13 August

Geneza 26:1-11

Geneza 26:1-3: ,,În ţară a venit o foamete, alta decât foametea dintâi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec, împăratul Filistenilor, la Gherar.  Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te pogorî în Egipt! Rămâi în ţara în care îţi voi spune.  Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam”.”

Isaac s-a supus şi a ascultat de Dumnezeu. A rămas în Gherar şi nu s-a dus în Egipt. Vedem din nou acel spirit de supunere pe care l-a avut când a aşteptat cu răbdare căsătoria cu Rebeca. Totuşi, Isaac începe să se îndoiască de protecţia lui Dumnezeu şi minte că Rebeca este sora lui, de frică să nu i se întâmple ceva rău. Oare se îndoieşte de prezenţa şi de protecţia lui Dumnezeu?

Când începem să înţelegem cu adevărat că Dumnezeu este cu noi, frica nu poate să ne controleze, căci recunoaşterea prezenţei lui Dumnezeu alungă frica. Isaac a pierdut din vedere promisiunea lui Dumnezeu: ,,Voi fi cu tine!”. Oare s-a gândit că nu este suficientă această promisiune? A fost el egoist când s-a gândit mai mult la viaţa lui, decât la viaţa soţiei lui, Rebeca? Vedem că a fost egoist când l-a iubit mai mult pe Esau decât pe Iacov şi aceasta pentru că mânca din vânatul lui.

Ce îţi vine în minte când citeşti acest pasaj? Cum e tatăl, aşa e şi fiul? Fiul repetă greşeala tatălui şi încă o face şi mai gravă pentru că Rebeca nu era sora lui (Sara era sora lui Avraam – jumătate de adevăr). Avem şi noi o zicală: ,,Aşchia nu sare departe de tăietor (butuc)!” Avraam a spus jumătate de adevăr, Isaac a spus o minciună, Iacov a spus multe minciuni tatălui său.  Uneori, păcatul se multiplică de-a lungul generaţiilor. Cât eşti de atentă la greşelile pe care le faci, ca să nu se multiplice în familia ta? Cum vei folosi greşelile tale ca să îi înveţi pe alţii să caute gloria lui Dumnezeu, nu slava lor? Copiii şi noi, ducem o luptă continuă ca să respectăm autoritatea şi să Îi dăm glorie lui Dumnezeu prin tot ce facem. Să căutăm să eradicăm tot ceea ce multiplică păcatul în noi şi în alţii. Cum îi înveţi pe copiii tăi să caute gloria lui Dumnezeu, nu gloria lor? Numai prin harul lui Dumnezeu putem învinge.

Dacă te îngrijorează purtarea copilului tău, uită-te cum te porţi tu cu soţul tău și cu alții!

Dacă te deranjează mânia copilului tău, cercetează-te ca să vezi câtă mânie este în tine!

Dacă te înfurie tonul vocii copilului tău, ia seama cum vorbeşti tu cu alţii!

Dacă vezi amărăciune în viaţa copilului tău, gândeşte-te câtă amărăciune a auzit el din gura ta!

Dacă observi îngrijorare în viaţa copilului tău, întreabă-te dacă el a văzut sau a auzit îngrijorarea din inima ta.

Cum aş putea să-i ajut pe copiii mei (spirituali) să evite păcatele pe care eu le-am comis? Cum aş putea să folosesc cât pot de bine tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu, fără să păcătuiesc? Este aceasta şi dorinţa ta, căutarea ta? Sau îţi doreşti să câştigi ceva? Eşti atentă la vorbele tale?

Doamne, ajută-mă să spun adevărul în dragoste!