Nu-i greu

a
*
Nu-i greu ce dăm noi pentru Domnul,
Ce-a dat El pentru noi e greu,
Nu Dumnezeu pe noi ne lasă,
Ci noi lăsăm pe Dumnezeu!
*
Nu-s prea multe cântări cu lacrimi,
Ci lacrimi fără de cântări,
Nu-s prea multe-adunări în lume,
Prea multă-i lumea-n adunări.
*
Nu-i prea mult harul în vorbire,
Vorbiri prea multe-s fără har,
Nu-i prea puţină alergarea,
Ci e prea multă în zadar.
*
Nu spun prea mult despre iubire
Acei ce-o au şi o trăiesc,
Ci prea puţin o au aceia
Ce-o prea tot cântă şi-o vorbesc.
*
Nu-i prea mult preţ pentru credinţă,
Ci-i prea puţină cea de preţ,
Nu-s rare scrierile sfinte,
Sunt rare sfintele vieţi.
*
Prea gol e drumul mântuirii,
Iar drumul iadului prea plin,
– Şi ziua de-azi e-atât de scumpă,
Dar noi o facem prea puţin!
*
By Traian Dorz

Înlătură, Doamne

Înlătură, Doamne, din sufletul meu
ispita-ndoielii oricând mă încearcă
şi inima toată spre Tine mereu,
cu-ncredere tare, mi-o fă să se-ntoarcă.

Înlătură, Doamne, din casa mea-n veac
ispita-ngrijirii de ziua de mâine,
că Tu, Cel ce-ai grijă de-un vierme sărac,
purta-vei şi nouă, de apă şi pâine.

Înlătură, Doamne, din toţi fiii Tăi
ispita lumească şi duhul mândriei,
în calea-nfrânării şi-a dragostei fă-i
să umble-mpreună, în duhul frăţiei.

Înlătură, Doamne, pe-ntregul pământ
ispita orbiei – şi dă-i omenirii
o nouă lumină şi-un nou crezământ
pe calea dreptăţii şi-n duhul iubirii.

Înlătură-l, Doamne, în veşnicul foc
pe tatăl ispitei, mândriei şi urii,
dreptatea şi pacea aşează-le-n loc
şi-nalţă domnia eternă-a Scripturii.

Traian Dorz

Tu ești în noi – și nu simțim

emmanuel-god-with-usTu ești în noi – și nu simțim
cum nu simțim ce nu ne doare,
cum nu ni-e greu și nu tânjim
când nu-i nici cald și nici răcoare.

Tu ești în noi când nu dorim
și când nimic greu nu ne pare,
când nu-nsetam nici flămânzim
Tu ești în noi îndestulare.

Tu ești în noi Cuvânt când știm
cântând, în noi Tu ești cântare,
lumină ești – cănd strălucim,
când ne rugăm – ești înălțare.

De-aceea doru-Ți nu-l simțim
ca cel de frați, în adunare;
ca cel de flori – când le privim
sau cel de ape – la izvoare.

Tu ești în noi – și nu simțim
decât când pleci, a Ta plecare,
atunci ni-e greu, atunci tânjim,

atunci simțim că totul doare.

By Traian Dorz

Anii trec

2015*

Anii trec ca norii


By Traian Dorz

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
— numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
— numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
— numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne
oamenii, ca anii-s aburi trecători
— numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum
singur El rămâne veşnic lângă tine.

 

Când Te-ai născut Isuse

peace*
Când Te-ai născut Isuse şi îngerii de sus
cântarea minunată a păcii ne-au adus,
s-a ‘nfiorat pământul, de mii de ani dorea
să vină să-l cuprindă odată pacea Ta!
 
Doreau să vină munţii şi apele-o doreau,
şi câmpul, şi pădurea, şi toate-o aşteptau…
Iar Tatăl o trimise prin Tine, Fiu plăcut,
şi îngerii-o vestiră…. Dar lumea nu Te-a vrut.
 
N-a vrut să Te iubească, n-a vrut a Te urma
Pe Tine, Domnul păcii, şi n-au vrut pacea Ta;
ci mulţi se învrăjbiră şi mulţi s-au tulburat,
la porţi închise Pacea mereu plângând a stat.
 
Iar azi, ca niciodată, Isuse, însetăm
de pacea Ta, de pacea pe care-o aşteptăm…
O, dă-ne-o iarăşi, Doamne Isuse, cum au spus
odată îngeraşii, când coborau de sus!
 
Traian Dorz

De ce-mi pierd uneori?

you*
De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
*
De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
*
De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
*
De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
*
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?
*
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?
*
by Traian Dorz

Când anii trec

1

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul
Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Şi undeva în cale stă neştiut mormântul
Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.

Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie
Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ
Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul
O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul
Ca să învii cu ele din orice ţintirim.

By Traian Dorz