26 Mai

Geneza 15:1-6

Geneza 15:1: ,,După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare”.”

În această discuţie a lui Avraam cu Dumnezeu, se pare că Avraam era descurajat. Pe când era Avraam în Ur, în Haldea, Dumnezeu i-a promis că îi va da urmaşi şi îl va binecuvânta. El îmbătrânea, dar copilul promis nu mai venea;  au trecut zece ani fără ca promisiunea lui Dumnezeu să se împlinească. Acum, Dumnezeu îi promite o răsplată, dar ce răsplată conta pentru el atâta vreme cât nu avea copii? Cu durere în inimă, el I-a spus necazul său lui Dumnezeu (Geneza 15:3). Nu a lăsat ca îndoiala să prindă rădăcini adânci în inima lui, în subconştientul lui, ci a vorbit cu Dumnezeu. Acest lucru este vital în relaţia noastră cu El. Dumnezeu ne porunceşte să ne încredem în El în toate timpurile şi să ne vărsăm inimile înaintea Lui (Psalmul 62:8). Prezinţi tu îndoielile tale înaintea Domnului? Vorbeşti deschis despre dorinţele tale înaintea Domnului? Continui să te rogi până când Domnul îţi răspunde? Aştepţi un cuvânt sau o promisiune de la El? Aştepţi un răspuns din Cuvânt pe măsură ce citeşti Biblia? Cum înţelegi tu această expresie, care este o realitate: ,,de la inimă la inimă”, în relaţia ta cu Dumnezeu?

Când Avraam şi-a exprimat dorinţa înaintea lui Dumnezeu şi L-a întrebat, a primit răspuns: ,,Cuvântul Domnului a venit la el”. Şi noi experimentăm acest lucru uneori, când, în urma rugăciunii, ne vine în minte un pasaj din Biblie şi, într-un mod conştient şi cu toată inima, îi răspundem.

Promisiunea lui Dumnezeu către Avraam cuprinde trei părţi: moştenitorul lui va fi fiul său, urmaşii lui vor fi numeroşi ca stelele cerului şi descendenţii lui vor locui în Canaan. Era imposibil pentru Avraam să numere stelele. Nici noi nu putem face acest lucru astăzi. Era imposibil pentru Avraam să aibă copii la vârsta lui (era bătrân şi el, şi soţia lui), dar L-a crezut pe Dumnezeu. Avraam a ales credinţa. A ştiut că Dumnezeul cel invizibil este viu şi niciodată nu-Şi dezamăgeşte copiii Lui. Ne putem încrede în Cuvântul Lui. Poate că Avraam nu a înţeles toată promisiunea Domnului, dar s-a încrezut în puterea lui Dumnezeu, Cel care este capabil să împlinească promisiunile făcute (Romani 4:20-21). Dumnezeu a considerat o neprihănire credinţa lui Avraam. Dumnezeu nu i-a spus lui Avraam că neprihănirea este credinţă, căci numai Dumnezeu este neprihănit, drept, curat şi adevărat în toate lucrurile. Când Avraam a crezut promisiunea lui Dumnezeu, harul Lui l-a făcut neprihănit. Credinţa activează promisiunea lui Dumnezeu. Harul ne este dat prin Domnul nostru Isus Hristos şi prin credinţa în neprihănirea Lui, noi primim dreptul de a fi socotiţi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să am o credinţă reală!