Nu-i greu

a
*
Nu-i greu ce dăm noi pentru Domnul,
Ce-a dat El pentru noi e greu,
Nu Dumnezeu pe noi ne lasă,
Ci noi lăsăm pe Dumnezeu!
*
Nu-s prea multe cântări cu lacrimi,
Ci lacrimi fără de cântări,
Nu-s prea multe-adunări în lume,
Prea multă-i lumea-n adunări.
*
Nu-i prea mult harul în vorbire,
Vorbiri prea multe-s fără har,
Nu-i prea puţină alergarea,
Ci e prea multă în zadar.
*
Nu spun prea mult despre iubire
Acei ce-o au şi o trăiesc,
Ci prea puţin o au aceia
Ce-o prea tot cântă şi-o vorbesc.
*
Nu-i prea mult preţ pentru credinţă,
Ci-i prea puţină cea de preţ,
Nu-s rare scrierile sfinte,
Sunt rare sfintele vieţi.
*
Prea gol e drumul mântuirii,
Iar drumul iadului prea plin,
– Şi ziua de-azi e-atât de scumpă,
Dar noi o facem prea puţin!
*
By Traian Dorz

Înlătură, Doamne

Înlătură, Doamne, din sufletul meu
ispita-ndoielii oricând mă încearcă
şi inima toată spre Tine mereu,
cu-ncredere tare, mi-o fă să se-ntoarcă.

Înlătură, Doamne, din casa mea-n veac
ispita-ngrijirii de ziua de mâine,
că Tu, Cel ce-ai grijă de-un vierme sărac,
purta-vei şi nouă, de apă şi pâine.

Înlătură, Doamne, din toţi fiii Tăi
ispita lumească şi duhul mândriei,
în calea-nfrânării şi-a dragostei fă-i
să umble-mpreună, în duhul frăţiei.

Înlătură, Doamne, pe-ntregul pământ
ispita orbiei – şi dă-i omenirii
o nouă lumină şi-un nou crezământ
pe calea dreptăţii şi-n duhul iubirii.

Înlătură-l, Doamne, în veşnicul foc
pe tatăl ispitei, mândriei şi urii,
dreptatea şi pacea aşează-le-n loc
şi-nalţă domnia eternă-a Scripturii.

Traian Dorz

Tu ești în noi – și nu simțim

emmanuel-god-with-usTu ești în noi – și nu simțim
cum nu simțim ce nu ne doare,
cum nu ni-e greu și nu tânjim
când nu-i nici cald și nici răcoare.

Tu ești în noi când nu dorim
și când nimic greu nu ne pare,
când nu-nsetam nici flămânzim
Tu ești în noi îndestulare.

Tu ești în noi Cuvânt când știm
cântând, în noi Tu ești cântare,
lumină ești – cănd strălucim,
când ne rugăm – ești înălțare.

De-aceea doru-Ți nu-l simțim
ca cel de frați, în adunare;
ca cel de flori – când le privim
sau cel de ape – la izvoare.

Tu ești în noi – și nu simțim
decât când pleci, a Ta plecare,
atunci ni-e greu, atunci tânjim,

atunci simțim că totul doare.

By Traian Dorz

Anii trec

2015*

Anii trec ca norii


By Traian Dorz

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
— numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
— numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
— numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne
oamenii, ca anii-s aburi trecători
— numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum
singur El rămâne veşnic lângă tine.

 

Când Te-ai născut Isuse

peace*
Când Te-ai născut Isuse şi îngerii de sus
cântarea minunată a păcii ne-au adus,
s-a ‘nfiorat pământul, de mii de ani dorea
să vină să-l cuprindă odată pacea Ta!
 
Doreau să vină munţii şi apele-o doreau,
şi câmpul, şi pădurea, şi toate-o aşteptau…
Iar Tatăl o trimise prin Tine, Fiu plăcut,
şi îngerii-o vestiră…. Dar lumea nu Te-a vrut.
 
