4 Februarie

Geneza 3:7-13

Geneza 3:7a: ,,Atunci li s-au deschis ochii la amândoi.”

De ce li s-au deschis ochii? Ca să vadă răul? Să le fie ruşine? Au văzut răul pentru prima dată. Au început să vadă consecinţele răului, ale păcatului. Un păcat duce la altul şi la altul, şi la altul.

Cum au încercat Adam şi Eva să-şi ascundă păcatul? Cum au răspuns când L-au auzit pe Dumnezeu în grădină? Cum a răspuns Adam la întrebarea Domnului? A fost corect răspunsul lui? Care a fost răspunsul Evei? A fost corect răspunsul ei? Cine a fost responsabil pentru păcatul lui Adam şi al Evei? Oare de ce au încercat ei să blameze pe altcineva?

În ce situaţii răspunzi asemenea lui Adam şi Evei? Îţi ascunzi păcatul? Îţi asumi responsabilitatea pentru păcatele tale? Găseşti scuze? Arunci vina pe alţii?

Consecinţele păcatului sunt imediate şi veşnice. Adam şi Eva şi-au pierdut inocenţa, au pierdut grădina Eden… Toată omenirea a moştenit de la ei o natură păcătoasă (Romani 5:12). Noi toţi ne naştem morţi spiritual. Tendinţa noastră este să păcătuim. Dar harul lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul. Harul lui Dumnezeu le-a mai dat o şansă lui Adam şi Evei.

Adam nu şi-a recunoscut păcatul. El a spus că Eva a fost vinovată şi, prin urmare, Dumnezeu este de vină pentru că El i-a dat-o de nevastă. Cât de des îi blamăm pe alţii pentru păcatele noastre?! Acesta este un joc urât (Iacov 1:13-15).

Păcatul nostru este responsabilitatea noastră! Pe cine blamezi tu pentru păcatul tău? Cui îi place acest joc murdar? Păcatul este urât şi rău şi are consecinţe grave: durere, suferinţă, muncă grea, blestem.

Păcatul aduce consecinţe imediate şi eterne. Nimeni nu scapă de consecinţele lui. Va avea loc o judecată dreaptă. Cu ce păcat flirtezi chiar acum? Ce păcat îţi controlează viaţa? Crezi că poţi să înoţi împotriva curentului? Crezi că Dumnezeu nu vede? Crezi că poţi să-L ignori pe Dumnezeu? La ce păcat te îndeamnă Dumnezeu să renunţi? Îl vei părăsi? Te vei pocăi? Îl vei urma pe Dumnezeu? Când?

Rezultatul imediat al neascultării lui Adam şi a Evei, a fost că au văzut că sunt goi, neacoperiţi, expuşi înaintea lui Dumnezeu şi unul înaintea celuilalt. Este posibil ca haina de lumină cu care i-a îmbrăcat Dumnezeu să-i fi părăsit. Slava care i-a acoperit înainte de păcat n-a mai fost prezentă din cauza păcatului. Conştiinţa vinovată a dat naştere la un lanţ de reacţii care izbucneau din adâncurile lor. Şi-au făcut haine din frunze. Şi astăzi sunt oameni care încearcă să-şi acopere păcatele cu activităţi religioase sau cu acte de caritate, dar nimic nu acoperă păcatul. Vinovăţia lor i-a făcut să se ascundă printre copaci. Şi astăzi unii oameni se ascund ca să evite pedeapsa pentru faptele lor. Mulţi aleg să lucreze peste măsură de mult ca să-şi amorţească conştiinţa. Alţii trăiesc prinşi în activităţi zgomotoase pentru a acoperi vocea lui Dumnezeu şi chemarea Lui.

Păcatul a adus acest sentiment de nesiguranţă. De atunci, omul a fost sclavul fricii de moarte (Evrei 2:14-15), atâta timp cât nu vrea să aibă parte de favoarea lui Dumnezeu (Isaia 59:2). Moartea este cea mai dureroasă realitate a rasei umane. Toţi oamenii mor.

Adam o blamează pe Eva, Eva îl blamează pe şarpe şi Adam se plânge de nevasta pe care i-a dat-o Domnul. Aşa se întâmplă şi astăzi. Ai auzit pe cineva spunând: ,,Din cauza tatălui meu, care a fost distant faţă de mine, am fost şi eu distantă faţă de Dumnezeu!”? Sau: ,,Mama mea m-a obligat să merg la biserică, dar ea nu a fost un model pentru mine!”. Nu îi putem învinovăţi pe alţii nici măcar parţial, ci trebuie să ne asumăm toată vina pentru neascultarea noastră faţă de Dumnezeu.

Doamne, îmi deschid ochii și urechile la Cuvântul Tău. Îmi asum toată responsabilitatea pentru păcatul meu. Îți mulţumesc pentru chemarea Ta care mă îndeamnă să mă pocăiesc! Tu eşti un Dumnezeu plin de dragoste şi îndurare. Mă încred în Tine. Vin în prezenţa Ta. Mă opresc şi nu mai vreau să-mi ascund păcatele, ci vreau să mă îmbrac cu haina neprihănirii, primită de la Hristos, Cel care a murit pe cruce pentru păcatele mele. Vreau să experimentez pacea Ta. Curăţă-mi conştiinţa de faptele mele murdare! Iartă vina păcatului meu şi dă-mi har, fă-mă să rămân în ascultare şi în dependenţă totală faţă de Tine. Cred în Salvatorul! Cred în viaţa veşnică! Mă îndepărtez de minciunile celui rău ca să nu ajung în iad. Îți mulţumesc pentru harul Tău!

Păstrează-ţi conştiinţa curată și ochii deschiși!