Lumina şi întunericul

Jesus_is_alive_DTlayout*

Isaia 60:1-18

Isaia 60:1a „Scoală-te, luminează-te!”

*

Despre ce fel de întuneric este vorba aici ? Ce întuneric va acoperi pământul şi popoarele ?

Este răul, păcatul ?

Cei ce nu cred în Domnul rămân în întuneric.

Cum descrii relaţia care va fi între poporul Domnului (Sionul) şi celelalte naţiuni ale pământului ? Naţiunile pământului vor sluji Sionului, îi vor aduce bogăţiile lor, vor recunoaşte că sunt poporul ales de Dumnezeu, iar cei ce nu vor voi să le slujească, vor pieri. Nu vor mai fi duşmani. Porţile vor fi larg deschise. Ierusalimul va fi un loc ceresc, va fi mândria şi bucuria popoarelor. Va fi o podoabă veşnică şi o pricină de bucurie pentru oameni. Nu va mai fi nici silnicie, nici pustiire, nici prăpăd, nici întuneric. Va fi doar lumină. Domnul va fi Lumina lor pentru totdeauna.

De ce se va întâmpla aşa ?

Domnul va avea milă de Sion (10b).

Care este darul tău pe care ai vrea să-l aduci cu bucurie, gândindu-te la Sion (timp, talente, toleranţă, pace, închinare, acceptare etc.) ?

Eu aş dori să-mi aduc cântările mele de mulţumire şi izbăvire.

Crezi că templul Domnului va fi reconstruit ?

Crezi că Domnul are nevoie de Templu sau lucruri materiale, jertfe şi daruri ?

Ştii cum va fi viitorul ?

Ceea ce ştiu eu, este că nu ştiu cum va fi, dar mă încred în Domnul, căci El ştie ce face şi cunoaşte viitorul.

Care sunt adevărurile spirituale pe care le-am învăţat din acest capitol ? Iată-le :

Domnul Isus va reveni !

Timpul Lui, nu este timpul meu !

Într-o zi toată lumea va recunoaşte cine este Dumnezeul adevărat, ce a făcut şi ce va face !

Orice ochi Îl va vedea şi slava Lui va străluci !

Ce înseamnă aceste adevăruri pentru tine ?

Doamne, Tată Ceresc, mulţumesc pentru Domnul Isus, Lumina lumii, Cel ce a înviat ca să-mi dea viaţă, putere, lumină, călăuzire, izbăvire, bucurie, pace, protecţie, ajutor, mângâiere, credinţă, nădejde etc.

Doamne, păzeşte inima mea de întuneric spiritual !

Advertisements

2 thoughts on “Lumina şi întunericul

  1. Am si eu o intrebare la care caut demult raspuns: De ce ni se spune de mici si nu numai de catre oamenii din jur ca daca facem prostii Dumnezeu ne va pedepsi? Sau ca trebuie sa avem frica de Dumnezeu.
    Cred in Dumnezeu,chiar daca am avut unele clipe de ratacire dar mi se pare pur si simplu aiurea ca trebuie sa stim de frica cuiva care ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui si care ne iubeste pe toti.

