeau chilimul…
Şi doldora de mărfuri, de bani şi caravane
Se pregătea de Paşte întreg Ierusalimul.

Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare
Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi vecine;
Copii, fugiţi din joacă, cereau, scâncind, mâncare
Şi s-agăţau de poala grăbitei gospodine.

Isus, din foişorul cu viţa înverzită
Privea deşarta caznă şi robotul zadarnic…
O silă uriaşă şi-o milă nesfârşită,
Ca umbra şi lumina, luptau în el amarnic.

Chesat şi aprig, Iuda se tânguia la poartă
Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare
Ioan pleca la apă cu vasele…