30 Martie

Geneza 11:1-9

Geneza 11:4: ,,Şi au mai zis: „Haide să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului.”

Pe Dumnezeu nu Îl sperie eforturile omului – ceea ce vrea El este să nu îl lase în păcat. De ce omul are simţământul fals de putere şi continuă să fie rebel faţă de Dumnezeu? Dumnezeu nu vrea ca omul să fie pierdut pentru eternitate.

Ce anume înseamnă faptul că omul a zidit o cetate a cărui turn să atingă cerul? Acest lucru a fost o expresie a mândriei şi ambiţiei religioase a oamenilor, o expresie a rebeliunii lor faţă de Dumnezeu, căci se credeau în stare să ajungă la cer prin forţele proprii. Împăraţii babilonieni şi sirieni se felicitau unii pe alţii pentru înălţimea templelor, se lăudau că au turnuri până la cer. Turnul a avut o semnificaţie religioasă, dar aceasta a fost acompaniată de glorificarea omului (căci mulţi şi-au dorit un nume mare) şi de idolatrie. După cele scrise în istoria evreiască, Nimrod (Geneza 10:9) a fost conducătorul acestei rebeliuni. Acelaşi spirit de aroganţă învinge şi astăzi în multe inimi şi el îmbracă multe forme. Conflictele explodează şi terorismul înaintează. Cutremure, inundaţii, secetă şi furtuni – toate aceastea îngrijorează oamenii. Se cheltuie bani mulţi pentru ca răul să fie descoperit. Noile cercetări aduc suferinţă şi frică, mai ales cele cu privire la schimbările genetice iresponsabile. Aceste lucruri sunt ca nişte turnuri înalte pe care cei mândri le construiesc în defavoarea omenirii. Viaţa spirituală este înţeleasă ca fiind o alegere a individului. Ca şi oamenii de la Turnul Babel, mulţi cred şi astăzi că pot ajunge în cer prin propriile forţe.

Locuitorii Babilonului practicau politeismul. Dumnezeu a avut răbdare cu ei, dar a pus capăt răului. El va pune capăt răului şi în societatea noastră, la timpul Lui. Dumnezeu se implică în vieţile oamenilor. A venit jos pe pământ ca să rezolve problema. A distrus planurile constructorilor, le-a încurcat limbile şi i-a împrăştiat pe pământ. Nu ni se dau multe detalii despre limbile vorbite de oameni, dar ştim că ei au format grupuri în care au putut comunica unii cu alţii. Interesantă este legătura cu ceea ce s-a întâmplat la Cincizecime (Faptele Apostolilor 2:6) când, prin puterea Duhului Sfânt, Evanghelia a fost vestită în multe limbi – cei care auzeau Vestea cea Bună o înţelegeau în limba lor.

Este totuşi o limbă a Scripturilor pe care o înţeleg toţi cei care sunt mântuiţi, indiferent din ce popor sau neam fac parte şi indiferent care a fost trecutul lor păcătos. Aceşti oameni sunt uniţi prin Duhul, chiar dacă nu s-au văzut niciodată, chiar dacă sunt împrăştiaţi pe tot globul pământesc.

Fie ca limba Scripturii să fie cea mai dulce limbă pentru tine!