Doamne, Tu, stăpânu-acestui cer nemărginit și-albastru
către Tine mi se-nalță iarăși gândul meu sihastru.

*

Către Tine se ridică iar și glasul rugii mele
Domnul zilelor cu soare, Domnul nopților cu stele.

*

Tu ești Împăratul nostru, Tu ești Domnul nostru mare
Tu ești Stânca păcii noastre, Turnul nostru de scăpare!

*

De nădejdea-n Tine, Doamne, toată viața ni se-alină,
Viața noastră-atât de tristă, suferindă și străină.

*

Mângâierea vieții triste  ni-e Cuvântul Cărții Tale
El ne-a șters de lacrimi ochii, ne-a scos sufletul din jale.

*

Și ne-a fost mereu în viață  adăpost și-nviorare,
călăuză și lumină la-ntunerec de cărare.

*

Azi ne-a-mpresurat durerea cât a mării apă multă,
Nimeni chinul nu ni-l vede, nimeni glasul nu ne-ascultă.

*

Numai Tu ne ești nădejde în aceste clipe grele,
numai Mâna Ta mai poate să ne mântuie din ele.

*

Numai Tu ai milă, Doamne, Dumnezeul nostru mare
Tu ești stânca izbăvirii,- dăruiește-ne scăpare!