12 Iulie

Geneza 22:1-19

Geneza 22:9: ,,Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.”

Dumnezeu a ales locul pentru jertfă. Avraam a călătorit trei zile ca să ajungă la locul ales. Cu mai bine de o mie de ani mai târziu, David, călăuzit de Dumnezeu, a construit un altar în acelaşi loc, a adus jertfe înaintea lui Dumnezeu, cerându-I ca El să izbăvească poporul Israel (2 Samuel 24:10-25). Solomon a ascultat de porunca Domnului şi a construit templul în acelaşi loc (2 Cronici 3:1). Domnul a permis numai un loc pentru jertfe (Deuteronom 12:14). Dumnezeu a procedat în aşa fel încât toată lumea să ştie că El îi ajută pe cei credincioşi să recunoască o singură Cale, o singură Persoană prin care se primeşte mântuirea. Din veşnicie în veşnicie, Domnul Isus Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Cu două mii de ani în urmă, El S-a întrupat şi a devenit om şi, prin puterea Duhului Sfânt, a trăit o viaţă de ascultare perfectă faţă de Tatăl, murind pe cruce ca Jertfă pentru păcatul omenirii.

Mulţi oameni caută chiar şi astăzi să vină la Tatăl ceresc pe calea făurită de om (învăţături omeneşti). Dumnezeu nu acceptă decât Calea Lui, Sacrificiul perfect. Aşa cum Avraam a fost una cu Isaac, tot aşa, Fiul a fost una cu Tatăl. Toţi oamenii au greşit într-un fel sau altul, dar Domnul Isus Hristos a fost perfect în toate.

Ai primit iertare  pentru neascultarea ta faţă de Cuvântul lui Dumnezeu? Te-ai dăruit Lui, cerându-I ca El să fie Domnul şi Stăpânul tău? Când ne uităm la îndurarea Domnului, suntem îndemnaţi să ne aducem trupurile ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută înaintea Lui (Romani 12:1).

Avraam I-a dovedit lui Dumnezeu, îngerilor şi demonilor, generaţiilor care au urmat după el şi lui însuşi că Îl iubeşte pe Dumnezeu. Pentru Avraam, Dumnezeu era comoara cea mai de preţ – El stăpânea inima şi viaţa lui.

Cu dorinţa de a face voia Lui, Avraam a auzit o voce: Îngerul Domnului (Domnul Însuşi) i-a dat o nouă chemare, o schimbare de direcţie şi Avraam a ascultat. Cât de necesară este această lecţie pentru cei care Îl urmează pe Domnul! Se uită ochii noştri la Domnul ,,aşa cum robul se uită la mâna stăpânului” (Psalmul 123:2)?

Este greşit să ne imaginăm că Dumnezeu nu schimbă direcţia vieţii noastre niciodată. Când Domnul îţi cere să faci paşi noi, eşti gata să asculţi? Eşti gata să-L urmezi?

Lasă-L pe Domnul să-ţi îndrepte paşii pe calea Lui!