*

Ferice de cel, ce de Domnul se teme
Şi nu se încrede în lumea de-afară;
Poruncile Lui îi sunt o plăcere
Şi vrea să trăiască, nu vrea să moară.

*

Căci Domnul demult prin prooroci a vestit
Despre cel, ce va crede şi-L va urma
Binecuvântat va fi, în veci ocrotit
De prezenţa-I divină, de Dragostea Sa.

*

El este ca pomul sădit lângă ape
Stropit cu puterea Duhului Sfânt
Se roagă intr-una şi vrea ca să sape
În inima sa cât mai adânc.

*

Pentru  Domnul un loc, ca să-Şi pună
Libertatea, dragostea, pacea şi harul
Stăruind tot mai mult în fapta cea bună
Acceptând dispreţul, prigoana şi-amarul.

*

Ferice de cel, ce are în suflet
Ispăşirea acelui trecut ruşinos
Inima-i plânge şi poartă în cuget
Răstignirea Fiului-Isus Cristos.

*

Şi în smerenie, în umilinţă
Merge-nainte, căci Domnul i-a spus
,,Nu te lăsa nicicând de credinţă
Pentru Mine să fii totdeauna dispus.

*

Şi-ţi voi da ce-ţi va cere suflarea
Pentru Numele Meu şi Fiul Isus
Pentru că tu ai răspuns la chemare
Şi la Mine-ai venit, nu te-ai ascuns.

Ferice…

Amin! Berbec Ion

Gheorghe Barbu