    • Mulţumesc pentru întrebări. Încerc să răspund după lumina pe care o am acum, şi de fapt m-am rugat Domnului să îmi dea o viziune clară ca să pot răspunde aşa cum vrea El. Vezi tu, că adevăratele răspunsuri vin de la Dumnezeu şi relaţia cu El este foarte personală. Te sfătuiesc în primul rând să cauţi răspunsuri pentru toate lucrurile de la Dumnezeu, apoi şi de la oameni care au o relaţie foarte apropiată cu Dumnezeu. Dumnezeu dă lumină, dar pe măsură ce avem o relaţie curată cu El. Dacă tu ai avea o prietenă foarte bună pe care o iubeşti mult şi ai încredere în ea, petreci timp şi energie şi dai calitate acestei relaţii, nu-i aşa ? Tot aşa este şi cu Dumnezeu : dacă nu avem o relaţie curată şi serioasă cu El, nu auzim clar răspunsurile Lui la întrebările noastre. Nu ştiu dacă eşti tânăr necăsătorit sau ai copii. Dacă ai copii, poate că vei înţelege că părinţii au responsabilitatea de a-şi educa copiii. Mulţi intră în căsătorie nepregătiţi şi când apar responsabilităţile şi problemele nu ştiu explica la întrebările copiilor, ci doar le spun că ,,daca facem prostii Dumnezeu ne va pedepsi. Sau ca trebuie sa avem frica de Dumnezeu” (citatul tău). Dar problema este alta. Dumnezeu este Tatăl nostru care ne-a creat şi a stabilit un cadru în care noi avem protecţia Lui. Când nu ascultăm de Tatăl ceresc şi ieşim de sub protecţia Lui, suntem în pericol, pentru că avem un duşman care abia aşteaptă să ne înşele să facem răul şi apoi să suferim consecinţele. Mulţi dintre noi nu ştim să ţinem echilibru între dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu. Ne place ca Dumnezeu să ne iubească, dar nu ne place să-L ascultăm din cauza firii noastre pământeşti care vrea să fie ,,liberă”. Noi nu suntem liberi niciodată. Sau ascultăm de Dumnezeu sau ascultăm de diavolul care ne învaţă că dacă facem ce vrem noi, este mai bine. Este o înşelăciune să credem că noi alegem binele, căci numai Dumnezeu ne poate spune ce este bine, nu noi. Când facem răul, ne pedepsim noi (nu Dumnezeu).
      Cine ascultă de Dumnezeu nu trebuie să se teamă de El. Cine nu-L ascultă pe Dumnezeu se teme de El. De fapt teama este periculoasă şi ar trebui să ne temem de rău, de diavolul căci diavolul ne înşeală.
      Teama de Domnul nu are conotaţii negative, ci este un simţământ de respect faţă de Domnul, ca nu cumva să-L supărăm prin neascultare.
      Acum, toţi suntem păcătoşi şi merităm pedeapsa de la Dumnezeu, dar Domnul Isus a luat pedeapsa noastră asupra Lui când a murit pe cruce în locul nostru şi astfel învăţăm cum să ne rezolvăm păcatale accidentale (căci cine trăieşte în păcat nu poate să aştepte binele, ci pedeapsa). Mărturisirea păcatelor se face zilnic, chiar şi de mai multe ori pe zi, pentru că trebuie să fim conştienţi că atâta timp cât păcatele nu sunt mărturisite şi iertare, suntem sub pedeapsă. Nu putem să stăm înaintea lui Dumnezeu dacă nu credem că Domnul Isus Hristos este Salvatorul care a murit pentru păcatele noastre şi până nu vedem că avem nevoie de Domnia Lui în viaţa noastră, adică să ascultăm de El, El este Stăpânul şi nicidecum eu…
      Toţi avem momente de rătăcire, dar relaţia cu Domnul trebuie restaurată urgent şi păcatul părăsit. Aceasta este o luptă zilnică ca să nu ne păcălească cel rău care ne spune mereu că noi gândim bine şi să facem ce vrem.
      Mă bucur că tu crezi în Dumnezeu, dar să ştii că este o progresie, adică noi suntem într-o relaţie personală cu Hristos şi cu cât Îl cunoaştem mai mult cu atât Îl iubim şi nicidecum nu trăim în teamă. Dragostea noastră reală faţă de El alungă teama de orice fel şi dezvoltă pacea, linişte, încrederea, bucuria, răbdarea, credincioşia, credinţa, nădejdea, blândeţea etc., calităţi pe care le poate da numai Duhul lui Dumnezeu care ne ajută să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi pe Hristos.
      Cu privire la dragostea lui Dumnezeu, este greu să înţelegem cum adică El ne iubeşte pe noi aşa de mult, El cel perfect şi noi cei răi şi răzvrătiţi şi nemulţumiţi şi …, dar noi oamenii nu facem aşa. De aceea dacă eu nu pot iubi pe oricine fără să primesc dragoste, de ce aş gândi că Dumnezeu mă iubeşte oricum fără să aibă nici o cerinţă de la mine ?
      Cât de mult Îl cunoşti pe Dumnezeu ? Cât de reală este relaţia ta cu El ? Înţelegi tu Cuvântul Lui ? Cât de mult te bucuri când îţi vorbeşte ?
      Ca orice relaţie, şi relaţia cu Dumnezeu se formează în timp. Cât timp dai pentru această relaţie ?
      Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, dar cât Îl iubim noi ? Dumnezeu a sacrificat ce a avut mai scump pentru mine. Cât sacrific eu ?
      Nu ştiu dacă am reuşit să aduc puţină lumină la întrebările tale, dar îţi doresc din suflet ca să ai o relaţie specială cu Dumnezeu, cu Fiul Lui şi Duhul Sfânt să te lumineze în toate lucrurile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s