N-a vrut să Te iubească, n-a vrut a Te urma
Pe Tine, Domnul păcii, şi n-au vrut pacea Ta;
ci mulţi se învrăjbiră şi mulţi s-au tulburat,
la porţi închise Pacea mereu plângând a stat.
 
Iar azi, ca niciodată, Isuse, însetăm
de pacea Ta, de pacea pe care-o aşteptăm…
O, dă-ne-o iarăşi, Doamne Isuse, cum au spus
odată îngeraşii, când coborau de sus!
 
Traian Dorz

De ce-mi pierd uneori?

you*
De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
*
De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
*
De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
*
De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
*
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?
*
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?
*
by Traian Dorz

Când anii trec

1

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul
Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.

Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul
O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim.

By Traian Dorz

Eu sunt un strop din unda Ta

1a

Eu sunt un strop din unda Ta,
Izvor desăvârșit de viață,
și toată strălucirea mea
mi-e revărsată de-a Ta Față.

Și sunt un psalm din cerul Tău
de negrăită armonie
tot ce-i dumnezeiesc al său
se datorește numai Ție.

Și-o iotă din Cuvântul Sfânt
suit cu trudnica trăire
spre slava unui legământ
dus doar cu moartea la-mplinire.

Și-o rază din lumina Ta
căzut-o clipă peste tină
tot ce-i ceresc și sfânt în ea
e numai partea Ta divina.

Și-un picur din al Tău ocean,
și-un rod al rugăciunii Tale,
și-un rob ce urcă an de an
spre slava datoriei sale.

Și tot ce-am vrednic și frumos
e numai caznă spre mai bine
și luptă grea ca tot ce-i jos
să nu-mi ia fața de la Tine.

By Traian Dorz

Iubeşte-ţi crucea ta

crossIubeşte-ţi crucea ta şi-o poartă,
oricât de aspră ţi-ar părea,
căci şi cea mai amară soartă
cândva ţi-o îndulceşti cu ea.

Când va veni singurătatea
şi prea din greu ţi-o vei purta
ca de-al soţiei sân prea-dulce
lipeşte-te de crucea ta.

Când, cu puterile sleite,
nici s-o târăşti n-ai mai putea,
prin cele mai fierbinţi ispite,
mergi apărat de cruce ta.

Când se va năpusti furtuna,
şi nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere, întotdeauna,
te-adăposteşti sub crucea ta.

Prăpăstii când o să te-afunde
şi nici un pod nu vei avea,
ea peste ele-ţi va fi punte,
şi-ai să le treci pe crucea ta.

Iar când vei merge spre cunună,
Hristos ieşi-va-n calea ta,
spunându-ţi: “Bine, slugă bună!”,
şi-n schimbul crucii ţi-o va da.

By Traian Dorz

Nu pe brațul meu mă bizui

Nu pe brațul meu mă bizui,
brațul meu e-așa de slab
că vrăjmașul m-ar înfrânge
și m-ar nimici degrab

Ci mă bizui doar pe Tine
Cel ne-nvins și credincios
numai Tu mă ții puternic
Domnul meu Isus Hristos.

Nici pe firea mea cea slabă
nu mă bizui nicidecum
când m-aș crede cel mai tare
m-aș vedea căzut în drum.

Nici pe ajutorul sorții
nu mă bizui nicidecât
căci chiar când te crezi mai sigur
cazi și sângeri doborât.

Nu mă bizui nici pe oameni
nici pe-a lumii promisiuni
nici pe slava cea de-o clipă
Toate-s umbre și minciuni.
Da, mă bizui doar pe Tine
Dulce Dumnezeu meu
Care Singur ești în stare
să-mi ții frunte sus mereu;

Da, mă bizui doar pe Tine
Veșnicul Biruitor
Tu să-mi încununi răbdarea
cu un nimb nemuritor.

by Traian Dorz