Chiar dac-ar fi să strâng în suflet
Parfumul florilor de mai,
Nicicând, Isuse, al meu umblet
Nu ar lăsa parfum de Rai…

Chiar dac-ar fi să-mi port durerea
Pe struna vieţii, mulţumind,
Doar Tu dai Doamne, mângâierea
Şi Tu dai veşnicul, alint!

Şi dac-ar fi să-mi zdrobeşti vasul
Şi-n mii, bucăţi să se destrame,
E pentru că, în taină, pasul,
Vrei să mi-l ţii curat pe Cale!

Şi dacă păşesc prin durere
Şi vasul este sfărâmat,
O, Doamne… Doar a Ta, Putere,
Mă va purta spre ceru-nalt!

Căci eu port lacrimi şi suspine,
Durere-n trupul pământesc…
Numai cu Ţine-mi este bine…
Tu-mi dai Puterea ce-o doresc!

Căci eu, ţărâna trecătoare,
Un fir de praf strâns dintr-un neant…
Iar Tu, a cerului splendoare
În Mâna Ta, sunt diamant!

Cu Harul Tău şi cu Iubire
Împodobeşte-mi viaţa mea!
Când vei veni, o, Sfinte, Mire,
Să pot ieşi naintea Ta,

Să pot, la sfintele-Ţi picioare
Să-mi las durere şi zdrobiri…
Purtate-n viaţa călătoare,
Cu mii de lacrimi în priviri!

Dar plânsul… Nu-i o veşnicie
Aici, pe-acest pământ, străin…
Veni-va zi de Bucurie,
Când vom pleca de-aici! Amin!

By Daniela Banita
28.05.2014