8 Februarie

Geneza 4:1-5

Geneza 4:4b-5a: ,,Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere.”

Ce diferenţă face în viaţa ta faptul că Îl urmezi pe Domnul? Ce s-ar întâmpla dacă L-ai ignora pe Dumnezeu şi ai face ceea ce vrei tu? Crezi că te poţi înţelege cu Dumnezeu în termenii tăi, sau cauţi în Biblie calea Lui ca să primeşti iertare, bucurie şi dragoste?

Cain L-a recunoscut pe Dumnezeu, dar s-a apropiat de El aşa cum a crezut el că este mai bine; a sfârşit prin a simţi resentimente şi a recurs la violenţă. De asemenea, a trasat o direcţie şi a fost un model pentru o civilizaţie întreagă care a trăit ignorându-L pe Dumnezeu.

Abel pare a fi victima în această povestire, dar el se apropie de Dumnezeu prin credinţă, el împlineşte planul lui Dumnezeu. Deşi se pare că nu a avut copii, el este înaintaşul unui popor care trăieşte într-un mod conştient de dragostea şi de scopul lui Dumnezeu pentru omenire. Umanitatea se împarte în două: urmaşii Domnului şi urmaşii omului. Fiecare om aparţine uneia dintre cele două linii. Oare se gândea Eva la profeţia din Geneza 3:15? Profeţia spunea că două seminţe se vor naşte: sămânţa femeii şi sămânţa şarpelui, iar ele vor fi în conflict una cu alta. În final, sămânţa femeii va distruge sămânţa şarpelui. A fost o promisiune plină de mister, dar vedem de-a lungul Bibliei împlinirea acestei profeţii: poporul lui Dumnezeu va fi eliberat. Aceste două seminţe s-au născut din primii oameni – Adam şi Eva. Cain şi Abel au crescut în acelaşi mediu şi au experimentat aceleaşi învăţături. Jertfa şi lucrările lui Abel au fost drepte (Evrei 11:4), dar Cain a aparţinut celui rău (1 Ioan 3:12).

Domnul să privească cu plăcere spre jertfele tale bune!

Cheia care ne face să înţelegem întreaga întâmplare din acest capitol din cartea Geneza, pare a fi atitudinea plină de resentimente a lui Cain împotriva lui Dumnezeu, atitudine pe care acesta o adoptă în toate circumstanţele. A prins amărăciunea rădăcini în viaţa ta încă din copilărie?

În Proverbe 20:11, ni se spune: ,,Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.”

Cain lucra din greu ca să cultive pământul cel blestemat. Poate că se bucura pentru că era fermier. Cain, asemenea multor oameni de astăzi, nu a acceptat niciodată judecata lui Dumnezeu în ceea ce priveşte păcatul. A crezut că este tratat nedrept şi întotdeauna învinovăţea pe altul pentru nefericirea lui. Oare a înţeles el pedeapsa care a venit peste părinţii lui şi alungarea din Eden ca rezultat al neascultării lor faţă de Dumnezeu? Nu găsim scris că I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce avea şi nici nu găsim scris că se bucura de relaţia lui cu Dumnezeu. În loc să se bucure de bunătatea lui Dumnezeu, îl vedem independent de Dumnezeu în deciziile lui şi dispreţuitor faţă de fratele lui care era supus şi mulţumitor lui Dumnezeu. În mândria lui, nu a acceptat să-şi asume responsabilitatea pentru faptele lui, aşa că a ajuns departe de faţa lui Dumnezeu, formând o civilizaţie şi o cultură din care lipsea Dumnezeu. Toţi cei care nu-L onorează pe Dumnezeu vor experimenta consecinţe teribile. Jertfa lui Cain şi jertfa lui Abel arată atitudinile inimii lor. 1 Samuel 16:7b, ne spune: ,,Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.”

Ce resentimente şi ce nemulţumiri, adânc înrădăcinate în inima ta, îţi otrăvesc deciziile şi atitudinile? Te vei ruga Domnului ca să te ajute să te schimbi?

Cain ar fi trebuit să fie mulţumit chiar dacă a suferit din cauza păcatului părinţilor lui, căci Dumnezeu i-a dat putere să lucreze pământul şi l-a binecuvântat cu o recoltă bogată. Mama lui s-a bucurat când el s-a născut. Cât de mult te bucuri dacă ai părinţi şi poţi să lucrezi? Cât de mult îi cinsteşti pe părinţii tăi prin faptele tale?

Domnul să te binecuvânteze cu o inimă mulţumitoare!